 | as |
|
| Stinge [ stin-ge ] VEZI SINONIME PENTRU stinge PE ESINONIME.COM definiția cuvântului stinge în mai multe dicționareDefinițiile pentru stinge din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a stinge (forma la infinitiv) A stinge conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STINGE: STÍNGE, sting, verb III. 1. tranzitiv (Cu privire la foc sau la obiecte care ard) A face să nu mai ardă, a opri din ardere. Cucoșul, cum vede și astă mare nedreptate, începe a vărsa la apă; și toarnă el toată apa cea din fîntînă pe jăratec, pînă ce stinge focul de tot și se răcorește cuptoriul. CREANGĂ, P. 65. • (Metaforic) Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. EMINESCU, O. I 199. Ard, ard, ard, mă fac cenușă, căci amorul mă încinge. A! precum ai aprins focul, fă bine de mi-l și stinge. ALECSANDRI, T. I 416. Cînd ai ști cît foc este în astă ticăloasă inimă! E un vulcan pe care numai moartea îl va stinge. NEGRUZZI, S. I 51. ♦ figurat (Complementul indică o senzație dureroasă sau un sentiment puternic) A potoli, a liniști, a astîmpăra. D-na Predeleanu a trebuit să-i vie în ajutor cu un surîs de aur care să-i stingă emoția. REBREANU, R. I 56. Revino! Lăpușnene, să stingi a mea mustrare. ALECSANDRI, T. II 174. • (Cu determinări instrumentale introduse prin prepoziție «în») Oftează adînc și-și sting amarul în băutură. MIRONESCU, S. A. 52. (Cu pronunțare regională) Și nu știu gîndirea-mi în ce să o sting: Să rîd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plîng? EMINESCU, O. I 40. • reflexiv- Necazul i se stinse ca prin farmec. REBREANU, I. 103. ♦ reflexiv (Despre foc sau obiecte care ard) A înceta de a arde, a nu mai arde; a se consuma, a se trece. Focurile s-au stins tîrziu ca după o serbare de noapte. CAMIL PETRESCU, U. N. 272. Făcură legătură că acela care va lăsa să se stingă focul să fie omorît. ISPIRESCU, L. 199. Focul taberei s-a stins, Neagra umbră s-a întins. ALECSANDRI, P. A. 95. ♦ reflexiv figurat A slăbi pînă la totala epuizare; a se topi, a se slei. Mi se rupe inima din mine cînd văz pe buna mea stăpînă cum i se stinge viața din sine. ISPIRESCU, L. 128. Leiba simți că i se sting puterile și se așeză la loc pe prag. CARAGIALE, O. I 290. Și zău, domnule doctor, socoți că bietul cuconul Antohi n-are s-o ducă mult? – Nu, sermanul!... se stinge văzîndu-l cu ochii. ALECSANDRI, T. 1635. ♦ reflexiv (Familiar) A sărăci cu totul, a rămîne sărac lipit; a se ruina. Am făcut aste două odăițe; dar m-am stins. La TDRG. 2. tranzitiv (Cu privire la lumină sau la surse de lumină) A face să nu mai lumineze, a nu mai lăsa aprins. Cum s-a culcat ea fără să stingă lampa? AGÎRBICEANU, S. P. 37. • (Poetic) În cer apune soarele, Stingînd razele lui. ALECSANDRI, P. III 113. De-aici pînă-n satul meu Ard două lumini de seu; ziua plouă, noaptea ninge, Și tot nu le poate stinge. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 194. ♦ reflexiv A înceta să lumineze, a nu mai da lumină. Iacă acum se stingea de tot lumina ce-i răsărise în cale fără veste. CARAGIALE, O. I 305. • figurat Gîndurile i se stingeau încetul cu încetul, ca niște raze la asfințit, și ființa i se scufunda într-o odihnă profundă. VLAHUȚĂ, O. A. 102. ♦ figurat (Cu complementul «ochi», «vedere») A întuneca; a orbi. Moartea venit-a să stingă bătrînului ochii. COȘBUC, AE. 195. A venit poruncă-n țeară Să meargă feciorii iară... Și rămîn măicuțele Blăstămîndu-și zilele, Stingîndu-și vederile, Vărsînd lăcrimuțele Pe toate ulițele. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 323. 