 | as |
|
| Strălucire [ stră-lu-ci-re ] VEZI SINONIME PENTRU strălucire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului stralucire în mai multe dicționareDefinițiile pentru stralucire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRĂLUCIRE: STRĂLUCÍRE, (rar) străluciri, substantiv feminin 1. Faptul de a străluci; răspîndire de lumină, lumină vie, radiată. În coridor era cald, dar soarele tot fără strălucire se vedea în zăpada nourilor. SADOVEANU, O. IV 48. Eram între nori și pămînt, și de jur împrejur, pe variația infinită a imensei perspective, se risipeau umbrele norilor și strălucirea soarelui. GALACTION, O. I 346. Nu pot suferi strălucirea soarelui. NEGRUZZI, S. I 267. ♦ Lumină vie reflectată, sclipire. Lună tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci Și gîndirilor dînd viață, suferințele întuneci; Mii pustiuri scînteiază sub lumina ta fecioară, Și cîți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară! EMINESCU, O. I 130. 2. figurat Fast, splendoare, frumusețe. Mai mare strălucire și gingășie... nu se mai văzuse sub soare. ISPIRESCU, L. 38. Atunci ea, deși îi fugeau ochii de atîtea străluciri, se uită mai cu băgare de samă și îndată cunoaște podul cel minunat... și palatul în care trăise. CREANGĂ, P. 95. Mărire, glorie. Iată deci că ne-nchinăm Și-n glas mare îți urăm: Să trăiască-a ta mărire Ani mulți, plini de strălucire Pentru-a țării bun noroc, Pentru-a dușmanilor foc! ALECSANDRI, P. A. 97. Dimitrie nu se amăgi de strălucirea tronului. NEGRUZZI, S. II 140. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRĂLUCIRE: STRĂLUCIRE s. 1. luminozitate. (stralucire unui izvor natural de lumină.) 2. lumină, (rar) străluminare, (învechit și popular) vedere, (învechit și regional) lume, (regional) zare, (învechit) lucoare. (stralucire soarelui.) 3. (fizică) luminanță. 4. luciu, lustru, (învechit) perdaf. (stralucire unei suprafețe.) 5. lucire, scînteiere, sclipire, sticlire, (rar) străluciu, străluminare, (învechit) lucoare, strălucoare. (stralucire diamantului.) 6. licărire, lucire, scăpărare, scînteiere, sclipire, sticlire. (O stralucire ciudată a ochilor.) 7. frumusețe, mîndrețe, splendoare, (învechit și regional) mîndrie. (stralucire peisajului, a unui palat.) 8. fast, lux, măreție, pompă, somptuozitate, splendoare, (învechit) ighemonicon, pohfală, saltanat. (stralucire de la Curte.) 9. bogăție, fast, lux, pompă, splendoare. (stralucire ceremoniei.) 10. glorie, grandoare, măreție, mărire, slavă, splendoare, (învechit) mărie, mărime. (Trecutul plin de stralucire.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRĂLUCIRE: STRĂLUCÍRE, (rar) străluciri, substantiv feminin 1. Acțiunea de a străluci și rezultatul ei; intensitatea unei lumini vii. ♦ Lumină vie reflectată; scânteiere, sclipire; specializare iluminare produsă de un astru. ♦ (fizică) Mărime care caracterizează un izvor de lumină, egală cu raportul dintre intensitatea luminoasă a izvorului și proiecția ariei sale pe direcția de observație. 2. figurat Fast, splendoare, frumusețe. ♦ Mărire, glorie. – vezi străluci. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRĂLUCIRE: STRĂLUCÍRE, străluciri, substantiv feminin 1. Acțiunea de a străluci și rezultatul ei; intensitatea unei lumini vii. ♦ Lumină vie reflectată; scânteiere, sclipire; specializare iluminare produsă de un astru. ♦ (fizică) Mărime care caracterizează un izvor de lumină, egală cu raportul dintre intensitatea luminoasă a izvorului și proiecția ariei sale pe direcția de observație. 2. figurat Fast, splendoare, frumusețe. ♦ Mărire, glorie. – vezi străluci. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STRĂLUCIRE: STRĂLUCÍRE stralucirei forme 1) vezi A STRĂLUCI. 2) Lumină vie emanată de ceva. 3) figurat Totalitate de calități care impresionează, trezind respect și admirație; aureolă. /v. a străluci Forme diferite ale cuvantului stralucire: stralucirei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STRĂLUCIRE: STRĂLUCÍRE substantiv verbal celebritate, faimă, glorie, prestigiu, renume, reputație. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru strălucire: strălucire substantiv verbal CELEBRITATE. FAIMĂ. GLORIE. PRESTIGIU. RENUME. REPUTAȚIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru strălucire: strălucíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat strălucírii; plural strălucíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru strălucire: strălucíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat strălucírii; plural strălucíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Strălucire: Strălucire ≠ obscuritate Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'STRALUCIRE' strălucéscSTRĂLUCÍstrălucíndSTRĂLUCIÓSSTRĂLUCÍRESTRĂLUCÍTSTRĂLUCITÓRstrălucitúrăSTRĂLÚCIU |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Strălucire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului strălucire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Strălucire unui izvor natural de lumină. Strălucire soarelui. Strălucire unei suprafețe. Strălucire diamantului. O strălucire ciudată a ochilor. Strălucire peisajului, a unui palat. Strălucire de la Curte. Strălucire ceremoniei. Trecutul plin de strălucire. Strălucire soarelui. Strălucire diamantului. O strălucire ciudată a ochilor. Strălucire ceremoniei. STRĂLUCÍRE strălucirei forme 1 vezi A STRĂLUCI. |
GRAMATICA cuvântului Strălucire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului strălucire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Strălucire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE strălucire? Vezi cuvântul strălucire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul strălucire?[ stră-lu-ci-re ] Se pare că cuvântul strălucire are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Strălucire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A vedea lumina rampei?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul strălucire are forma: strălucíri
