 | as |
|
| Strădanie [ stră-da-ni-e ] VEZI SINONIME PENTRU strădanie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului stradanie în mai multe dicționareDefinițiile pentru stradanie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRĂDANIE: STRĂDANIE s. 1. caznă, chin, efort, forțare, muncă, osteneală, sforțare, silință, străduință, trudă, zbatere, (livresc) travaliu, (rar) străduială, străduire, (popular) canoneală, (regional) ștrapaț, (prin Muntenia) morînceală, (Moldova și Transilvania) zoală, (învechit) căznire, nevoință, ostenință, sforță, strădănuință, strădănuire. (stradanie lui a fost încununată de succes.) 2. efort, încercare, osteneală, sforțare, silință, străduință. (Toate stradanie lui au fost zadarnice.) 3. asiduitate, insistență, perseverență, rîvnă, sforțare, silință, sîrguință, stăruință, străduință, zel, (popular) osîrdie. (stradanie lui s-a dovedit fructuoasă.) 4. hărnicie, rîvnă, silință, sîrguință, străduință, verb reflexiv:ednicie, zel, (popular) sîrg, (învechit) activitate, diligență. (E de admirat stradanie lui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRĂDANIE: STRĂDÁNIE, strădanii, substantiv feminin Silință îndelungă, osteneală stăruitoare; efort, sforțare, zel. Pentru domnia Munteniei și a lui Constantin, fratele meu, ai să te trudești, măria-ta, la Stambul; și pentru aceasta e nevoie de destule cheltuieli și strădanii. SADOVEANU, Z. C. 253. Încet trecură anii. Împărțind amarul vieții și-al atîtora strădanii am învins. EFTIMIU, Î. 100. Strălucitele triumfuri care încununară strădaniile lor fură glorificate și trîmbițate în toate părțile. BĂLCESCU, O. II 286. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STRĂDANIE: STRĂDÁNIE stradaniei forme Efort (fizic sau intelectual) depus în realizarea unui lucru sau în atingerea unui scop; silință; sârguință; străduință; asiduitate. [G.-D. strădaniei; silabe -ni-e] /<sl. stradanije Forme diferite ale cuvantului stradanie: stradaniei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STRĂDANIE: STRĂDÁNIE substantiv verbal calvar, canon, caznă, chin, durere, martiraj, martiriu, mucenicie, patimă, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, tortură. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru strădanie: strădánie forme (vechea slavă stradaniĭe, suferință). Vechĭ. (stra-). Chin, caznă. Azĭ. Silință, sforțare, osteneală: a reușit după multă strădanie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru strădanie: strădanie substantiv verbal CALVAR. CANON. CAZNĂ. CHIN. DURERE. MARTIRAJ. MARTIRIU. MUCENICIE. PATIMĂ. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SUFERINȚĂ. SUPLICIU. TORTURĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRĂDANIE: STRĂDÁNIE, strădanii, substantiv feminin Silință, efort stăruitor depus de cineva pentru a realiza ceva; străduință, străduială. – Din limba slavă (veche) stradanije. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRĂDANIE: STRĂDÁNIE, strădanii, substantiv feminin (învechit) Silință, efort depus de cineva pentru a realiza ceva; străduință, străduială. – Din limba slavă (veche) stradanije. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru strădanie: strădánie substantiv feminin (silabe -ni-e), articulat strădánia (silabe -ni-a), genitiv dativ articulat strădániei; plural strădánii, articulat strădániile (silabe -ni-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru strădanie: strădánie (învechit) (-ni-e) substantiv feminin, articulat strădánia (-ni-a), genitiv dativ articulat strădániei; plural strădánii, articulat strădániile (-ni-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru strădanie: strădanie forme mare osteneală: triumfurile ce încununară strădaniile lor BĂLC. [slava STRADANIĬE, suferință]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'STRADANIE' STRÁDĂSTRADÁLSTRĂDÁLNICstradánicSTRĂDÁNIESTRĂDĂNUÍstrădănuiálăSTRĂDĂNUÍNȚĂSTRĂDĂNUÍRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL strădanie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului strădanie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Strădanie lui a fost încununată de succes. Toate strădanie lui au fost zadarnice. Strădanie lui s-a dovedit fructuoasă. E de admirat strădanie lui. Strădanie lui a fost încununată de succes. Toate strădanieiile lui au fost zadarnice. STRĂDÁNIE strădaniei forme Efort fizic sau intelectual depus în realizarea unui lucru sau în atingerea unui scop; silință; sârguință; străduință; asiduitate. |
GRAMATICA cuvântului strădanie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului strădanie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. |