 | as |
|
| Straşnic [ straş-nic ] VEZI SINONIME PENTRU straşnic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului strasnic în mai multe dicționareDefinițiile pentru strasnic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRAȘNIC: STRÁȘNIC3, -Ă, strașnici, -e, adjectiv 1. (Exprimă raportul de superlativ) Extraordinar, nemaipomenit. Nu, zău, ia spune drept, măi Grigoriță, mai mîncat-ai tu de cînd ești un borș așa de strașnic? HOGAȘ, DR. 240. Să întindem o masă strașnică în fundul grădinii. DELAVRANCEA, H. T. 133. Era ger strașnic în dimineața aceea de pe la mijlocul lui decembrie. VLAHUȚĂ, O. A. II 12. Stăpîna acestei slujnice era... o verb reflexiv:ăjitoare strașnică, care închega ape și care știa toate drăcăriile de pe lume. CREANGĂ, P. 96. 2. Îngrozitor, înfiorător, înspăimîntător; grozav, cumplit, teribil. Acești trei zmei avea trei femei, carile era încă mai strașnice și mai grozave decît bărbații lor, pentru că ele nu se lupta voinicește, cu puterea, ci muierește, cu prifăcătoria. SBIERA, P. 104. Întru vederea grozavei priveliști, ea slobozi un țipet strașnic și leșină. NEGRUZZI, S. I 157. 3. Sever, strict, riguros, aspru. Lăsase acasă două calfe, cu poruncă strașnică să-i ascundă cum vor ști mai bine cojoacele rămase. GALACTION, O. I 277. Împăratul a pus niște slujbași ai dracului de strașnici și de aspri pentru unii ca noi. ISPIRESCU, L. 368. Disciplina la moldoveni era foarte strașnică. BĂLCESCU, O. I 122. – Variantă: strájnic, -ă (CARAGIALE, O. I 133) adjectiv Forme diferite ale cuvantului strasnic: strasnic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRAȘNIC: STRÁȘNIC1 adverb 1. (Foarte) tare, (foarte) mult, grozav, teribil. Cu sabia scoasă, începe să atace strașnic tot ce întîlnește în cale. CARAGIALE, O. II 165. Mama... strașnic se mai bucura cînd se întîmpla oaspeți la casa noastră și avea prilej să-și împartă pînea cu dînșii. CREANGĂ, A. 11. Împăratul Constantin... se deprinsese strașnic a despuia fără rușine capetele de operă ale lumei, ca să-și împodobească cu ele Constantinopolea sa. ODOBESCU, S. III 72. O, cum fulgeră de strașnic! NEGRUZZI, S. I 58. 2. (Legat de un adjectiv prin prepoziție «de» exprimă raportul de superlativ) Foarte, extraordinar, nespus, grozav. Rarița era strașnic de uimită de îndrăzneala mea. SADOVEANU, O. VIII 53. Șeful vămii, un sanchiu bătrîn, strașnic de formalist. BART, S. M. 82. Cînd iaca al treilea drac i se înfățișează înainte, c-un buzdugan strașnic de mare în mînă, pe care îl trîntește la pămînt. CREANGĂ, P. 55. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRAȘNIC: STRAȘNIC adjectiv 1. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, năprasnic, teribil, (Transilvania) pogan, (figurat) îndrăcit, turbat. (O vijelie strasnic.) 2. aprig, intens, mare, puternic, tare, violent, zdravăn. (Un ger strasnic.) 3. grozav, teribil, zdravăn, (familial) sfînt, (figurat) sănătos. (I-a tras o bătaie strasnic.) 4. bun, grozav, zdravăn. (Un somn strasnic l-a refăcut.) 5. aspru, riguros, sever, strict, (rar) strîns. (O disciplină strasnic; un regim alimentar strasnic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru strașnic: stráșnic (-că), adjectiv – 1. Teribil, de temut. – 2. Violent, sever, dur. limba slavă (veche) strašinŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 373; Pușcariu, Dacor., VII, 466), conform poloneză strasznik (monstru). – derivat strașnic, substantiv masculin (specie de ferigă, Asplenium trichomanes), din limba bulgară strašnik; strășnici, verb (a trata cu asprime; a maltrata); strășnicie, substantiv feminin (severitate, asprime; tenacitate; groază); năstrușnic, adjectiv (violent, teribil), cu prefix expresiv. Forme diferite ale cuvantului strasnic: