 | as |
|
| Străbate [ stră-ba-te ] VEZI SINONIME PENTRU străbate PE ESINONIME.COM definiția cuvântului strabate în mai multe dicționareDefinițiile pentru strabate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a străbate (forma la infinitiv) A străbate conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRĂBATE: STRĂBÁTE, străbát, verb III. 1. tranzitiv A intra într-un corp și a trece printr-însul, pătrunzîndu-l de la o margine la alta; a răzbi. Clinchetul tălăngilor de la gîtul vitelor se aude uneori străbătînd... aerul rece al înălțimilor. BOGZA, C. O. 74. M-a străbătut un glonte prin furca pieptului și mi-a ieșit pe lîngă șira spinării. SADOVEANU, P. M. 125. O fulgerare roșie străbate luminișul. GÎRLEANU, L. 14. Iată lacul. Luna plină, Poleindu-l, îl străbate. EMINESCU, O. I 210. • figurat Un cutremur străbătu mulțimea. DUMITRIU, N. 98. E un sfîrșit de toamnă, ploios și umed, Negurile s-au lăsat jos și cern o ploaie măruntă și deasă care te străbate. ANGHEL-IOSIF, C. L. 167. • intranzitiv Prin perdelele de la ferestre străbătea lumina slabă. DUMITRIU, N. 65. O rază de soare străbătu deodată în fund și lumină grămezile de mere galbene și roșii. SADOVEANU, E. 123. Prin petece străbate sîngele, iar nenorocitul privește așa de trist cu ochii săi sinceri. GHEREA, ST. Hristos II 87. (figurat) Cînd îmi aruncam ochii spre negurile munților din miazăzi și cînd închipuirea mea străbătea în taina lor adîncă și liniștită, mi se părea că ceva mă soarbe, că întreaga mea ființă se subție, ca suptă de o gură nevăzută. HOGAȘ, M. N. 152. 2. tranzitiv A merge pe un teritoriu întins, parcurgîndu-l de la un capăt la altul; a cutreiera. Fluiera un viers de voinicie, străbătînd poienile deșarte. SADOVEANU, N. P. 375. Merg... Pe potecă fără soare Ori străbat în pas alene Luminișuri fără flori. TOPÎRCEANU, B. 21. Străbatem codrul de brazi, așternut pe poalele muntelui «Piatra» și ieșim iarăși în luminiș. VLAHUȚĂ, O. A. II 150. Îți dau catarg lîngă catarg, Oștiri spre a străbate Pămîntu-n lung și marea-n larg. EMINESCU, O. I 178. • figurat Gîndul meu în sboru-i străbate orizontul. ALECSANDRI, T. II 154. • intranzitiv Parcă străbate-o săgeată De-a lungul cîmpiilor reci. COȘBUC, P. II 9. De-aș fi istoric, aș străbate prin toate bordeiele, să descopăr o amintire sau o rugină de armă. RUSSO, S. 36. 3. intranzitiv A-și face loc (cu greu) printr-o mulțime; a trece, a se strecura, a răzbi, a răzbate. Pavel se lupta să străbată prin înghesuială, ajutat de glasuri silitoare. REBREANU, R. II 93. • figurat Prin toate lucrările lui Bălcescu străbate ideea înaintată că făuritorii istoriei nu sînt capetele încoronate, ci noroadele muncitoare. SADOVEANU, E. 50. Prin ramuri suspine străbat. Acum cu sfială m-apropii De banca pe care ai stat. TOPÎRCEANU, B. 80. • tranzitiv Străbăturăm, cu destulă osteneală, mulțimea ce era adunată ca să admire pe Zoe; și ajunserăm pînă la dînsa. BOLINTINEANU, O. 386. ♦ (Cu determinări locale care indică ținta) A ajunge la... Acușa la ureche-i un cîntec vechi străbate, Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate. EMINESCU, O. I 96. Semenic de pe cetate, Spune mîndrei sănătate, Că la ea nu pot străbate. HODOȘ, P. P. 110. ♦ figurat A izbuti, a reuși. Am cîteva comunicări la revistele de specialitate, despre care s-a făcut oarecare caz... La sfîrșit tot străbați. Viața nu e atît de ingrată. C. PETRESCU, Î. II 265. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRĂBATE: STRĂBATE verb 1. a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a străpunge, a trece, (livresc) a penetra. (Cuiul strabate prin perete.) 2. a răzbate. (Nu putea strabate prin mulțime.) 3. a despica. (O pasăre strabate văzduhul.) 4. a intra, a pătrunde. (Lumina strabate pe fereastră.) 5. a ajunge, a răzbate, a răzbi. (Strigătul strabate pînă la el.) 6. a face, a merge, a parcurge. (strabate zilnic 10 km.) 7. a măsura, a parcurge. (strabate camera de la un capăt la celălalt.) 8. (SPORT) a acoperi, a parcurge. (Atletul a strabate distanța de 5000 m în...) 9. a colinda, a cutreiera, a parcurge, a vîntura, (popular și fam.) a bate, (popular) a călca, a ocoli, a petrece, (învechit și regional) a răzbate, (învechit) a plimba, (rar figurat) a treiera. (strabate pe rînd orașele și satele.) 