3. reflexiv A deveni întunecos, a se voala, a nu se mai vedea. E seară... Plopii înșirați în zare se sting departe – Văpăi de umbră, facle funerare La căpătîiul zilei moarte. TOPÎRCEANU, B. 83. Priveliștea se stinge. În negrul zid s-arată, Venind ca-n somn lunatec, în pasuri line, ea. EMINESCU, O. I 95. ♦ figurat A se șterge, a dispărea. Se opri, zîmbetul i se stinse pe buze. MIRONESCU, S. A. 35. ♦ (Despre sunete) A slăbi în intensitate, a se auzi tot mai puțin sau de locuțiune vezi amuți. Toate glasurile se stinseră într-o clipire. REBREANU, I. 36. Ca o vecernie domoală Se stinge zvonul de dumbravă. GOGA, P. 23. Bubuitul tunetelor, zguduind cuprinsul, se sparge în depărtări nevăzute, stingîndu-se în fundul pierdut al pustiului plin de întuneric. BART, S. M. 16. • tranzitiv (Cu pronunțare regională) Uneori învăluirea vîntului stingea sunetele de bucium. SADOVEANU, O. VII 126. ♦ (Despre aștri) A-și pierde lumina și strălucirea, a se întuneca. O stea dacă lucește stingîndu-se pe loc: Sînt stele mai puține în cerul plin de foc? MACEDONSKI, O. I 48. O stea pe cer s-a stins. CARAGIALE, O. III 133. Cînd sorii se sting și cînd stelele pică, îmi vine a crede că toate-s nimică. Eminescu, O. I 38. • (Poetic) Soarele negru în ocean se stingea Și peste China, Dinspre Mongolia, se ridica Stea roșie crescînd lumina. BOUREANU, S. P. 10. • figurat Plăceri ale iubirii, plăceri încîntătoare! Simțiri! mărețe visuri de falnic viitor! V-ați stins într-o clipală ca stele trecătoare Ce las-un întuneric adînc în urma lor. ALECSANDRI, P. A. 62. 4. reflexiv A înceta din viață; a muri. Bolnav și în mizerie, Bălcescu s-a stins în Italia în 1852, departe de patria sa pe care o iubea cu înflăcărare. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2540. Își amintea în cîte chipuri văzuse oameni murind: bătrîni stingîndu-se de moarte bună pe patul de-acasă; oameni morți în spitale; unii loviți de moarte violentă. BART, S. M. 77. Craiul cu crăiasa apoi au trăit de aci încolo multe zile dalbe, dar s-or fi stins și ei acum, că e mult de-atuncea. RETEGANUL, P. I 50. S-a stins... lăsînd în adîncă mîhnire pe toată lumea. CARAGIALE, O. III 99. • figurat E verb reflexiv:emea rozelor ce mor, Mor în grădini, și mor și-n mine. Ș-au fost atît de viață pline, Și azi se sting așa ușor. MACEDONSKI, O. I 192. • (Cu subiectul «viața», «sufletul») Multe vieți s-au stins, multe gospodării s-au pustiit din pricina înecului. DUNĂREANU, CH. 69. S-a stins sufletul cel mai generos. CARAGIALE, O. III 11. (Poetic) S-a stins viața falnicei Veneții, N-auzi cîntări, nu vezi lumini de baluri. EMINESCU, O. I 202. ♦ tranzitiv A omorî, a ucide. Doi feciori, în depărtări, Ți i-a stins războiul! Și rămas-ai în oftări, Și te bate pe cărări Răul în tot soiul. NECULUȚĂ, Ț. despre 112. • (În amenințări) Nici eu să robesc la tine, Nici tu să robești la mine. verb reflexiv:ei, nu verb reflexiv:ei dintr-un cuvînt? Că te sting de pe pămînt! ALECSANDRI, P. II 24. • Expresia: A stinge pe cineva în bătăi vezi bătaie. ♦ tranzitiv (Cu complementul «viață», «zile») A curma (firul vieții cuiva). Alții, de mirare, Cu mîna la gură capul clătina Și-ncet lîngă dînsul își șopteau așa: «... El să fie Groza, cel ce ca o fiară, Fără nici o grijă de negrul păcat, A stins zile multe și lege-au călcat?». ALECSANDRI, P. A. 50. Unde sînt atîte vieți?... Moartea rece le-a cuprins Într-o clipă ea le-a stins, Și pe cîmpul cel de moarte... S-a lăsat acum deodată O tăcere-nfricoșată. id. P. II 18. ♦ (Uneori întărit prin «de pe fața pămîntului», mai rar «de pe fața lumii») A dispărea fără a lăsa urmași. vezi pieri. Căta-vom a