 | as |
|
| ştir [ ştir ] VEZI SINONIME PENTRU ştir PE ESINONIME.COM definiția cuvântului stir în mai multe dicționareDefinițiile pentru stir din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘTIR: ȘTIR substantiv masculin 1. Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori verzi, dispuse în ghemulețe rotunde și reunite într-un spic, cu frunzele comestibile (Amarantus blitum). Din mers oamenii molfăiau din mămăliga vînătă de orz și mai horpăiau din gamele borșul lung fiert cu urzici, știr, măcriș și crupe. CAMILAR, N. I 271. Ș-acu mănînc ia borș cu știr de mă prăpădesc. ALECSANDRI, T. 613. Mălai dulce e minunat de bun cu borș cu știr. ȘEZ. v 52. • Expresia: Ai fost floare trandafir, dar acum ești borș cu știr, se spune despre bătrîni. De departe trandafir, de aproape borș cu știr, se spune în batjocură, despre o femeie urîtă. Fă cunoștință cu fata; n-o lua numai pe auzite, pentru că nu se mănîncă tot ce zboară și se întîmplă de departe trandafir și de aproape borș cu știr. NEGRUZZI, S. I 251. 2. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, solidă, păroasă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic ca un fel de pămătuf aspru la vîrful ramurilor; servește ca hrană pentru porci (Amarantus retroflexus). Cică vorba ceea: dumnezeu ferească grădina de știr și pămîntul de chir! ALECSANDRI, T. 1615. 3. Compus: știr-roșu = plantă erbacee ornamentală cu frunzele roșii și cu flori purpurii, dispuse în ghemulețe rotunde la subțioara frunzelor superioare sau în spice lungi și subțiri (Amarantus sanguineus). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘTIR: ȘTIR substantiv masculin Nume dat la trei plante erbacee, dintre care una cu tulpina ramificată, cu flori verzi dispuse în ghemulețe rotunde și cu frunze comestibile (Amaranthus angustifolius), alta cu tulpina dreaptă, solidă și păroasă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic ca un fel de pămătuf la vârful ramurilor, și care servește ca nutreț pentru porci (Amaranthus retroflexus), iar a treia cu frunzele roșii și florile purpurii, dispuse în ghemulețe rotunde la subsuoara frunzelor superioare sau în spice lungi și subțiri, folosită ca plantă ornamentală (Amaranthus paniculatus). – Din limba bulgară, sârbo-croată štir. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘTIR: ȘTIR substantiv masculin Numele a trei plante erbacee, dintre care una cu tulpina ramificată, cu flori verzi dispuse în ghemulețe rotunde și cu frunze comestibile (Amaranthus angustifolius), alta cu tupina dreaptă, solidă și păroasă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic ca un fel de pămătuf la vârful ramurilor, și care servește ca hrană pentru porci (Amaranthus retroflexus), iar a treia cu frunzele roșii și florile purpurii, dispuse în ghemulețe rotunde la subsuoara frunzelor superioare sau în spice lungi și subțiri, folosită ca plantă ornamentală (Amaranthus paniculatus). – Din limba bulgară, limba sârbă štir. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘTIR: ȘTIR m. 1) Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori verzi, dispuse în ghemulețe rotunde și cu frunze comestibile. • Borș (sau ciorbă) cu stir se spune despre ceva de calitate proastă. 2) Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic, folosită ca nutreț. 3) Plantă cu frunze roșii și flori purpurii, dispuse în ghemulețe rotunde, folosită în scopuri decorative. /< bulg., limba sârbă štir Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru știr: știr (-ri), substantiv masculin – Amarant (Amarantus blitum, A. retroflexus, A. sanguineus). – Mr. știr. limba slavă (veche) štirŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 393; Conev 44), conform limba bulgară, limba sârbă, limba cehă štir, limba turcă iștir. – derivat știri, verb reflexiv (Moldova, a avea gîtul uscat); știros, adjectiv (acid, acerb). Forme diferite ale cuvantului stir: stir-ri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru știr: 1) știr m. ca plantă și n. ca aliment (limba bulgară sîrb. štir). O buruĭană pe ale căreĭ frunze țăraniĭ le pun în borș (amarantus). figurat Borș (cĭorbă) de știr, lucru prost: de departe trandafir, ĭar de aproape borș de știr! Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru știr: știr m. plantă ale cării frunze ovale țăranul le mănâncă gătite cu borș, mai ales în zilele de post (Amarantus frumentaceus): știrul e o varietate de amarant. [Șerb. ȘTIR]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru știr: 2) știr, -ă adjectiv (limba neogreacă stiros, vgr. steîros, sterp, de unde și limba bulgară štir, sterp. Cp. și cu vechea slavă štir, întreg. vezi sterp 2). Vest. Sterp: oĭ știre. Forme diferite ale cuvantului stir: stir-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru știr: știr1, știruri, substantiv neutru (regional) 1. lanț. 2. (în forma: șpir) fiecare dintre cele două lanțuri care leagă pieptarul hamului de orcic. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru știr4: știr4, -ă, adjectiv (învechit și popular; mai ales despre femelele animalelor și despre femei) steril, sterp; (despre plante) neroditor. Forme diferite ale cuvantului stir4: stir4-ă Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘTIR: ȘTIR substantiv (botanică) 1. (Amaranthus retroflexus) (regional) știriță. 2. (Amaranthus angustifolius) (regional) moțul-curcanului. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru știr: știr, -uri, (șpir), substantiv neutru – Lanț (Lenghel 1979; Hotea 2006). Atestat doar în Maramureș. – Et. nec. (MDA). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru știr: știr3 substantiv neutru (regional; în expresie) a lua de-a știrul = a lua la purtare (hainele). Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru știr: știr2, substantiv neutru (regional) grămadă de trunchiuri. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru știr5: știr5, -ă, adjectiv (învechit) acru. Forme diferite ale cuvantului stir5: stir5-ă Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȘTIR: ȘTIR adjectiv verbal steril, sterp. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru știr: știr adjectiv verbal STERIL. STERP. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȘTIR: ȘTIR substantiv verbal lanț, lobodă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru știr: știr substantiv verbal LANȚ. LOBODĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru știr: știr substantiv masculin Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru știr: știr substantiv masculin Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'STIR' STIPULAȚIÚNEstipulézSTIPULIFÉRSTIPULIFÓRMȘTIRȘTIR-NÉGRUȘTÍRĂstirácștiráv |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL știr Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului știr dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii • Borș sau ciorbă cu știr se spune despre ceva de calitate proastă. |
GRAMATICA cuvântului știr? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului știr. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul știr poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ştir? Vezi cuvântul ştir desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ştir?[ ştir ] Se pare că cuvântul ştir are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL știr Inţelegi mai uşor cuvântul știr dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeCompus: știr-roșu = plantă erbacee ornamentală cu frunzele roșii și cu flori purpurii, dispuse în ghemulețe rotunde la subțioara frunzelor superioare sau în spice lungi și subțiri Amarantus sanguineus știr3 substantiv neutru regional; în expresie a lua de-a știrul = a lua la purtare hainele |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL știr |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A avea sau a-i fi cuiva inima neagră?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
