 | as |
|
| Strigător [ stri-gă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU strigător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului strigator în mai multe dicționareDefinițiile pentru strigator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRIGĂTÓR: STRIGĂTÓR2, -OÁRE, strigători, -oare, adjectiv Care strigă; figurat care se face remarcat (mai ales prin aspecte negative); evident, izbitor. Umilirea națională nu mai era așa de strigătoare. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 84. • Expresia: Strigător la cer = care se afirmă cu putere, care trebuie neapărat luat în seamă. Pășii mai departe spre îndeplinirea altor lipsuri, deopotrivă strigătoare la cer. HOGAȘ, M. N. 171. Dreptatea mea e strigătoare la cer. VLAHUȚĂ, O. A. III 7. Forme diferite ale cuvantului strigator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRIGĂTÓR: STRIGĂTÓR, -OÁRE, strigători, -oare, adjectiv, substantiv masculin 1. Adj. Care strigă; figurat care se remarcă, iese în evidență (mai ales prin aspecte sau efecte negative); izbitor; evident. • Expresia: Strigător la cer, se spune despre ceva de o gravitate deosebită, care revoltă, indignează sau despre ceva care trebuie luat neapărat în seamă, care este evident. 2. S. m. (învechit și popular) Crainic, vestitor. – Striga + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului strigator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRIGĂTÓR: STRIGĂTÓR, -OÁRE, strigători, -oare, adjectiv, substantiv masculin 1. Adj. Care strigă; figurat care se remarcă, iese în evidență (mai ales prin aspecte sau efecte negative); izbitor; evident. • Expresia: Strigător la cer, se spune despre ceva de o gravitate deosebită, care revoltă, indignează sau despre ceva care trebuie luat neapărat în seamă, care este evident. 2. S. m. (învechit și popular) Crainic, vestitor. – Striga + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului strigator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru strigător: strigătór, -oáre adjectiv Care strigă. figurat care-țĭ sparge urechile: o voce strigătoare. Care te face să strigi în gura mare cerînd dreptate: o nedreptate strigătoare la cer. Care-țĭ atrage atențiunea prea tare (în franceză criard): o mitocană cu o rochie de o coloare strigătoare. Forme diferite ale cuvantului strigator: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STRIGĂTÓR: STRIGĂTÓR1 strigatoroáre (strigatoróri, strigatoroáre) 1) Care strigă. 2) figurat Care se deosebește net (mai ales prin trăsături negative). • strigator la cer a) care este extrem de revoltător; care trezește indignare; b) care se cere a fi luat neapărat în seamă. /a striga + sufix strigatorător Forme diferite ale cuvantului strigator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRIGĂTÓR: STRIGĂTÓR1, strigători, substantiv masculin (Învechit și arhaizant) Crainic, vestitor. Se duseră deci strigători și spre soare-apune și spre soare-răsare și vestiră pretutindeni hotărîrea împărătească. VISSARION, B. 19. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STRIGĂTÓR: STRIGĂTÓR2 strigatori m. învechit Persoană care anunța cu voce tare unele știri; crainic; vestitor. /a striga + sufix strigatorător Forme diferite ale cuvantului strigator: strigatori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru strigător: strigător a. 1. care strigă; 2. figurat care excită a se plânge tare: nedreptate strigătoare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru strigător: strigătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural strigătóri; adjectiv feminin singular și plural strigătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru strigător: strigătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural strigătóri; forme singular și plural strigătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru strigător: strigător adjectiv verbal INTENS. IZBITOR. STRIDENT. TARE. ȚIPĂTOR. VIOLENT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STRIGĂTÓR: STRIGĂTÓR substantiv verbal crainic, mesager, sol, trimis, vestitor. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru strigător: strigător substantiv verbal CRAINIC. MESAGER. SOL. TRIMIS. VESTITOR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'STRIGATOR' strigáciSTRIGÁRESTRIGĂRISTRIGÁTSTRIGĂTÓRSTRIGĂTÚRĂstrighestrighíestrigídă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL strigător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului strigător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii STRIGĂTÓR1 strigătoroáre strigătoróri, strigătoroáre 1 Care strigă. • strigător la cer a care este extrem de revoltător; care trezește indignare; b care se cere a fi luat neapărat în seamă. /a striga + sufix strigătorător. STRIGĂTÓR2 strigători m. /a striga + sufix strigătorător. |
GRAMATICA cuvântului strigător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului strigător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul strigător poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE strigător? Vezi cuvântul strigător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul strigător?[ stri-gă-tor ] Se pare că cuvântul strigător are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL strigător Inţelegi mai uşor cuvântul strigător dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Strigător la cer = care se afirmă cu putere, care trebuie neapărat luat în seamă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL strigător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial; în expresie a rămâne sau a face pe cineva să rămână paf?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul strigător are forma: strigătóri