descoperi, prin negura timpilor preistorici, pe sălbaticii primitivi ai pămîntului... luptîndu-se cu fiare uriașe, ale căror seminții s-au stins acum de mult de pe fața lumei? ODOBESCU, S. III 78. A încetat producerea cailor și s-au stins numeroasele erghelii ( = herghelii) ce formau înainte unul din izvoarele de bogăție a romînilor. ALECSANDRI, P. P. 119. ♦ figurat A dispărea fără urmă; a pieri. Mulți voinici au cercat să pețească pe crăiasa zinelor, dar bine n-au umblat, căci zinele i-au fermecat, deoarece, de s-ar mărita cumva crăiasa lor, atunci împărăția lor trebuie să se stingă. RETEGANUL, P. 11 6. • (Despre abstracte) Încetul cu încetul s-a stins toată dragostea mamei ce-o avea mai nainte cătră fiica ei. RETEGANUL, P. IV 4. 5. tranzitiv A distruge, a prăpădi, a nimici; a șterge de pe fața pămîntului. Dacă verb reflexiv:eun prăpăd de la niscaiva lighioane ori de la ciori cădea peste semănăturile megiașilor, ale lui era stinse cu desăvîrșire. ISPIRESCU, L. 207. Romînii, crezînd a-și asigura libertatea și a stinge aristocrația, se puneau de ucideau la aristocrați și pustiau acareturile lor. BĂLCESCU, O. II 261. • (În propoziții consecutive, exprimînd intensitatea acțiunii din regentă) Ciobanul... începu să-i spună turcului, plîngînd: Ăla, boierule, m-a bătut de m-a stins! GALACTION, O. I 288. Gîndacii d-tale merg bine? Ai mei mănîncă de sting pămîntul. DELAVRANCEA, H. T. 133. Fura de stingea cînd intra într-o băcănie. VLAHUȚĂ, la TDRG. Mihai Viteazul încălecă pe bidiviul său, își luă oastea, trecu Dunărea și... bătu oastea potrivnică de o stinse. ISPIRESCU, M. vezi 36. 6. tranzitiv A pune capăt unei obligațiuni, unei acțiuni penale, unui împrumut, unui privilegiu. Da la trebunal nu mergem?... Mai întîi să stingem datoriile, fraților. DUMITRIU, B. forme 111. • reflexiv Cererea de divorț se stinge prin împăcarea soților. Uzufructul se stinge prin moartea uzufructuarului. ▭ În curînd afacerea cu popa se stinse. REBREANU, I. 75. 7. tranzitiv A turna apă (sau alt lichid) peste anumite preparate culinare încinse, lăsînd apoi compoziția să fiarbă. 8. tranzitiv (În expresie) A stinge var = a turna apă peste piatra de var arsă, pentru a provoca o reacție chimică, în urma căreia se obține var stins. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STINGE: STÍNGE, sting, verb III. 1. tranzitiv A face să nu mai ardă, a opri din ardere focul sau obiectele care ard. • Expresia: (absolut) Bea de stinge = e foarte bețiv. ♦ reflexiv (Despre foc sau obiecte care ard) A înceta de a arde; a se distruge, a se trece, a se consuma prin ardere. ♦ tranzitiv și reflexiv figurat A (se) potoli; a (se) liniști, a (se) astâmpăra. ♦ reflexiv figurat A slăbi, a deveni lipsit de puteri, a se slei, a se topi. ♦ reflexiv figurat (familial) A sărăci cu totul, a se ruina. 2. tranzitiv și reflexiv A face să nu mai lumineze, să nu mai radieze etc. sau a înceta să lumineze, să radieze. ♦ reflexiv (Despre aștri; adesea figurat) A-și pierde lumina și strălucirea, a se întuneca; (rar; despre culori) a deveni palid, șters. ♦ tranzitiv figurat A întuneca ochii, vederea; a orbi. ♦ reflexiv A se voala, a nu se mai vedea (bine, clar). 3. reflexiv și tranzitiv A slăbi în intensitate; a se auzi sau a face să se audă tot mai puțin sau deloc. 4. reflexiv A înceta din viață; a muri. ♦ tranzitiv A omorî, a ucide. ♦ A dispărea fără a lăsa urmași. ♦ figurat A dispărea fără urmă; a pieri. 5. tranzitiv A șterge de pe fața pământului; a distruge, a nimici. 6. tranzitiv A pune capăt unei obligații, unei acțiuni penale, unui împrumut, unui privilegiu. 