10. a parcurge, a traversa, (învechit) a spăla. (Dunărea strabate mai multe țări.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRĂBATE: STRĂBÁTE, străbát, verb III. 1. tranzitiv și intranz, A trece printr-un corp, a pătrunde prin..., a traversa, a răzbi. 2. tranzitiv A trece pe o suprafață în diferite sensuri, pe toată întinderea ei, de la un capăt la altul; a parcurge, a cutreiera, a traversa. 3. intranzitiv A trece pe undeva cu greu, învingând obstacole; a răzbate. ♦ A ajunge la... ♦ figurat A izbuti, a reuși. – prefix stră- + bate. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRĂBATE: STRĂBÁTE, străbát, verb III. 1. tranzitiv și intranzitiv A trece printr-un corp, a pătrunde prin..., a traversa, a răzbi. 2. tranzitiv A trece pe o suprafață în diferite sensuri, pe toată întinderea ei, de la un capăt la altul; a parcurge, a cutreiera, a traversa. 3. intranzitiv A trece pe undeva cu greu, învingând obstacole; a răzbate. ♦ A ajunge la... ♦ figurat A izbuti, a reuși. – Stră- + bate. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru străbate: străbáte (-t, ătút), verb – 1. A parcurge. – 2. A traversa, a trece dintr-o parte în cealaltă. – 3. A pătrunde, a intra, a ajunge la. – Mr. străbat(ire). De la bate cu prefix stră-. derivat directă de la un latina *extrabattĕre (Pascu, I, 50) este improbabilă. – derivat străbătător, adjectiv (pătrunzător; deștept). Forme diferite ale cuvantului strabate: strabate-t ătút Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru străbate: străbáte (a strabate) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele străbát, persoana întâi plural: noi străbátem, persoana a doua plural: voi străbáteți, imperfect persoana a treia singular: el / ea străbăteá; conjunctiv prezent 3 să străbátă; imperativ persoana a doua singular: tu străbáte, persoana a doua plural: voi străbáteți; gerunziu străbătấnd; participiu străbătút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru străbate: străbate vezi 1. a călca un loc în toate direcțiunile: a străbate o țară; 2. a, trece prin: a străbate o pădure; 3. figurat a pătrunde: sgomotul străbătu până la noi. [conform a bate câmpii]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru străbate: străbáte verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele străbát, persoana întâi plural: noi străbátem, persoana a doua plural: voi străbáteți; participiu străbătút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'STRABATE' străbălárestrăbălátSTRĂBĂTĂTÓRstrăbătătúrăSTRĂBÁTESTRĂBÁTERESTRĂBĂTÚTSTRÁBICSTRABÍSM |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL străbate Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului străbate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cuiul străbate prin perete. Nu putea străbate prin mulțime. O pasăre străbate văzduhul. Lumina străbate pe fereastră. Strigătul străbate pînă la el. Străbate zilnic 10 km. Străbate camera de la un capăt la celălalt. Atletul a străbate distanța de 5000 m în. Străbate pe rînd orașele și satele. Dunărea străbate mai multe țări. Străbáte a străbate verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele străbát, persoana întâi plural: noi străbátem, persoana a doua plural: voi străbáteți, imperfect persoana a treia singular: el / ea străbăteá; conjunctiv prezent 3 să străbátă; imperativ persoana a doua singular: tu străbáte, persoana a doua plural: voi străbáteți; gerunziu străbătấnd; participiu străbătút. |
GRAMATICA cuvântului străbate? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului străbate. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul străbate poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE străbate? Vezi cuvântul străbate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul străbate?[ stră-ba-te ] Se pare că cuvântul străbate are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL străbate |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Alte celea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
