 | as |
|
| Străvechi [ stră-ve-chi ] VEZI SINONIME PENTRU străvechi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului stravechi în mai multe dicționareDefinițiile pentru stravechi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRĂVECHI: STRĂVÉCHI, -E, străvechi, adjectiv 1. (Despre lucruri) Care datează de foarte multă verb reflexiv:eme, există din timpuri îndepărtate; foarte vechi. Poate să fie și o durere străveche care apasă sufletele. REBREANU, R. I 44. Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic, Rumenind străvechii codri și castelul singuratic. EMINESCU, O. I 76. Dar văd că m-am depărtat de scopul ce mi-am propus, care este a-ți arăta o descoperire ce am făcut într-un străvechi manuscris, în care am cetit următoarele... NEGRUZZI, S. I 269. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Vechi, uzat. Adus de spate, cu mînile pe genunchi, sta apăsat de o durere mare, învălit în bunda neagră, străveche. SADOVEANU, O. VII 371. Chiar atunci apăru în ușă și Rogojinaru, cu o țigară de foi între dinți, cu o umbrelă străveche la subțioară. REBREANU, R. I 42. ♦ (Rar, despre oameni) Foarte bătrîn. Jandarii au biruit... scoțînd pe imaș moșnegi străvechi în durligile goale, oameni care zăceau în bulendre de ani. CAMILAR, N. II 148. 2. Care datează din epocile vechi sau primitive ale omenirii; care aparține antichității sau preistoriei. Sus pe stîncă-n noapte-adîncă Un castel străvechi se vede. IOSIF, T. 74. Ș-acum luna argintește tot Egipetul antic; Ș-atunci sufletul visează toat-istoria străveche. EMINESCU, O. I 45. Animale dispărute, ce s-au găsit... gravate cu sula de către oamenii străvechi, cari în timpii perioadei glaciare a Europei se adăposteau în peșterile de la Madeleine. ODOBESCU, S. III 79. Forme diferite ale cuvantului stravechi: stravechi-e Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRĂVECHI: STRĂVECHI adjectiv 1. (livresc) imemorial, (învechit) nepomenit, preavechi, (învechit figurat) sur. (Din verb reflexiv:emuri stravechi.) 2. arhaic, primitiv, vechi. (Civilizații stravechi.) 3. secular. (O tradiție stravechi.) 4. străbun, (învechit) străbunesc. (O datină stravechi.) 5. bătrîn, vechi, (figurat) cărunt. (Prin codrii cei stravechi.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRĂVECHI: STRĂVÉCHI, -E, străvechi, adjectiv 1. Care datează de foarte multă verb reflexiv:eme; foarte vechi. ♦ (Prin exagerare sau glumeț) Vechi, uzat. 2. Care datează din epocile vechi sau primitive ale omenirii, care aparține Antichității sau preistoriei. – prefix stră- + vechi. Forme diferite ale cuvantului stravechi: stravechi-e Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRĂVECHI: STRĂVÉCHI, -E, străvechi, adjectiv 1. Care datează de foarte multă verb reflexiv:eme; foarte vechi. ♦ (Prin exagerare sau glumeț) Vechi, uzat. 2. Care datează din epocile vechi sau primitive ale omenirii, care aparține antichității sau preistoriei. – Stră- + vechi. Forme diferite ale cuvantului stravechi: stravechi-e Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STRĂVECHI: STRĂVÉCHI stravechie (stravechii) Care este moștenit de la strămoși; transmis prin moștenire; strămoșesc; străbun. verb reflexiv:emuri stravechi. Așezare stravechie. /stră- + vechi Forme diferite ale cuvantului stravechi: stravechie Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru străvechi: străvéchi adjectiv masculin, forme străvéche, articulat străvéchea, genitiv dativ articulat străvéchii; plural m. și forme străvéchi, articulat m. străvéchii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru străvechi: străvéchi adjectiv masculin, forme străvéche, articulat străvéchea, genitiv dativ articulat străvéchii; plural m. și forme străvéchi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'STRAVECHI' străvătúiSTRĂVĂZĂTÓRstrăvăzătúrăstrăvắdSTRĂVÉCHISTRĂVECHÍMEstrăvechiuSTRĂVEDEÁSTRĂVEDÉRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL străvechi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului străvechi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Din verb reflexiv:emuri străvechi. Civilizații străvechi. O tradiție străvechi. O datină străvechi. Prin codrii cei străvechi. Din verb reflexiv:emuri străvechi. O tradiție străvechi. STRĂVÉCHI străvechie străvechii Care este moștenit de la strămoși; transmis prin moștenire; strămoșesc; străbun. Verb reflexiv:emuri străvechi. Așezare străvechie. |
GRAMATICA cuvântului străvechi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului străvechi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul străvechi poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE străvechi? Vezi cuvântul străvechi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul străvechi?[ stră-ve-chi ] Se pare că cuvântul străvechi are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL străvechi |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Apă de clor?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