7. tranzitiv A turna apă (sau alt lichid) peste anumite preparate culinare încinse (lăsând în continuare preparatul la foc). ♦ (chimie) A amesteca două substanțe al căror contact produce o efervescență, cu dezvoltare de căldură, care încetează când soluția devine saturată. • Expresia: A stinge var = a turna apă peste piatra de var arsă, pentru ca, în urma reacției chimice produse, să se obțină var pentru construcții. – latina stinguere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STINGE: STÍNGE, sting, verb III. 1. tranzitiv A face să nu mai ardă, a opri din ardere focul sau obiectele care ard. • Expresia: (absolut) Bea de stinge = e foarte bețiv. ♦ reflexiv (Despre foc sau obiecte care ard) A înceta de a arde; a se distruge, a se trece, a se consuma prin ardere. ♦ tranzitiv și reflexiv figurat A (se) potoli; a (se) liniști, a (se) astâmpăra. ♦ reflexiv figurat A slăbi, a deveni lipsit de puteri, a se slei, a se topi. ♦ reflexiv figurat (familial) A sărăci cu totul, a se ruina. 2. tranzitiv și reflexiv A face să nu mai lumineze, să nu mai radieze etc. sau a înceta să lumineze, să radieze. ♦ reflexiv (Despre aștri; adesea figurat) A-și pierde lumina și strălucirea, a se întuneca; (rar; despre culori) a deveni palid, șters. ♦ tranzitiv figurat A întuneca ochii, vederea; a orbi. ♦ reflexiv A se voala, a nu se mai vedea (bine, clar). 3. reflexiv și tranzitiv A slăbi în intensitate; a se auzi sau a face să se audă tot mai puțin sau deloc. 4. reflexiv A înceta din viață; a muri. ♦ tranzitiv A omorî, a ucide. ♦ A dispărea fără a lăsa urmași. ♦ figurat A dispărea fără urmă; a pieri. 5. tranzitiv A șterge de pe fața pământului; a distruge, a nimici. 6. tranzitiv A pune capăt unei obligații, unei acțiuni penale, unui împrumut, unui privilegiu. 7. tranzitiv A turna apă (sau alt lichid) peste anumite preparate culinare încinse (lăsând în continuare preparatul la foc). ♦ (chimie) A amesteca două substanțe al căror contact produce o efervescență, cu dezvoltare de căldură, care încetează când soluția devine saturată. • Expresia: A stinge var = a turna apă peste piatra-de-var arsă, pentru ca, în urma reacției chimice produse, să se obțină var pentru construcții. – latina stinguere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STINGE: STINGE verb 1. a înăbuși. (A stinge focul.) 2. a dispărea. (Zîmbetul i s-a stinge.) 3. a amuți, a dispărea, a înceta, a se liniști, a muți, a se potoli. (Toate zgomotele s-au stinge în stradă.) 4. a deceda, a dispărea, a se duce, a muri, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfîrși, a sucomba, (livresc) a repauza, (învechit și popular) a se săvîrși, (învechit și regional) a se pristăvi, (învechit) a se proslăvi, (ironic) a crăpa, a plesni, (învechit și regional ironic) a se sparge, (figurat și fam.) a se curăța, (figurat) a adormi, (livresc figurat) a expira, (învechit și popular figurat) a pica, (învechit și regional figurat) a se muta, a se petrece, (argotic) a o mierli. (S-a stinge ieri la amiază.) 5. (juridic) a se prescrie, (învechit) a se prescribălui. (Pedeapsa s-a stinge.