Definiție subiect

Cautăm definiția cuvântului subiect în mai multe dicționare

Definițiile pentru subiect din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUBIECT:
SUBIÉCT, subiecte, substantiv neutru, (4) subiecți, substantiv masculin

1. substantiv neutru Totalitatea acțiunilor, evenimentelor (prezentate într-o anumită succesiune) care alcătuiesc conținutul unei opere literare, cinematografice etc.
♦ Chestiune, temă despre care vorbește sau scrie cineva.
♦ Cauză, pricină, motiv.

2. substantiv neutru (lingvistică) Partea principală a propoziției care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă, cine suferă acțiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal.

3. substantiv neutru (logică) Termen al unor judecăți, reprezentând noțiunea ce desemnează obiectul gândirii despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de predicatul logic.

4. S. m. Ființă aflată sub observație, supusă anchetei, experimentului etc.; individ care prezintă anumite caracteristici.

5. S. m. (În sintagmele) Subiect de drepturi și obligații = persoană care, în cadrul raporturilor juridice, are drepturi și obligații. Subiect impozabil = persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească un anumit impozit către stat.

– Din latina subjectum (cu unele sensuri după limba franceza sujet).
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SUBIECT

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUBIECT:
SUBIÉCT, subiecte, substantiv neutru

1. Totalitatea acțiunilor, evenimentelor (prezentate într-o anumită succesiune) care alcătuiesc conținutul unei opere literare, cinematografice etc.
♦ Chestiune, temă despre care vorbește sau scrie cineva.
♦ Cauză, pricină, motiv.

2. (lingvistică) Partea principală a propoziției care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă, cine suferă acțiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal.

3. Ființă aflată sub observație, supusă anchetei, experimentului etc.; individ care prezintă anumite caracteristici.

4. (În sintagmele) Subiect de drepturi = persoană care, în cadrul raporturilor juridice, are drepturi și obligații. Subiect impozabil = persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească un anumit impozit către stat.

5. (logică) Termen al unor judecăți, reprezentând noțiunea ce desemnează obiectul gândirii despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de predicat.

– Din latina subjectum (cu unele sensuri după limba franceza sujet).
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SUBIECT

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUBIECT:
SUBIÉCT, subiecte, substantiv neutru

1. Totalitatea acțiunilor, evenimentelor din care reiese conținutul esențial al unei opere artistice. Subiectul ce va lua artistul e mai mult ori mai puțin indiferent. GHEREA, ST. Hristos II 84. Nu s-așeza niciodată la scris pînă cînd nu-și avea în cap un subiect lămurit. VLAHUȚĂ, O. A. III 77.
♦ Chestiune despre care vorbește sau scrie cineva. Subiect de conversație.
♦ Cauză, pricină, motiv. Subiect de ceartă.

2. Partea principală a propoziției care arată cine săvîrșește acțiunea exprimată de predicatul verbal sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată prin numele predicativ. Subiectul poate fi exprimat printr-un substantiv sau prin orice altă parte de vorbire cu valoare de substantiv. gramatică limba română II 64.

3. Persoană aflată în centrul atenției unui cercetător. Maladia prezintă ceva cu totul particular, anume, subiectul nu simte... verb reflexiv:eo durere. CARAGIALE, O. VII 46.

4. (Logică) Parte principală a judecății, al cărei conținut este precizat și determinat de predicat.

– plural și: (3) subiecți (CARAGIALE, O. VII 46).
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SUBIECT

Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUBIECT:
SUBIÉCT

I. substantiv neutru

1. chestiune de care se ocupă cineva, despre care se vorbește.
       • pricină, motiv.
       • totalitatea evenimentelor care constituie conținutul epic sau dramatic al unei opere literare, cinematografice etc.
       • (muzică) prima expunere a unei teme în cadrul formelor polifonice bazate pe imitație (invențiune, ricercar, fugă).

2. partea principală a unei propoziții, care indică cine îndeplinește sau suferă acțiunea verbului.
       • (logică) termen al judecății de predicație, reprezentând noțiunea despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de predicatul logic.

II. substantiv masculin

1. omul ca ființă activă și conștientă.

2. persoană supusă observației, anchetei, experimentului.

3. (finanțe) subiect impozabil = persoana fizică sau juridică supusă unui anumit impozit. (< latina subiectus, /II/ subiectum, după limba franceza subjet)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

SUBIECT

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SUBIECT:
SUBIÉCT subiecte n.

1) Problemă care stă la baza unor preocupări; chestiune despre care se scrie sau se vorbește. subiect de conversație.

2) Totalitate de fapte și acțiuni care constituie conținutul unei opere de artă. subiectul unui roman.

3) filoz. Om ca ființă activă și conștientă, înzestrat cu capacități cognitive.

4) Motiv al unei acțiuni sau al unei stări; temei.

5) popular Reprezentant tipic al unui grup de oameni cu trăsături negative; specimen.

6) logică Termen al unei judecăți, reprezentând obiectul gândirii.

7) gramatică Parte principală a propoziției care face sau suferă acțiunea verbului.

