 | as |
|
| Straniu [ stra-niu ] VEZI SINONIME PENTRU straniu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului straniu în mai multe dicționareDefinițiile pentru straniu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRANIU: STRÁNIU, -IE, stranii, adjectiv Care iese din comun, greu de explicat, neînțeles, ciudat, bizar. Cu un zîmbet straniu pe buze, își porni și Tomșa trîmba lui de călăreți. SADOVEANU, O. VII 12. În glasul ei straniu i se părea că vibrează o verb reflexiv:ajă nouă, ca și cum de ieri pînă azi s-ar fi schimbat și s-ar fi împlinit. REBREANU, P. S. 167. În cea oglindă mișcătoare verb reflexiv:ei să privești un straniu joc, O apă vecinic călătoare Sub ochiul tău rămas pe loc? EMINESCU O. I 228. Ce stranie ființă!... aș crede c-am visat, De n-aș vedea în mînă-mi cununa ce mi-a dativ ALECSANDRI, T. II 207. • (Adverbial) Văzut-ai cît de straniu privesc la vii groparii? LESNEA, C. despre 51. Ochii negri care ardeau straniu. REBREANU, R. I 94. Miez de noapte bate, straniu răspunzînd din stîncă-n stîncă. IOSIF, PATR. 62. Forme diferite ale cuvantului straniu: straniu-ie Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRANIU: STRANIU adjectiv bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, (livresc) abracadabrant, (rar) străin, (popular) pidosnic, pocit, poznaș, (Moldova) deșănțat, (Transilvania, Banat și Olt.) șod, (învechit) ciudos, (grecism învechit) paraxin, (familial) sanchiu, (familial figurat) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie straniu!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRANIU: STRÁNIU, -IE, stranii, adjectiv (livresc; adesea adverbial) Care iese din comun, care șochează prin aspect, manifestări etc.; neobișnuit, ciudat, bizar. – Din italiana stranio. conform italiana strano. Forme diferite ale cuvantului straniu: straniu-ie Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRANIU: STRÁNIU, -IE, stranii, adjectiv (Adesea adverbial) Care iese din comun, care șochează prin aspect, manifestări etc.; neobișnuit, ciudat, bizar. – Din italiana stranio. conform italiana strano. Forme diferite ale cuvantului straniu: straniu-ie Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STRANIU: STRÁNIU straniue (straniui) Care șochează prin felul său de a fi; ieșit din comun; ciudat; anapoda; bizar. Om straniu. Purtare straniue. [silabe -niu] /<it. stranio Forme diferite ale cuvantului straniu: straniue Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru STRANIU: STRÁNIU, -IE adjectiv (adesea adverb) Ciudat, neobișnuit, bizar. [pronume -niu. / < italiana stranio]. Forme diferite ale cuvantului straniu: straniu-ie Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru straniu: strániu adjectiv masculin [-niu pronume -niu], forme stránie (silabe -ni-e); plural m. și forme stránii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru straniu: strániu [niu pronume niu] adjectiv masculin, forme stránie (-ni-e); plural m. și forme stránii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru STRANIU: STRÁNIU, -IE adjectiv (și adverb) ciudat, neobișnuit, bizar. (< italiana stranio) Forme diferite ale cuvantului straniu: straniu-ie Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru straniu: straniu a. ciudat: o stranie ființă AL. [conform străin]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru straniu: strániu (-ie), adjectiv – Neobișnuit. It. stranio. Forme diferite ale cuvantului straniu: straniu-ie Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
CUVINTE APROPIATE DE 'STRANIU' STRÁNICSTRĂNICÍSTRANIÉRstranietáteSTRÁNIUSTRÂNSSTRÂNSĂSTRÂNSĂTÚRĂstrânsoaícă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL STRANIU Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului straniu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ce chestie straniu!. STRÁNIU straniue straniui Care șochează prin felul său de a fi; ieșit din comun; ciudat; anapoda; bizar. Om straniu. Purtare straniue. |
GRAMATICA cuvântului STRANIU? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului straniu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul STRANIU poate fi: adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE straniu? Vezi cuvântul straniu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul straniu?[ stra-niu ] Se pare că cuvântul straniu are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL STRANIU |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se da afund?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
