 | as |
|
| Străbunic [ stră-bu-nic ] VEZI SINONIME PENTRU străbunic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului strabunic în mai multe dicționareDefinițiile pentru strabunic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRĂBUNIC: STRĂBUNÍC, -Ă, străbunici, -ce, substantiv masculin și forme 1. Tatăl ori mama bunicului sau al bunicii, în raport cu strănepoții lor; străbun (2). 2. Strămoș (1). – prefix stră- + bunic. Forme diferite ale cuvantului strabunic: strabunic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRĂBUNIC: STRĂBUNIC s. 1. străbun, strămoș, (învechit) protopărinte. (Datini de la strabunicii noștri.) 2. răzbunic, (rar) răzbun. (Un strabunic de-al tatei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRĂBUNIC: STRĂBUNÍC, străbunici, substantiv masculin Tatăl bunicului sau al bunicii, considerat în raport cu strănepoții; străbun, răzbunic. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRĂBUNIC: STRĂBUNÍC, -Ă, străbunici, -ce, substantiv masculin și forme 1. Străbun (2). 2. Strămoș (1). – Stră- + bunic. Forme diferite ale cuvantului strabunic: strabunic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STRĂBUNIC: STRĂBUNÍC strabunicci m. Tată al bunicului sau al bunicii în raport cu strănepoții. /stră- + bunic Forme diferite ale cuvantului strabunic: strabunicci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru străbunic: străbuníc, -ă substantiv (stră- și bunic). Tata buniculuĭ saŭ și maĭ departe. – Și străbunel. Forme diferite ale cuvantului strabunic: strabunic-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru străbunic: străbuníc substantiv masculin, plural străbuníci Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru străbunic: străbuníc substantiv masculin, plural străbuníci Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'STRABUNIC' STRABOTOMÍESTRĂBÚNSTRĂBÚNĂSTRĂBUNÉSCSTRĂBUNÍCstrăbunícăstrăbuníeștracSTRACCHÍNO |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL străbunic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului străbunic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Datini de la străbunicii noștri. Un străbunic de-al tatei. Datini de la străbunicii noștri. Un străbunic de-al tatei. STRĂBUNÍC străbunicci m. |
GRAMATICA cuvântului străbunic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului străbunic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul străbunic poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE străbunic? Vezi cuvântul străbunic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul străbunic?[ stră-bu-nic ] Se pare că cuvântul străbunic are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL străbunic |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Uncial, -ă, unciale, adjectiv în sintagmele scriere uncială?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul străbunic are forma: străbuníci
