 | as |
|
| Strugure [ stru-gu-re ] VEZI SINONIME PENTRU strugure PE ESINONIME.COM definiția cuvântului strugure în mai multe dicționareDefinițiile pentru strugure din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru strugure: strúgure și (nord) strúgur m. (gep. thrûbilo, struguraș, care corespunde cu germana träublein, dim. despre traube, poamă, strugure. P. thr-str, cp. cu Israil-Istrail orĭ șrapnel-ștrapnel. Cp. și cu vgr. stróbilos, latina strobilus, cucuruz de brad, titirez. Cp. și cu brusture, cĭucure, nasture, vĭezure și negură). estoniană Poame orĭ florĭ așezate ca bobițele vițeĭ de vie orĭ ca florile liliaculuĭ, salcîmuluĭ ș. a.: un strugure de poamă (un ciorchine). Vest. Poamă, bobițe de viță de vie așezate așa cum le produce natura: un coș de strugurĭ, niște strugurĭ negrĭ. Strugurele ursuluĭ, un copăcel ericaceŭ perpetuŭ verde care crește pin brădet, tufișurĭ și stîncĭ și care face niște drupe roșiĭ cărnoase care aŭ cîte cincĭ sîmburĭ și-s bune de mîncat (arctostáphylos uva ursi). Fructele luĭ se întrebuințează ca medicament astringent. – În Bas. P. P. și strug (gep. thrube), ca fagure și fag. vezi corimb. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRUGURE: STRÚGURE, struguri, substantiv masculin Fructul viței de vie (în formă de ciorchine); (Moldova) poamă. Coardele retezate musteau mai departe sîngele dulce al strugurilor. DUMITRIU, N. 250. Struguri de chihlimbar licăreau și se ascundeau iarăși. ANGHEL, PR. 57. Vulpea cînd n-ajunge la struguri zice că sînt acri, se spune despre cel care, neputînd dobîndi un lucru, se preface că nu-l dorește. • (Glumeț) Mi-a dat gînsacul cea mai fină pană și-un strugure de boz. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 12. • figurat Clopotarii de asemenea năboiseră la una din firidele turnului, scoțînd către valea Nemțișorului un strugure de capete. SADOVEANU, forme J. 17. – Variantă: strúgur (HODOȘ, P. P. 55, SEVASTOS, N. 162, JARNÍK-BÎRSEANU, despre 12) substantiv masculin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru strugure: strugure m. 1. rodul viței, boabe verzi-gălbui, roșiatice, albăstrui sau negre, cu un gust dulce și plăcut: struguri de Malaga; 2. Moldova ciorchină: struguri de fructe sălbatice roșii AL. [Derivat din strug (macedo-rom. strugur, așchie, adică ce cade din strug) și prezentând acelaș raport logic ca limba franceza râpe, răzuitoare și ciorchină; seria sensurilor: așchii din strug, ciorchină de struguri și strugure (numit vechiu-rom. auă și în Moldova poamă)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRUGURE: STRÚGURE, struguri, substantiv masculin Fructul viței de vie, în formă de ciorchine; poamă. ♦ Compus: strugurii-ursului = plantă târâtoare cu frunze persistente, cu flori trandafirii sau albe, grupate în formă de ciorchine la vârful ramurilor, și cu fructul o bacă mică, roșie, comestibilă (Arctostaphylos uva ursi). [Variante: (popular) strúgur substantiv masculin] – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRUGURE: STRÚGURE, struguri, substantiv masculin Fructul viței-de-vie, în formă de ciorchine; poamă. ♦ Compus: strugurii-ursului = plantă târâtoare cu frunze persistente, cu flori trandafirii sau albe, grupate în formă de ciorchine la vârful ramurilor, și cu fructul o bacă mică, roșie, comestibilă (Arctostaphylos uva ursi). [Variante: (popular) strúgur substantiv masculin] – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STRUGURE: STRÚGURE strugurei m. 1) (mai ales la vița de vie) Grup de fructe dezvoltate dintr-o inflorescență; ciorchine. 2) la plural Fructe ale viței de vie; poamă. • strugureele-ursului arbore sau arbust cu tulpina târâtoare, cu frunze alterne, persistente, cu flori albe sau roz, dispuse în ciorchine și cu fructe roșii, mici, comestibile. /Cuv. autoht. Forme diferite ale cuvantului strugure: strugurei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRUGURE: STRUGURE substantiv (botanică) 1. ciorchine, (prin Banat) scălan. (A mîncat un strugure cam acrișor.) 2. (Moldova și Bucovina) poamă, (învechit) auă. (Vin din strugure.) 3. strugurii-ursului (Arctostaphylos uva-ursi) = (regional) sărbezele (la plural); struguri-negri (Ribes nigrum) = (regional) smorodin, coacăz negru. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru strugure: strúgure substantiv masculin, articulat strúgurele; plural strúguri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru strugure: strúgure substantiv masculin, articulat strúgurele; plural strúguri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'STRUGURE' strugurárstrugurăríeSTRUGURÁȘSTRUGURÁȘISTRÚGURESTRUGURE-SPINÓSSTRUGURÉISTRUGURÉLstruguréț |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL strugure Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului strugure dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii STRÚGURE strugurei m. • strugureele-ursului arbore sau arbust cu tulpina târâtoare, cu frunze alterne, persistente, cu flori albe sau roz, dispuse în ciorchine și cu fructe roșii, mici, comestibile. A mâncat un strugure cam acrișor. Vin din strugure. A mîncat un strugure cam acrișor. Vin din strugure. |
GRAMATICA cuvântului strugure? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului strugure. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul strugure poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE strugure? Vezi cuvântul strugure desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul strugure?[ stru-gu-re ] Se pare că cuvântul strugure are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL strugure Inţelegi mai uşor cuvântul strugure dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ Compus: strugurii-ursului = plantă târâtoare cu frunze persistente, cu flori trandafirii sau albe, grupate în formă de ciorchine la vârful ramurilor, și cu fructul o bacă mică, roșie, comestibilă Arctostaphylos uva ursi ♦ Compus: strugurii-ursului = plantă târâtoare cu frunze persistente, cu flori trandafirii sau albe, grupate în formă de ciorchine la vârful ramurilor, și cu fructul o bacă mică, roșie, comestibilă Arctostaphylos uva ursi Strugurii-ursului Arctostaphylos uvaursi = regional sărbezele la plural; struguri-negri Ribes nigrum = regional smorodin, coacăz negru Strugurii-ursului Arctostaphylos uva-ursi = regional sărbezele la plural; struguri-negri Ribes nigrum = regional smorodin, coacăz negru |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL strugure |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: N-am păzit sau n-am păscut porcii împreună?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul strugure are forma: strúguri
