 | as |
|
| Strîmb [ strîmb ] VEZI SINONIME PENTRU strîmb PE ESINONIME.COM definiția cuvântului strimb în mai multe dicționareDefinițiile pentru strimb din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRÎMB: STRÎMB2, -Ă, strîmbi, -e, adjectiv 1. (În opoziție cu drept, despre lucruri) Care prezintă neregularități, abateri de la forma normală; diform. Toate lemnele erau strîmbe. RETEGANUL, P. III 60. De ești tu așa voinic, îndreaptă copacii cei strîmbi, dar nu strîmba încă și pe cei drepți! SBIERA. P. 80. Mititel și strîmb aleargă pe cîmp (Secera). id. ib. 320. Lemnul strîmb focul îl îndreaptă. ♦ (Despre persoane) Încovoiat, gîrbovit, adus de șale. Peste o săptămînâ au venit acasă amîndoi, moș Ioniță mai strîmb din șale și mai încovoiat din spate. PAS, Z. I 200. Cîte fete cu pieptare, Toate-s strîmbe de spinare... Dar mîndra cu șubeica E oablă ca secera! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 430. ♦ (Despre drumuri) Fără aliniere, întortocheat. Umbla acum pe o uliță strîmbă. DUMITRIU, N. 159. 2. Deviat de la poziția (dreaptă) obișnuită; lăsat sau căzut într-o parte; aplecat, înclinat. Țintirimul singur cu strîmbe cruci veghează. EMINESCU, O. I 69. ♦ (Despre persoane sau părți ale corpului) Sucit, strîmbat, deformat. De ținea drumul mai lung, te miră de nu rămînea cu gîtul strîmb de-atîta uitat înapoi. ISPIRESCU, L. 36. Cine joacă și nu strigă Face-i-s-ar gura strîmbă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 359. • figurat E dezgustat și strîmb de sarcasm. CAMIL PETRESCU, T. II 136. • (Substantivat, rar, în expresie) A-i veni cuiva cu strîmbul = a nu-i veni cuiva la socoteală, a-i displăcea, a nu-i conveni. V-ați boierit și voi, mă! Vă vine cu strîmbul munca! REBREANU, R. II 71. 3. figurat Nedrept, necinstit, incorect. Apoi socoteala asta e strîmbă, măi oameni! REBREANU, R. II 89. • figurat Tu vii din lumea strîmbă și din viața posomorîtă a asupririi și a asupriților. PAS, Z. I 7. • (Substantivat) În țara strîmbilor, cel drept umblă cu capul spart. SADOVEANU, P. M. 107. ♦ Făcut pentru a înșela. Am văzut cîrciumari mestecînd vinul cu apă și vînzînd cu cîntare cu două funduri, măcelari și precupeți vînzînd cu cîntare strîmbe, și m-am mîhnit. FILIMON, C. 37. Forme diferite ale cuvantului strimb: strimb-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRÎMB: STRÎMB1 adverb (În opoziție cu drept) 1. (Pe lîngă verbe ca «a sta», «a se ține», «a ședea» etc.) Cu spatele încovoiat sau cu corpul aplecat într-o parte. Stătea strîmb în fața oamenilor, cu trupul sucit, stingher în lumina otrăvită a amurgului. DUMITRIU, N. 27. Moșneagul tot strîmb sta, intr-o rînă. SADOVEANU, O. I 336. • Expresia: A sta (sau a ședea) strîmb și a judeca drept = a recunoaște adevărul. Ci! Nu-i așa! Să stăm strîmb și să judecăm drept! GANE, N. III 97. Să ședem strîmb și să judecăm drept: oare ce desfătare vînătorească mai deplină... poate fi pe lume decît aceea care o gustă cineva cînd, prin pustiile Bărăganului, căruța în care stă culcat abia înaintează, pe căi fără de urme? ODOBESCU, S. III 15. 2. Într-o parte, pieziș; în neorînduială, dezordonat. Pălăria stă strîmb. ▭ Preotul bătrîn, în odăjdii aruncate în grabă și strîmb pe el, murmura vorbe neînțelese. SADOVEANU, O. VIII 216. • Expresia: A rîde (a surîde sau a zîmbi) strîmb = a rîde (a surîde etc.) în silă, forțat, nesincer. Pantelemon stătea între capetele mînioase ridicate spre el și rîdea încurcat, strîmb. DUMITRIU, N. 165. Ei surîd strîmb, stînjenit, și își feresc privirea. id. vezi L. 34. Nu m-am supărat, îi zîmbi strîmb Niculăieș. SADOVEANU, P. M. 29. A privi (sau a se uita) strîmb = a se uita urît, dușmănos. A înghiți strîmb vezi înghiți (1). A călca strîmb = a aluneca pe o cale greșită, a avea o comportare incorectă. Cînd se auzea despre o fată că a călcat strîmb... mai bine s-ar fi aruncat în fîntînă ori sub roțile trenului. PAS, Z. III 250. 3. figurat Fals, mincinos, neadevărat. verb reflexiv:ei să-l înveți de copil a se jura strîmb și a nu măsura drept. NEGRUZZI, S. I 298. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRÎMB: STRÎMB adjectiv, adverb 1. adjectiv deformat, (popular și fam.) scofîlcit. (Un obiect strimb.) 2. adjectiv curbat, încovoiat, îndoit, răsucit. (Fiare strimb.) 3. adjectiv curbat, încovoiat, îndoit, întors, răsucit, strîmbat. (Cui strimb.) 