strasnic-că Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru strașnic: 1) stráșnic, -ă adjectiv (vechea slavă strašinu, teribil, oribil, fricos, strašnikŭ, om fricos, despre strakŭ, groază; limba bulgară strašen, limba rusă strašnyĭ). Teribil (mare, intens, valoros, viteaz): disciplină, oaste, ploaĭe, beție strașnică, om strașnic (în hărnicie, severitate, știință). adverb A bea strașnic, aicĭ e strașnic de bine. – Și strajnic (vest). Forme diferite ale cuvantului strasnic: strasnic-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STRAȘNIC: STRÁȘNIC strasniccă (strasnicci, strasnicce) și adverbial 1) Care înspăimântă; îngrozitor; înfiorător; groaznic; sinistru. Măcel strasnic. 2) Care este neobișnuit (ca proporții, intensitate etc.); amarnic; grozav; extraordinar. Ger strasnic. 3) Care este deosebit de aspru, de strict. Disciplină strasniccă. /<sl. strašinu Forme diferite ale cuvantului strasnic: strasniccă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRAȘNIC: STRÁȘNIC2, strașnici, substantiv masculin Plantă erbacee care crește prin crăpăturile stîncilor calcaroase și prin văile dintre munți (Asplenium Trichomanes). Strașnicul e o plantă ce crește prin făget. ȘEZ. XV 128. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRAȘNIC: STRAȘNIC substantiv (botanică; Asplenium trichomanes) (regional) feregea, fericuță, pocitoc, teișor, acul-pămîntului, dorul-Maicei-Preceste, ferigă-măruntă, părul-doamnei, părul-Maicii-Domnului. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru strașnic: strașnic a. 1. sever: oștire supusă la disciplină strașnică BĂLC.; 2. fam. grozav: o bătaie strașnică. [slava STKAȘĬNIKŬ, om grozav (din STAȘĬNŬ, teribil)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STRAȘNIC: STRÁȘNIC adjectiv 1. vezi cumplit. 2. vezi puternic. 3. vezi zdravăn. 4. vezi bun. 5. vezi riguros. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru strașnic: stráșnic adjectiv masculin, substantiv masculin, plural stráșnici; forme singular stráșnică, plural stráșnice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru strașnic: 2) stráșnic m. (limba bulgară strašnik). Un fel de ferigă (asplénium trichomanes). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru strașnic: stráșnic1 adjectiv masculin, plural stráșnici; forme stráșnică, plural stráșnice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru strașnic: stráșnic2 (plantă) substantiv masculin, plural stráșnici Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'STRASNIC' strășeneáncăSTRÁȘINĂStrașinețSTRĂȘINÍTSTRÁȘNICstrășnicéscSTRĂȘNICÍSTRĂȘNICÍEstrășnicíre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL strașnic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului strașnic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O vijelie strașnic. Un ger strașnic. I-a tras o bătaie strașnic. Un somn strașnic l-a refăcut. O disciplină strașnic; un regim alimentar strașnic. STRÁȘNIC strașniccă strașnicci, strașnicce și adverbial 1 Care înspăimântă; îngrozitor; înfiorător; groaznic; sinistru. Măcel strașnic. Ger strașnic. Disciplină strașniccă. |
GRAMATICA cuvântului strașnic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului strașnic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul strașnic poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE straşnic? Vezi cuvântul straşnic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul straşnic?[ straş-nic ] Se pare că cuvântul straşnic are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL strașnic |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi sau a se afla pe sau la marginea prăpastiei?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul strașnic are forma: stráșnică
La plural substantivul strașnic are forma: stráșnici
