 | as |
|
| Stricăciune [ stri-că-ci-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU stricăciune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului stricaciune în mai multe dicționareDefinițiile pentru stricaciune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRICĂCIUNE: STRICĂCIÚNE, stricăciuni, substantiv feminin 1. Faptul de a (se) strica ( vezi defectare, deteriorare); ceea ce este deteriorat; pagubă cauzată de o deteriorare. Comandantul stătuse la îndoială dacă să-și urmeze drumul sau să vie după noi, bănuind că avem verb reflexiv:eo stricăciune la mașină. BART, S. M. 20. Dar pînă atunci a venit și veste de la Broșteni despre stricăciunea ce făcusem, și bunicul, fără vorbă, a mulțumit pe Irinuca cu patru galbeni. CREANGĂ, A. 32. Domnitorul a trămis acolo ca ispravnic, spre a drege și a întări stricăciunea, împreună cu meșteri, pe... Dona Pepano. ODOBESCU, S. II 511. ♦ Vătămare. Mirele... s-a întors la gazda lui fără nici o stricăciune. SADOVEANU, Z. C. 344. Îl doare capul! La cap e stricăciunea. DELAVRANCEA, O. II 57. 2. Depravare, corupție. Dar, domnule (se scandaliză el), ce stricăciune, ce lipsă de creștere. CĂLINESCU, E. O. II 77. Simțea că se duce cu ele tot întunericul de pe mintea lui, toată stricăciunea ce se depusese in anii din urmă peste inima lui bună, peste iubirea și castitatea copilăriei lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 22. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRICĂCIUNE: STRICĂCIUNE s. 1. daună, pagubă, pierdere, prejudiciu, (învechit și popular) pricaz, (popular) vătămare, (învechit și regional) smintă, sminteală, (prin Banat) ștetă, (învechit) scădere, stricare, stricătură, vătămătură. (stricaciunei provocate de incendiu.) 2. avarie, deteriorare. (stricaciune suferită de un sistem tehnic.) 3. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrînare, desfrîu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, viciu, (rar) deșănțare, (învechit) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (figurat) descompunere, putreziciune, (rar figurat) putrefacție, (învechit figurat) putrejune. (Starea de stricaciune din înalta societate.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRICĂCIUNE: STRICĂCIÚNE, stricăciuni, substantiv feminin 1. Faptul de a (se) strica; (concret) ceea ce este stricat, deteriorat; pagubă produsă de ceea ce s-a stricat, s-a deteriorat, s-a distrus. ♦ Vătămare. 2. Efect rău, păgubitor. 3. Depravare, corupție. – Strica + sufix -ăciune. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRICĂCIUNE: STRICĂCIÚNE, stricăciuni, substantiv feminin 1. Faptul de a (se) strica; (concret) ceea ce este stricat, deteriorat; pagubă cauzată de ceea ce s-a stricat, s-a deteriorat, s-a distrus. ♦ Vătămare. 2. Efect rău, păgubitor. 3. Depravare, corupție. – Strica + sufix -ăciune. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STRICĂCIUNE: STRICĂCIÚNE stricaciunei forme 1) vezi A STRICA și A SE STRICA. 2) Pierdere cauzată de stricarea unor bunuri materiale. 3) învechit Abatere de la moralitate; declasare; degenerare; corupție. [G.-D. stricăciunii] /a (se) strica + sufix stricaciuneciune Forme diferite ale cuvantului stricaciune: stricaciunei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru stricăciune: stricăciúne substantiv feminin, genitiv dativ articulat stricăciúnii; plural stricăciúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru stricăciune: stricăciúne substantiv feminin, genitiv dativ articulat stricăciúnii; plural stricăciúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STRICĂCIUNE: STRICĂCIÚNE substantiv verbal hernie, lepră, vătămare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru stricăciune: stricăciune substantiv verbal HERNIE. LEPRĂ. VĂTĂMARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru stricăciune: stricăciune forme lucru stricat, pagubă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'STRICACIUNE' STRIAȚIÚNEȘTRICSTRICÁSTRICĂCIÓSSTRICĂCIÚNEȘTRICĂNÍștricárSTRICÁRESTRICÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL stricăciune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului stricăciune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Stricăciunei provocate de incendiu. Stricăciune suferită de un sistem tehnic. Starea de stricăciune din înalta societate. STRICĂCIÚNE stricăciunei forme 1 vezi A STRICA și A SE STRICA. Stricăciunii] /a se strica + sufix stricăciuneciune. |
GRAMATICA cuvântului stricăciune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului stricăciune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul stricăciune poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE stricăciune? Vezi cuvântul stricăciune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul stricăciune?[ stri-că-ci-u-ne ] Se pare că cuvântul stricăciune are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL stricăciune |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ihtiologie drac-de-mare trachinus draco?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul stricăciune are forma: stricăciúni
