 | as |
|
| Străluci [ stră-lu-ci ] VEZI SINONIME PENTRU străluci PE ESINONIME.COM definiția cuvântului straluci în mai multe dicționareDefinițiile pentru straluci din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a străluci (forma la infinitiv) A străluci conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRĂLUCI: STRĂLUCÍ, strălucesc, verb IV. intranzitiv 1. A luci puternic, cu o lumină vie, a răspîndi lumină, a lumina. Deasupra, strălucesc miile de stele. BOGZA, A. Î. 64. Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dizmiardă oceanul de ninsoare. ALECSANDRI, P. A. 112. Stelele strălucesc de o mai vie lumină. NEGRUZZI, S. I 58. 2. A reflecta lumină, a sclipi din cauza luminii, a scînteia, a sticli. Vîrfurile colinelor strălucesc în lumina vie a soarelui. BOGZA, C. O. 237. Frumoasă ești, pădurea mea... Cînd strălucesc subt rouă grea Cărări de soare pline. TOPÎRCEANU, B. 8. Troiene mari acopăr cîmpiile... gîrla înghețată bocnă strălucește în curmezișul șesului. VLAHUȚĂ, O. A. II 89. Făt-Frumos, – zise fata – și două lacrimi mari străluciră în ochii ei – nu te duce încă. EMINESCU, N. 9. • tranzitiv factitiv (Neobișnuit) Cătănuț cînd auzea, La Gruia se repezea, Paloșul își strălucea, Printr-însul îl petrecea. TEODORESCU, P. P. 632. 3. figurat (Despre persoane) A se face remarcat (prin calități sau fapte excepționale). Din viața pieritoare, trecînd în altă lume, În viața fără moarte mă duc să strălucesc. MACEDONSKI, O. I 52. Din orice parte ai privi... nu-i poți găsi decît puncte slabe: nu strălucește nici prin mijloacele sale intelectuale, nici prin cunoștințe. BOLINTINEANU, O. 251. • reflexiv De la această solie în Ardeal, documentele istorice pierd din vedere pe viteazul Radu din Calomfirești, pe care îl văzurăm... strălucindu-se în războiul cu tătarii. BĂLCESCU, O. II 83. • tranzitiv factitiv (Neobișnuit) În acel locaș de piatră, drum ce duce la vecie... Cîtă ai simțit plăcere cînd a lui Mihai soție A venit să-ți povestească fapte ce l-au strălucit! ALEXANDRESCU, M. 16. – prezent industrie persoană 3 și: (învechit) strălúce (EMINESCU, O. I 167, ALECSANDRI, P. III 200). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRĂLUCI: STRĂLUCI verb 1. a lumina, a scînteia, a sclipi. (Candelabre straluci în salon.) 2. a lumina, (regional) a răza, a zări. (Soarele straluci.) 3. a bate, a luci, a lumina. (Luna straluci peste ramuri.) 4. a sclipi, (figurat) a arde. (Stelele straluci.) 5. a luci. (Un metal care straluci.) 6. a luci, a scînteia, a sclipi, a sticli, (rar) a strălumina. (Albe coifuri straluci.) 7. a licări, a luci, a scăpăra, a scînteia, a sclipi, a sticli. (Ochii îi straluci.) 8.* (livresc) a bria, a eclata. (O persoană care straluci într-un anumit domeniu.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRĂLUCI: STRĂLUCÍ, strălucesc, verb IV. intranzitiv 1. A luci puternic, a răspândi, a emite, a reflecta o lumină vie. ♦ A scânteia, a sclipi. ♦ prin analogie A părea că răspândește lumină datorită albeții, curățeniei. 2. figurat (Despre oameni) A se remarca, a se distinge în mod deosebit, a face o puternică impresie (prin calitățile sale). – prefix stră- + luci. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRĂLUCI: STRĂLUCÍ, strălucesc, verb IV. intranzitiv 1. A luci puternic, a răspândi, a emite, a reflecta o lumină vie. ♦ A scânteia, a sclipi. ♦ prin analogie A părea că răspândește lumină datorită albeții, curățeniei. 2. figurat (Despre oameni) A se remarca, a se distinge în mod deosebit, a face o puternică impresie (prin calitățile sale). – Stră + luci. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru străluci: strălucí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele strălucésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea străluceá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural străluceáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru străluci: strălucí (a straluci) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele strălucésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea străluceá; conjunctiv prezent 3 să străluceáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STRĂLUCI: STRĂLUCÍ verb vezi fulgera. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru străluci: străluci verb vezi FULGERA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'STRALUCI' STRĂLÍMPEDESTRĂLÚCstrăluceálăstrălucéscSTRĂLUCÍstrălucíndSTRĂLUCIÓSSTRĂLUCÍRESTRĂLUCÍT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL străluci Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului străluci dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Candelabre străluci în salon. Soarele străluci. Luna străluci peste ramuri. Stelele străluci. Un metal care străluci. Albe coifuri străluci. Ochii îi străluci. O persoană care străluci într-un anumit domeniu. Soarele străluci. Luna străluci peste ramuri. Albe coifuri străluci. Ochii îi străluci. O persoană care străluci într-un anumit domeniu. Strălucí a străluci verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele strălucésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea străluceá; conjunctiv prezent 3 să străluceáscă. |
GRAMATICA cuvântului străluci? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului străluci. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul străluci poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE străluci? Vezi cuvântul străluci desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul străluci?[ stră-lu-ci ] Se pare că cuvântul străluci are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL străluci |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A avea obraz subțire?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
