 | as |
|
| Străjuitor [ stră-ju-i-tor ] VEZI SINONIME PENTRU străjuitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului strajuitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru strajuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRĂJUITÓR: STRĂJUITÓR, -OÁRE străjuitori, -oare, adjectiv Care străjuiește, păzește, veghează. (Atestat în forma strejuitor) Avea și cea mai strejuitoare și apărătoare pravilă. PISCUPESCU, O. 23. ♦ (Substantivat) Paznic, păzitor, străjer. Nimene din străjuitorii pichetelor nu vor fi întrebuințați la altă slujbă decît la a străjuirei. I. IONESCU, M. 273. – Variantă: strejuitór, -oáre adjectiv Forme diferite ale cuvantului strajuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRĂJUITÓR: STRĂJUITÓR, -OÁRE, străjuitori, -oare, adjectiv (Rar) Care străjuiește, păzește, veghează. ♦ (Substantivat) Paznic, păzitor, străjer. [ pronunție: -ju-i-] – Străjui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului strajuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRĂJUITÓR: STRĂJUITÓR, -OÁRE, străjuitori, -oare, adjectiv (Rar) Care străjuiește, păzește, veghează. ♦ (Substantivat) Paznic, păzitor, străjer. [ pronunție: -ju-i-] – Străjui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului strajuitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STRĂJUITÓR: STRĂJUITÓR strajuitoroáre (strajuitoróri, strajuitoroáre) și substantival rar Care străjuiește; care stă de strajă. /a străjui + sufix strajuitortor Forme diferite ale cuvantului strajuitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru străjuitor: străjuitór adjectiv masculin (silabe -ju-i-), plural străjuitóri; forme singular și plural străjuitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru străjuitor: străjuitór (rar) (-ju-i-) adjectiv masculin, plural străjuitóri; forme singular și plural străjuitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru străjuitor: străjuitor substantiv verbal PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. STRAJĂ. STRĂJER. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'STRAJUITOR' strájnițăSTRĂJUÍstrăjuiácSTRĂJUÍRESTRĂJUITÓRSTRĂLÍMPEDESTRĂLÚCstrăluceálăstrălucésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL străjuitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului străjuitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii STRĂJUITÓR străjuitoroáre străjuitoróri, străjuitoroáre și substantival rar Care străjuiește; care stă de strajă. /a străjui + sufix străjuitortor. |
GRAMATICA cuvântului străjuitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului străjuitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul străjuitor poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE străjuitor? Vezi cuvântul străjuitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul străjuitor?[ stră-ju-i-tor ] Se pare că cuvântul străjuitor are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL străjuitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ în expresie pe la cântători?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