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru stinge: stínge (-g, ns), verb – 1. A face să numai ardă, a opri focul. – 2. A calma, a liniști, a domoli. – 3. A nimici, a pustii, a distruge, a stîrpi. – 4. (reflexiv) A se epuiza, a se extenua, a se perima. – Variante învechit stînge. Mr. astingu, astimșu, astindzire, megl. stins, stinș, stinziri, istr. stingu, stins. latina extinguĕre (Cihac, I, 264; Pușcariu 1646; REW 3070), conform prov. estenher, limba franceza éteindre. – derivat stingător, adjectiv (care stinge); stingătoare, substantiv feminin (stingător de lumînări); stingere, substantiv feminin (acțiunea de a stinge; semnal de culcare la militari; dezastru, calamitate); stins, adjectiv (care nu mai arde); nestins, adjectiv (inextingibil). Forme diferite ale cuvantului stinge: stinge-g stingens Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STINGE: STÍNGE verb vezi agoniza, asasina, astâmpăra, calici, calma, domoli, liniști, omorî, potoli, ruina, sărăci, scăpăta, suprima, tempera, ucide. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru stinge: stinge, stinge vezi r. persoană a III-a singular (în sporturile de echipă – despre o acțiune de atac) a înceta să reprezinte un pericol pentru adversari. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru stinge: stinge verb vezi ASASINA. ASTÎMPĂRA. CALICI. CALMA. DOMOLI. LINIȘTI. OMORÎ. POTOLI. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPĂTA. SUPRIMA. TEMPERA. UCIDE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru stinge: stínge (a stinge) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sting, persoana întâi plural: noi stíngem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu stinséi, persoana întâi plural: noi stínserăm; participiu stins Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru stinge: stínge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sting, persoana întâi plural: noi stíngem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu stinséi, persoana întâi plural: noi stínserăm; participiu stins Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'STINGE' stingăciósstîngănéscSTINGĂTOÁRESTINGĂTÓRSTÍNGESTÎ́NGENSTÍNGERESTINGHESTINGHÉR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL stinge Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului stinge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A stinge focul. Zîmbetul i s-a stinge. Toate zgomotele s-au stinge în stradă. S-a stinge ieri la amiază. Pedeapsa s-a stinge. A stinge focul. Pedeapsa s-a stinge. Stínge a stinge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sting, persoana întâi plural: noi stíngem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu stinséi, persoana întâi plural: noi stínserăm; participiu stins. |
GRAMATICA cuvântului stinge? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului stinge. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul stinge poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE stinge? Vezi cuvântul stinge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul stinge?[ stin-ge ] Se pare că cuvântul stinge are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL stinge Inţelegi mai uşor cuvântul stinge dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeA încetat producerea cailor și s-au stins numeroasele erghelii = herghelii ce formau înainte unul din izvoarele de bogăție a romînilor Tranzitiv În expresie A stinge var = a turna apă peste piatra de var arsă, pentru a provoca o reacție chimică, în urma căreia se obține var stins absolut Bea de stinge = e foarte bețiv A stinge var = a turna apă peste piatra de var arsă, pentru ca, în urma reacției chimice produse, să se obțină var pentru construcții absolut Bea de stinge = e foarte bețiv A stinge var = a turna apă peste piatra-de-var arsă, pentru ca, în urma reacției chimice produse, să se obțină var pentru construcții |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL stinge |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala de cu iarnă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
