|
Strălucit [ stră-lu-cit ] VEZI SINONIME PENTRU strălucit PE ESINONIME.COM definiția cuvântului stralucit în mai multe dicționareDefinițiile pentru stralucit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRĂLUCIT: STRĂLUCÍT, -Ă, străluciți, -te, adjectiv 1. Care strălucește; strălucitor, lucios, sclipitor. Era o lună frumoasă pe cer senin și o lumină strălucită, de se vedeau lămurit, ca ziua, pădurile de pe dealurile dimprejur. SADOVEANU, O. I 400. Ce pulberi strălucite prin ceruri se întind. MACEDONSKI, O. I 116. Neguri albe, strălucite, Naște luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le întinde pe cîmpie. EMINESCU, O. I 72. Strălucitele-i veșminte le aruncă el de groază. ALEXANDRESCU, M. 22. 2. (Despre oameni) Distins, remarcabil. A fost elev strălucit și a luat diploma cu distincție. REBREANU, R. I 95. Făcu un ospăț foarte mare în cinstea nepotu-său, la care ospăț au fost poftiți cei mai străluciți oaspeți. CREANGĂ, P. 231. Mihai îi trimise... doi soli, pe banul Mihalcea și pe logofătul Stoica, cei mai străluciți dintre sfetnicii lui. BĂLCESCU, O. II 270. ♦ Plin de strălucire; glorios. Tu nu trebuie să te gîndești la iubire înainte de a-ți face o carieră strălucită. CĂLINESCU, E. O. I 125. Au trecut timpii acei, timpi de fapte strălucite. ALEXANDRESCU, M. 16. ♦ Fastuos, bogat, splendid. După acestea... au făcut împăratul... o nuntă strălucită. SBIERA, P. 129. Din verb reflexiv:eme în verb reflexiv:eme da baluri strălucite. NEGRUZZI, S. I 86. Forme diferite ale cuvantului stralucit: stralucit-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRĂLUCIT: STRĂLUCIT adjectiv 1. lucios, lucitor, scînteietor, sclipitor, strălucitor, (rar) luciu, (învechit și regional) strălucios. (Un diamant stralucit.) 2. bogat, fastuos, grandios, luxos, mare, pompos, somptuos, splendid, strălucitor, (livresc) magnific, (figurat) sclipitor. (Un alai stralucit; o nuntă stralucit.) 3. falnic, glorios, (învechit) fălos. (Un viitor stralucit.) 4. eroic, glorios, vitejesc, (popular) voinicesc. (O faptă de arme stralucit.) 5.* strălucitor, (livresc) briant, eclatant, (figurat) răsunător. (Un discurs stralucit; un succes stralucit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRĂLUCIT: STRĂLUCÍT, -Ă, străluciți, -te, adjectiv 1. Care strălucește; strălucitor, lucitor, sclipitor. 2. figurat (Despre oameni) Distins, remarcabil prin însușirile spirituale. ♦ (Despre abstracte) Plin de glorie, de onoare; glorios. ♦ Fastuos, bogat, splendid. – vezi străluci. Forme diferite ale cuvantului stralucit: stralucit-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRĂLUCIT: STRĂLUCÍT, -Ă, străluciți, -te, adjectiv 1. Care strălucește; strălucitor, lucitor, sclipitor. 2. figurat (Despre oameni) Distins, remarcabil prin însușirile spirituale. ♦ (Despre abstracte) Plin de glorie, de onoare; glorios. ♦ Fastuos, bogat, splendid. – vezi străluci. Forme diferite ale cuvantului stralucit: stralucit-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STRĂLUCIT: STRĂLUCÍT stralucittă (stralucitți, stralucitte) 1) vezi A STRĂLUCI. 2) figurat Care se impune prin calitățile sale; excepțional; excelent. Operetă stralucittă. 3) și adverbial Care trezește încântare, admirație; încântător; admirabil. A răspuns stralucit. /v. a străluci Forme diferite ale cuvantului stralucit: stralucittă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru strălucit: strălucít, -ă adjectiv Ilustru, distins: un strălucit general. Mare, răsunător: o strălucită victorie. adverb A reuși strălucit. Forme diferite ale cuvantului stralucit: stralucit-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STRĂLUCIT: STRĂLUCÍT adjectiv verbal celebru, faimos, ilustru, mare, renumit, reputat, vestit. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru strălucit: strălucit adjectiv verbal CELEBRU. FAIMOS. ILUSTRU. MARE. RENUMIT. REPUTAT. VESTIT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru strălucit: strălucit a. figurat ilustru. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'STRALUCIT' STRĂLUCÍstrălucíndSTRĂLUCIÓSSTRĂLUCÍRESTRĂLUCÍTSTRĂLUCITÓRstrălucitúrăSTRĂLÚCIUSTRĂLUCOÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL strălucit Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului strălucit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un diamant strălucit. Un alai strălucit; o nuntă strălucit. Un viitor strălucit. O faptă de arme strălucit. Un discurs strălucit; un succes strălucit. STRĂLUCÍT strălucittă strălucitți, strălucitte 1 vezi A STRĂLUCI. Operetă strălucittă. A răspuns strălucit. Un discurs strălucit; un succes strălucit. |
GRAMATICA cuvântului strălucit? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului strălucit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul strălucit poate fi: adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE strălucit? Vezi cuvântul strălucit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul strălucit?[ stră-lu-cit ] Se pare că cuvântul strălucit are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL strălucit |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Despre oameni, în expresie bine zidit?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|