 | as |
|
| Străjuire [ stră-ju-i-re ] VEZI SINONIME PENTRU străjuire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului strajuire în mai multe dicționareDefinițiile pentru strajuire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRĂJUIRE: STRĂJUÍRE, străjuiri, substantiv feminin Faptul de a străjui; păzire, pază, veghe. Cu străjuirea voastră era vai de pielea noastră! CREANGĂ, P. 269. În cetățuie se afla optsprezece plăieși, trimiși de ispravnicul de Neamțu pentru străjuire, în lipsa garnizoanei care era la Fălcii pe lîngă domnul Cantemir. NEGRUZZI, S. I 169. • figurat Peste tot și peste toate, se aprinse la răsărit, ca o candelă de străjuire, luna plină. HOGAȘ, M. N. 169. – Variantă: strejuíre (PISCUPESCU, O. 1) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRĂJUIRE: STRĂJUIRE s. 1. păzire, supraveghere, veghere. (strajuire porților cetății.) 2. pază, strajă, supraveghere, veghe, veghere, (rar) păzit, priveghi, (învechit și popular) priveghere, (regional) păzeală, (învechit) nazirie, păzire. (Serviciul de strajuire.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRĂJUIRE: STRĂJUÍRE, străjuiri, substantiv feminin (învechit și popular) Faptul de a străjui; păzire, pază, veghe. ♦ Pândă. – vezi strajă. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRĂJUIRE: STRĂJUÍRE, străjuiri, substantiv feminin Faptul de a străjui; păzire, pază, veghe. ♦ Pândă. – vezi strajă. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru străjuire: străjuíre (învechit, popular) substantiv feminin, genitiv dativ articulat străjuírii; plural străjuíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru străjuire: străjuíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat străjuírii; plural străjuíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'STRAJUIRE' strâjnicítstrájnițăSTRĂJUÍstrăjuiácSTRĂJUÍRESTRĂJUITÓRSTRĂLÍMPEDESTRĂLÚCstrăluceálă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL STRĂJUIRE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului străjuire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii StrĂjuire porților cetății. Serviciul de strĂjuire. |
GRAMATICA cuvântului STRĂJUIRE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului străjuire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul STRĂJUIRE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE străjuire? Vezi cuvântul străjuire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul străjuire?[ stră-ju-i-re ] Se pare că cuvântul străjuire are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL STRĂJUIRE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A deșerta sacul până la fund?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul străjuire are forma: străjuíri
