 | as |
|
| Striga [ stri-ga ] VEZI SINONIME PENTRU striga PE ESINONIME.COM definiția cuvântului striga în mai multe dicționareDefinițiile pentru striga din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a striga (forma la infinitiv) A striga conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRIGA: STRIGA verb 1. a țipa, a urla, a zbiera, (învechit și regional) a toi, (învechit) a chema. (striga cît îl ținea gura.) 2. a răcni, a țipa, a urla, a zbiera, (regional) a țivli, (Transilvania) a puhăi, (Transilvania și Maramures) a țipoti, (familial figurat) a se sparge. (striga de durere.) 3. a răcni, a țipa, a urla, a vocifera, a zbiera. (Ia nu mai striga, că te aud!) 4. a răcni, a se răsti, a țipa, a urla, a zbiera, (popular) a se oțărî, a se stropși, (învechit și regional) a se răpști, (regional) a se răboțoi, a se răcămăți, a se răgădui, a se răscocora, a se războti, (prin Transilvania) a se aspri, (Transilvania și Banat) a se născocorî, (prin Olt. și Muntenia) a se răboli, (învechit) a marecuvînta, (familial) a se burzului, a se rățoi, a se zborși. (Ce striga așa la mine?) 5. a chioti, a chiui, a hăuli, a țipa, (popular) a iui, (regional) a huhura, (prin Olt. și Banat) a hureza, (Transilvania) a ui. (striga de mama focului, la joc.) 6. a exclama. (Bravo!, a striga el.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRIGĂ: STRÍGĂ, strigi și strige, substantiv feminin 1. (În superstiții) Ființă imaginară, închipuită ca o femeie care chinuiește copiii mici, ia mana de la vaci etc.; strigoaică. Crengile de rug se pun în cruci pe la portițe, pe la ferești... pe la grajdul în care se adăpostesc caii și vitele... altfel intră ielele și strigele. EMINESCU, N. 137. Noaptea... năpădesc pe mine... strigoii, moroii... simzienele, strigile, pănă și papaluga. ALECSANDRI, T. 616. 2. Fluture mare, cu pete albe pe spate, așezate astfel încît seamănă cu un cap de mort; zboară numai în amurg și, cînd este prins, scoate un zgomot ascuțit ca un fel de strigăt (Acherontia atropos); cap-de-mort. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRIGĂ: STRÍGĂ, strigi, substantiv feminin 1. (În superstiții) Ființă imaginară închipuită ca o femeie care chinuiește copiii mici, ia mana de la vaci etc. 2. Pasăre răpitoare de noapte, de culoare galbenă-roșcată, cu pete brun-închis, care se hrănește mai ales cu șoareci (Tyto alba guttata). 3. Fluture mare cu pete albe pe aripi, asemănătoare cu un cap de mort, care zboară numai în amurg și care, când este prins, scoate un zgomot ascuțit ca un strigăt; cap-de-mort (Acherontia atropos). – latina striga. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRIGĂ: STRÍGĂ, strigi, substantiv feminin 1. (În superstiții) Ființă imaginară închipuită ca o femeie care chinuiește copiii mici, ia mana de la vaci etc. 2. Pasăre răpitoare de noapte, de culoare galbenă-roșcată, cu pete brun-închis, care se hrănește mai ales cu șoareci (Tyto alba guttata). 3. Fluture mare cu pete albe pe aripi, asemănătoare cu un cap de mort, care zboară numai în amurg și care, când este prins, scoate un zgomot ascuțit ca un strigăt; cap-de-mort (Acherontia atropos). – latina striga. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STRIGĂ: STRÍGĂ strigagi forme 1) Fluture mare de noapte, care are pe spate pete albe, ce înfățișează un cap de mort; fluture cap-de-mort; fluturele morții. 2) Pasăre răpitoare de noapte, cu penaj cenușiu-ruginiu, cu pete albe și brune-întunecate, care se hrănește, mai ales, cu șoareci. 