eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție subiectiv


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Subiectiv [ su-bi-ec-tiv ]
VEZI SINONIME PENTRU subiectiv PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului subiectiv în mai multe dicționare

Definițiile pentru subiectiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUBIECTIV:
SUBIECTÍV, -Ă, subiectivi, -e, adjectiv (În opoziție cu obiectiv)

1. (filozofie) Care consideră drept bază a tot ce există conștiința individului și neagă faptul că îndărătul senzațiilor se află obiectele reale, independente de om. Idealism subiectiv.

2. Care are un caracter personal; care se bazează pe o judecată părtinitoare. Totdeauna dăm o explicație obiectivă restricțiunii voinței noastre, in loc a căuta o explicare subiectivă. GHEREA, ST. Hristos II 297.
Forme diferite ale cuvantului subiectiv: subiectiv-Ă
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SUBIECTIV
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUBIECTIV:
SUBIECTÍV, -Ă, subiectivi, -e, adjectiv (În opoziție cu obiectiv)

1. (filozofie) Care consideră drept bază a tot ce există conștiința individului și neagă faptul că îndărătul senzațiilor se află obiectele reale, independente de om. Idealism subiectiv.

2. Care are un caracter personal; care se bazează pe o judecată părtinitoare. Totdeauna dăm o explicație obiectivă restricțiunii voinței noastre, in loc a căuta o explicare subiectivă. GHEREA, ST. Hristos II 297.
Forme diferite ale cuvantului subiectiv: subiectiv-Ă
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SUBIECTIV
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUBIECTIV:
SUBIECTÍV, -Ă, subiectivi, -e, adjectiv

1. (filozofie) Care consideră că baza a tot ce există este conștiința individuală; care neagă faptul că îndărătul senzațiilor se află obiectele reale, independente de om. Idealism subiectiv.

2. Care are un caracter personal, care se petrece în conștiința cuiva; care, într-o judecată, acțiune etc., ține seamă numai de sentimentele, de pornirile și de ideile sale; părtinitor.

– Din limba franceza subiectif.[1]
Forme diferite ale cuvantului subiectiv: subiectiv-Ă
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SUBIECTIV, -Ă
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUBIECTIV, -Ă:
SUBIECTÍV, -Ă adjectiv

1. Care consideră conștiința individuală drept bază a tot ce există; care neagă faptul că la baza senzațiilor se află obiecte reale, independente de om.

2. Care are un caracter personal, părtinitor, lipsit de obiectivitate.

3. (gramatică) Propoziție subiectivă (și substantiv feminin) = propoziție subordonată care îndeplinește funcțiunea de subiect al propoziției regente. [pronume -bi-ec-. / conform latina subiectivus, limba franceza subjectif].[1]
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

subiectiv
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru subiectiv:
subiectiv a.

1. Filoz. ce are raport la subiect, la eul cugetător: subiectiv e tot ce se petrece în mințea noastră, în sufletul nostru;

2. se zice de scriitorii și de arțiștii care se preocupă mai mult de impresiunile ce le face țin obiect decât de obiectul însuș. ║ n. tot ce este în interiorul subiectului, tot ce e subiectul însuș: subiectivul e fundamentul psicologiei.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SUBIECTIV
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUBIECTIV:
SUBIECTÍV, -Ă adjectiv

1. (filozofie) care are loc în conștiință, care aparține subiectului (II, 1).

2. subiectivist (1).

3. care are un caracter personal, părtinitor, lipsit de obiectivitate.

4. propoziție subiectivă (și substantiv feminin) = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de subiect al regentei. (< latina subiectivus, limba franceza subjectif)
Forme diferite ale cuvantului subiectiv: subiectiv-Ă
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

SUBIECTIV
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SUBIECTIV:
SUBIECTÍV subiectivă (subiectivi, subiective)

1) Care ține de subiect; propriu subiectului. Atitudine subiectivă.

2) Care se referă la afectivitatea subiectului; bazat pe caracterul personal al unui subiect. Viziune subiectivă.

3) (în opoziție cu obiectiv) Care ține de subiectivism; propriu subiectivismului. [silabe su-biec-] /<fr. subjectif[1]
Forme diferite ale cuvantului subiectiv: subiectivă
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

SUBIECTIV
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUBIECTIV:
SUBIECTÍV, -Ă, subiectivi, -e, adjectiv

1. (filozofie) Care are loc în conștiință (individuală sau colectivă).

2. Care ține de subiectivism (1).

3. Care ține doar de părerea personală, necorepunzătoare realității, a cuiva; lipsit de obiectivitate; părtinitor.

– Din limba franceza subiectif.
Forme diferite ale cuvantului subiectiv: subiectiv-Ă
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SUBIECTIV
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUBIECTIV:
SUBIECTIV adjectiv

1. parțial, părtinitor, pătimaș, tendențios, (rar) pasionat, (regional) părtăluitor. (O atitudine evident subiectiv.)

2. (FILOZ.) ideal, mintal.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SUBIECTIV
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru SUBIECTIV:
SUBIECTÍV, -Ă adjectiv (conform latina subjectivus, limba franceza subjectif): în sintagmele construcție relativă subiectivă și subordonată subiectivă (vezi).
Forme diferite ale cuvantului subiectiv: subiectiv-Ă
Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

subiectiv
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru subiectiv:
subiectív adjectiv masculin (silabe -biec-; mf. sub-), plural subiectívi; forme singular subiectívă, plural subiectíve
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

subiectiv
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru subiectiv:
!subiectív (-biec-) adjectiv masculin, plural subiectívi; forme subiectívă, plural subiectíve
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

SUBIECTIV
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SUBIECTIV:
SUBIECTÍV adjectiv verbal individual, particular, personal, propriu.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

subiectiv
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru subiectiv:
subiectiv adjectiv verbal INDIVIDUAL. PARTICULAR. PERSONAL. PROPRIU.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

Subiectiv
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Subiectiv:
Subiectiv ≠ obiectiv
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'SUBIECTIV'
SUBÍCTERSUBICTÉRIC, -ĂSUBIÉCTsubiécțieSUBIECTÍVSUBIECTIVÁsubiectiváreSUBIECTIVÍSMSUBIECTIVÍST

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Subiectiv
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului subiectiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
SUBIECTÍV subiectivă subiectivi, subiective 1 Care ține de subiect; propriu subiectului.
Atitudine subiectivă.
Viziune subiectivă.
O atitudine evident subiectiv.

GRAMATICA cuvântului Subiectiv?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului subiectiv.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Subiectiv poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Subiectiv sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE subiectiv?
Vezi cuvântul subiectiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul subiectiv?
[ su-bi-ec-tiv ]
Se pare că cuvântul subiectiv are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Subiectiv
Inţelegi mai uşor cuvântul subiectiv dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Gramatică Propoziție subiectivă și substantiv feminin = propoziție subordonată care îndeplinește funcțiunea de subiect al propoziției regente
Propoziție subiectivă și substantiv feminin = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de subiect al regentei

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Subiectiv

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Stil gotic?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
căldură dogoritoare, caniculară
a fugi repede și pe furiș, a o șterge
stil arhitectural apărut în secolul xii în europa occidentală, caracterizat prin predominarea formelor arhitectonice înalte și zvelte, prin arcuri și bolți ogivale, prin contraforturi, prin vitralii și prin numărul mare de sculpturi în pia
ramură a filosofiei care studiază posibilitatea, izvoarele, formele și legitățile cunoașterii; gnoseologie
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app