8) Persoană supusă unei observații, unei anchete sau unui experiment. [silabe su-biect] /<lat. subjectum, limba franceza sujet
Forme diferite ale cuvantului subiect: subiecte
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

SUBIECT

Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUBIECT:
SUBIÉCT substantiv neutru

1. Materie, chestiune de care se ocupă cineva, despre care se vorbește.
♦ Pricină, motiv.
♦ Totalitatea evenimentelor, a întâmplărilor ce se petrec în desfășurarea unei narațiuni epice sau dramatice.

2. Partea principală a unei propoziții care indică cine îndeplinește sau cine suferă acțiunea verbului.
♦ (logică) Parte, termen al unei judecăți despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de predicat. // substantiv masculin (filozofie) Omul ca ființă înzestrată cu conștiință și voință. [pronume -bi-ect. / < latina subiectus].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

SUBIECT

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUBIECT:
SUBIECT s.

1. chestiune, lucru, problemă, temă, (învechit și regional) prochimen, (învechit) materie. (Mulțimea și diversitatea subiectelor discutate; să trecem la subiect care ne interesează.)

2. materie, (învechit) madea. (A intrat în subiect.)

3. acțiune, afabulație, fabulație, intrigă, (livresc) tramă, (rar) fabulă, (figurat) țesătură. (subiect unui roman.)

4. (lingvistică) informator. (subiect pentru o anchetă dialectală.)

5. (finanțe) subiect impozabil = birnic, contribuabil, (învechit) dajnic, dăjdiar, liude, mode.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

subiect

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru subiect:
subiect n.

1. materie despre care se vorbește, se scrie: subiect de conversațiune;

2. eul cugetător, în opozițiune cu obiect;

3. persoană ce magnetizează;

4. gramatică primul termen al unei propozițiuni: subiectul și predicatul.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

subiect

Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru subiect:
subiéct (subiecte), substantiv neutru

– Temă, problemă.

– Variante învechit sujet. latina subiectum (secolul XIX), variantă din limba franceza sujet.

– derivat din limba franceza subiectiv, adjectiv; subiectivitate, substantiv feminin
Forme diferite ale cuvantului subiect: subiecte
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

SUBIECT

Definiții ale altor cuvinte care nu există în alte dicționare dă următoarea definitie pentru SUBIECT:
SUBIÉCT, subiécți, substantiv masculin Ființă aflată sub observație, supusă anchetei, experimentului etc.; individ care prezintă anumite caracteristici. [folosit în corpul DEX]
Definiție sursă: Definiții ale altor cuvinte care nu există în alte dicționare

subiect

Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru subiect:
subiect (it. soggetto), tema* în formele contrapunctice, în special în fugă* și canon (4). Echiv. latina dux, vox antecedens; italiana proposta. vezi contrasubiect; răspuns.
Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali

subiect

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru subiect:
!subiéct2 (temă, cauză, parte principală a propoziției) (-biect) substantiv neutru, plural subiécte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

subiect

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru subiect:
subiéct substantiv neutru (silabe -biect; mf. sub-), plural subiécte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

subiect

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru subiect:
*subiéct1 (persoană) (-biect) substantiv masculin, plural subiécți
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

SUBIECT

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SUBIECT:
SUBIÉCT substantiv verbal calfă, pacient.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

subiect

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru subiect:
subiect substantiv verbal CALFĂ. PACIENT.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'SUBIECT'

SUBIACÉNT subibliotecár SUBÍCTER SUBICTÉRIC, -Ă SUBIÉCT subiécție SUBIECTÍV SUBIECTIVÁ subiectiváre

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL subiect

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului subiect dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

SUBIÉCT subiecte n.

Subiect de conversație.

Subiectul unui roman.

Mulțimea și diversitatea subiectelor discutate; să trecem la subiect care ne interesează.

A intrat în subiect.

Subiect unui roman.

Subiect pentru o anchetă dialectală.

A intrat în subiect.

GRAMATICA cuvântului subiect?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului subiect.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul subiect poate fi: substantiv, adjectiv, verb,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul subiect sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
La plural substantivul subiect are forma: subiécte

VEZI PLURALUL pentru subiect la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE subiect?

Vezi cuvântul subiect desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul subiect?

[ su-bi-ect ]
Se pare că cuvântul subiect are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL subiect

Inţelegi mai uşor cuvântul subiect dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

În sintagmele Subiect de drepturi și obligații = persoană care, în cadrul raporturilor juridice, are drepturi și obligații

Subiect impozabil = persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească un anumit impozit către stat

În sintagmele Subiect de drepturi = persoană care, în cadrul raporturilor juridice, are drepturi și obligații

Subiect impozabil = persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească un anumit impozit către stat

Finanțe subiect impozabil = persoana fizică sau juridică supusă unui anumit impozit

Finanțe subiect impozabil = birnic, contribuabil, învechit dajnic, dăjdiar, liude, mode

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL subiect

materie madea
VEZI SINONIME PENTRU subiect PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Baston de mareșal?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
a naviga în voia vântului, a valurilor și curenților
sens obligatoriu pentru autovehicule în jurul unui rond la o intersecție, într-o piață etc
un fel de baston scurt, purtat de un mareșal
fotoelement
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?