4. adjectiv îndoit, (popular) cîrn. (Cuțit strimb.) 5. adjectiv deformat, scîlciat, strîmbat, (popular și fam.) scălîmb, (Moldova) scrombăit. (Încălțăminte strimb.) 6. adjectiv aplecat, înclinat, lăsat, plecat, povîrnit, prăvălit, (popular și fam.) hîit, (regional) șoldit, șoldiu, (Banat) șovîi. (O casă strimb.) 7. adjectiv (prin Transilvania) jimb. (Are picioarele strimb.) 8. adjectiv adus, aplecat, cocîrjat, cocoșat, curbat, gîrbov, gîrbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strîmbat, sucit. (Cu spatele strimb.) 9. adjectiv diform, hidos, hîd, monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, urît, (popular și fam.) bocciu, scălîmb, scălîmbăiat, (regional) pîcleș, (Moldova) balcîz, (Moldova și Transilvania) pogan, (învechit) grozav, (familial) șui. (O ființă strimb.) 10. adjectiv deformat, desfigurat, pocit, schimonosit, slut, sluțit, strîmbat, urît, urîțit, (regional) stropșit, zgîmboit, (Moldova) șonțit. (O față strimb de ură.) 11. adverb chiondorîș, chiorîș, cruciș, încrucișat, sașiu, (popular) pieziș, șpanchiu, (regional) ponciș. (Privește, se uită strimb.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru strîmb: 1) strîmb, -ă adjectiv (lat popular strambus, cl. strabus, șpanchĭ, despre vgr. strabós, șpanchĭ, supt infl. luĭ skambos, strîmb; italiana strambo, cu picĭoarele strîmbe. vezi srabizm). Curb orĭ frînt: picĭoare strîmbe (scălîmbe saŭ haĭtișe), stradă strîmbă. Dislocat: față strîmbă. Așezat pĭeziș: pălărie strîmbă. figurat Nedrept, injust: maĭ bine o învoĭală strîmbă de cît o judecată dreaptă. adverb Pălăria stă strîmb, a judeca strîmb. Forme diferite ale cuvantului strimb: strimb-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru strîmb: 2) strîmb și -éz vezi trecut (despre strîmb 1). Fac strîmb, curbez orĭ scot din pozițiunea bună din ainte: a strîmba un băț. Așez strîmb: un oocoloș de zăpadă ĭ-a strîmbat pălăria. vezi reflexiv Fac schimositurĭ cu fața: copiiĭ se strîmbă uniĭ la alțiĭ, acest actor se prea strîmbă. Mă răstesc: ĭa strîmbă-te la copiĭ ca să se astîmpere! Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru strîmb: strîmb adjectiv verbal CONTRAFĂCUT. ERONAT. GREȘIT. INAUTENTIC. INEXACT. INVENTAT. MINCINOS. NĂSCOCIT. NEADEVĂRAT. NEAUTENTIC. NEDREPT. NEÎNTEMEIAT. NEREAL. PLĂSMUIT. SCORNIT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru STRÎMB: STRÎMB adjectiv 1. Strîmb/u, -a, -eni ss. 2. Strîmbei, M. mold., act.; -u (17 A IV 278). Strămbăiu, mold. (Sd XV 116). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru strîmb: strîmb substantiv verbal INECHITATE. INJUSTIȚIE. NEDREPTATE. NEECHITATE. NEJUSTIȚIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru strîmb: strîmb adjectiv, adverb vezi FALS. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'STRIMB' STRIIAstriínSTRIIÓRSTRÎ́JNICSTRÎMBSTRÎMBÁstrîmbarSTRÎMBARESTRÎMBÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL strîmb Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului strîmb dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un obiect strîmb. Fiare strîmb. Cui strîmb. Cuțit strîmb. Încălțăminte strîmb. O casă strîmb. Are picioarele strîmb. Cu spatele strîmb. O ființă strîmb. O față strîmb de ură. Privește, se uită strîmb. |
GRAMATICA cuvântului strîmb? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului strîmb. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul strîmb poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE strîmb? Vezi cuvântul strîmb desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul strîmb?[ strîmb ] Se pare că cuvântul strîmb are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL strîmb Inţelegi mai uşor cuvântul strîmb dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Substantivat, rar, în expresie A-i veni cuiva cu strîmbul = a nu-i veni cuiva la socoteală, a-i displăcea, a nu-i conveni A sta sau a ședea strîmb și a judeca drept = a recunoaște adevărul A rîde a surîde sau a zîmbi strîmb = a rîde a surîde etc A privi sau a se uita strîmb = a se uita urît, dușmănos A călca strîmb = a aluneca pe o cale greșită, a avea o comportare incorectă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în sau cu unanimitate?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
