 | as |
|
| ştiutor [ şti-u-tor ] VEZI SINONIME PENTRU ştiutor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului stiutor în mai multe dicționareDefinițiile pentru stiutor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘTIUTÓR: ȘTIUTÓR, -OÁRE, știutori, -oare, adjectiv (Învechit) Care știe, care cunoaște (ceva); care posedă cunoștințe (într-un domeniu oarecare). Jupîn ghicitor! Eu te văz prea bine că ești știutor. PANN, P. vezi I 37. Să fim... știutori, cunoscători și înțelepți. DRĂGHICI, R. 37. • (Astăzi substantivat, în expresie) Știutor de carte = persoană care posedă cunoștințe elementare de citit, și de scris. Școala contribuie la înmulțirea numărului știutorilor de carte. L. limba română 1953, nr. 4, 51. Procentul știutorilor de carte din Romînia. C. PETRESCU, A. 464. Forme diferite ale cuvantului stiutor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘTIUTÓR: ȘTIUTÓR, -OÁRE, știutori, -oare, adjectiv Care știe, care cunoaște, care este informat; care posedă cunoștințe (într-un domeniu oarecare). • (Substantivat) Știutor de carte = persoană care știe să citească și să scrie. [ pronunție: ști-u-] – Ști + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului stiutor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘTIUTÓR: ȘTIUTÓR, -OÁRE, știutori, -oare, adjectiv Care știe, care cunoaște, care este informat; care posedă cunoștințe (într-un domeniu oarecare). • (Substantivat) Știutor de carte = persoană care știe să citească și să scrie. [ pronunție: ști-u-] – Ști + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului stiutor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘTIUTÓR: ȘTIUTÓR stiutoroáre (stiutoróri, stiutoroáre) Care știe; care cunoaște. • stiutor de carte persoană care știe să citească și să scrie. [silabe ști-u-] /a ști + sufix stiutortor Forme diferite ale cuvantului stiutor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru știutor: știutór adjectiv masculin (silabe ști-u-), plural știutóri; forme singular și plural știutoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru știutor: știutór (ști-u-) adjectiv masculin, plural știutóri; forme singular și plural știutoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru știutor: știutór, -oáre adjectiv Care știe, învățat: știutor de limbĭ. Forme diferite ale cuvantului stiutor: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru știutor: știutor m. cel ce știe, învățat: știutor de limbi. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru știutor: știutor adjectiv verbal CITIT. ERUDIT. ÎNVĂȚAT. SAVANT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȘTIUTÓR: ȘTIUTÓR adjectiv, substantiv verbal cunoscător. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru știutor: știutor adjectiv, substantiv verbal CUNOSCĂTOR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Știutor: Știutor ≠ neștiutor Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'STIUTOR' știurbósȘTIUREȚIștiúrlăȘTIÚTȘTIUTÓRȘTIUTÚRĂSTÍVĂSTIVÁJstivălúă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Știutor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ştiutor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ȘTIUTÓR Știutoroáre Știutoróri, Știutoroáre Care știe; care cunoaște. • Știutor de carte persoană care știe să citească și să scrie. [silabe ști-u-] /a ști + sufix Știutortor. |
GRAMATICA cuvântului Știutor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ştiutor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Știutor poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ştiutor? Vezi cuvântul ştiutor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ştiutor?[ şti-u-tor ] Se pare că cuvântul ştiutor are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Știutor Inţelegi mai uşor cuvântul ştiutor dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Astăzi substantivat, în expresie Știutor de carte = persoană care posedă cunoștințe elementare de citit, și de scris Substantivat Știutor de carte = persoană care știe să citească și să scrie Substantivat Știutor de carte = persoană care știe să citească și să scrie |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Știutor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Putativă, putative, adjectiv juridic; în sintagma căsătorie putativă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