3) (în superstiții) Ființă imaginară despre care se crede că chinuie copii mici sau că ia mana de la vaci. /<lat. striga Forme diferite ale cuvantului striga: strigagi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru strigă: 1) strígă forme, plural i (limba neogreacă striga, bufnită, și strigla, fărmăcătoare, despre latina strĭga și strîga, fărmăcătoare, de unde și italiana strega, albaneză štrigá, nsl. štrĭga. vezi striglă, strigoĭ). estoniană Un fel de bufnită cenușie (strix flámmea). Un monstru din poveștĭ. figurat Femeĭe răutăcioasă, striglă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru strigă: strigă forme 1. buhă de culoare cenușie cu ochii portocalii, trăiește prin turnuri și ruine (Stryx flammea); 2. strigoaică: dracii din tău... strigile AL. [latina STRIGA, buhă și babă verb reflexiv:ăjitoare, un fel de vampir femeiesc care se credea că suge noaptea sângele pruncilor]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRIGĂ: STRIGĂ s. 1. (entomologie; Acherontia atropos) cap-de-mort, fluture-cap-de-mort, (regional) strigoiaș, buha-ciumei, capul-lui-Adam, fluturul-morții, suflet-de-strigoi, sufletul-morților. 2. (ornitologie; Tyto alba guttata) (regional) buhă-cu-cîrpă, huhurez-de-casă. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru STRIGA: STRÍGA substantiv feminin 1. vampir imaginat ca o femeie care chinuiește copiii, ia mana de la vaci etc. 2. pasăre răpitoare de noapte, galben-roșcată și cu pete brune, care se hrănește cu șoareci. 3. fluture cap-de-mort. (< limba franceza strige, latina striga) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STRIGA: STRIGÁ verb vezi cere, chema, înscăuna, întrona, învesti, numi, pretinde, proclama, pune, reclama, revendica, unge. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru striga: striga verb vezi CERE. CHEMA. ÎNSCĂUNA. ÎNTRONA. ÎNVESTI. NUMI. PRETINDE. PROCLAMA. PUNE. RECLAMA. REVENDICA. UNGE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STRIGĂ: STRÍGĂ s. 1. vezi cap-de-mort. 2. (ornitologie; Tyto alba guttata) (regional) buhă-cu-cârpă, huhurez-de-casă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru striga: strigá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu strig, persoana a treia singular: el / ea și plural strígă; perfectul simplu persoana întâi singular: eu strigái, persoana întâi plural: noi strigárăm Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru strigă: 2) strígă forme, plural ĭ (vechea slavă strigŭ. vezi strîjnic). L. vezi Tunsoare. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STRIGĂ: STRÍGĂ substantiv verbal lipitoare, păpăludă, strigoaică, strigoaie. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru strigă: strigă substantiv verbal LIPITOARE. PĂPĂLUDĂ. STRIGOAICĂ. STRIGOAIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru strigă: strígă substantiv feminin, g.-d articulat strígii; plural strigi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru strigă: strígă substantiv feminin, genitiv dativ articulat strígii; plural strigi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru striga: strigá (a striga) verb, indicativ prezent 3 strígă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'STRIGA' STRÍESTRIÉREstriézstrîgSTRÍGĂstrigáciSTRIGÁRESTRIGĂRISTRIGÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL striga Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului striga dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Striga cît îl ținea gura. Striga de durere. Ia nu mai striga, că te aud! 4. Ce striga așa la mine? 5. Striga de mama focului, la joc. Bravo!, a striga el. STRÍGĂ strigagi forme 1 Fluture mare de noapte, care are pe spate pete albe, ce înfățișează un cap de mort; fluture cap-de-mort; fluturele morții. Striga cât îl ținea gura. Striga de durere. Strigá a striga verb, indicativ prezent 3 strígă. |
GRAMATICA cuvântului striga? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului striga. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul striga poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE striga? Vezi cuvântul striga desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul striga?[ stri-ga ] Se pare că cuvântul striga are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL striga |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i fi greu de cineva sau de ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul striga se conjugă: ei ele strígă
