 | as |
|
| știftui [ știf-tu-i ] VEZI SINONIME PENTRU știftui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului stiftui în mai multe dicționareDefinițiile pentru stiftui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a știftui (forma la infinitiv) A știftui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru știftui: știftuí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele știftuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea știftuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural știftuiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru știftui: știftuí (a stiftui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele știftuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea știftuiá; conjunctiv prezent 3 să știftuiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘTIFTUI: ȘTIFTUÍ, știftuiesc, verb IV. tranzitiv A pune știfturi. – Știft + sufix -ui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘTIFTUI: ȘTIFTUÍ, știftuiesc, verb IV. tranzitiv A pune știfturi. – Știft + sufix -ui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
CUVINTE APROPIATE DE 'STIFTUI' ștífleSTIFÓSȘTIFTștíftăȘTIFTUÍȘTIFTUÍREȘTIFTUÍTSTIGLÉȚSTIGLÉTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ȘTIFTUI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ştiftui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii știftuí a Știftui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele știftuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea știftuiá; conjunctiv prezent 3 să știftuiáscă. |
GRAMATICA cuvântului ȘTIFTUI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ştiftui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ȘTIFTUI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE știftui? Vezi cuvântul știftui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul știftui?[ știf-tu-i ] Se pare că cuvântul știftui are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala pe datorie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
