 | as |
|
| Subintitula [ su-bin-ti-tu-la ] VEZI SINONIME PENTRU subintitula PE ESINONIME.COM definiția cuvântului subintitula în mai multe dicționareDefinițiile pentru subintitula din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a subintitula (forma la infinitiv) A subintitula conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUBINTITULA: SUBINTITULÁ, subintitulez, verb I. tranzitiv (Rar) A da unei scrieri un titlu secundar (în afară de cel principal). (reflexiv pasiv) Deocamdată se ducea tot la tat-su și-i șterpelea «Furnica», «Bibiloiul» și alte reviste... Aproape toate revistele se subintitulau «de familie». PAS, Z. I 279. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUBINTITULA: SUBINTITULÁ verb I. trecut (Rar) A da un titlu secundar unei scrieri (care să apară lângă cel principal). [< sub- + intitula, după limba franceza sous-titrer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUBINTITULA: SUBINTITULÁ, subintitulez, verb I. tranzitiv A da unei scrieri și un titlu secundar (în afară de cel principal). – Sub1- + intitula. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUBINTITULA: SUBINTITULÁ, subintitulez, verb I. tranzitiv A da unei scrieri și un titlu secundar (în afară de cel principal). – Sub1- + intitula. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru subintitula: subintitulá verb (silabe mf. sub-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu subintituléz, persoana a treia singular: el / ea și plural subintituleáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUBINTITULA: SUBINTITULÁ verb trecut a da un titlu secundar unei scrieri. (după limba franceza sous-titrer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru subintitula: !subintitulá (a subintitula) (su-bin-/sub-in-) verb, indicativ prezent 3 subintituleáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUBINTITULA' SUBINTENDÉNȚĂSUBÎNTÍNDESUBÎNTÍNDERESUBÎNTÍNSSUBINTITULÁSUBINTRÁNTSUBINUNDÁRESUBINVOLÚȚIESUBISCĂLÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL subintitula Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului subintitula dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii !subintitulá a subintitula su-bin-/sub-in- verb, indicativ prezent 3 subintituleáză. |
GRAMATICA cuvântului subintitula? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului subintitula. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul subintitula poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE subintitula? Vezi cuvântul subintitula desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul subintitula?[ su-bin-ti-tu-la ] Se pare că cuvântul subintitula are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da la rindea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul subintitula se conjugă: ei ele subintituleáză
