 | as |
|
| şti [ şti ] VEZI SINONIME PENTRU şti PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sti în mai multe dicționareDefinițiile pentru sti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a ști (forma la infinitiv) A ști conjugat la timpul prezent:
|
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘTI: ȘTI, știu, verb IV. I. 1. tranzitiv și intranzitiv (Folosit și absolut) A avea cunoștință (de...), a fi informat (în legătură cu...), a cunoaște. • Locuţiune adverbiala Pe știute = în cunoștință de cauză. Pe neștiute = a) fără să-și dea seama; b) în ascuns, pe furiș, tiptil. • Expresia: (tranzitiv, absolut) Nu știu, n-am văzut = sunt cu totul străin de ceva, nu am idee de nimic. Știu eu (sau știi tu etc.) ce știu (sau știi etc.) sau lasćă știu eu, se spune pentru a arăta că cineva cunoaște bine o situație și că nu poate fi indus în eroare. Știi ce? sau știi ceva?, știi una? = fii atent la ce-ți spun, ascultă ceea ce am să-ți spun. (Numai) Dumnezeu știe sau știe Dumnezeu, se spune pentru a sprijini o afirmație sau o negație. Dumnezeu (mai) știe sau dracul (mai) știe, se spune pentru a exprima o nedumerire, neputința de a preciza sau de a explica ceva, o nesiguranță. (intranzitiv) A-i ști (cuiva) de urmă = a ști unde se află cineva. Pe cât (sau după cât) știu = după informațiile pe care le am. 2. tranzitiv A lua cunoștință de...; a afla, a auzi. 3. tranzitiv A cunoaște pe cineva (din toate punctele de vedere). ♦ reflexiv A se cunoaște pe sine, a avea cunoștință că este într-un anumit fel; a se vedea într-un anumit fel. ♦ reflexiv recipr. A se cunoaște unul pe altul; a avea legături de prietenie. 4. intranzitiv A ține seamă de ceva, a lua în considerație; a avea teamă sau respect de cineva. ♦ tranzitiv A recunoaște pe cineva sau ceva drept... ♦ A avea parte de ceva, a se bucura de ceva. 5. intranzitiv A se interesa de..., a se îngriji de... II. tranzitiv 1. A poseda cunoștințe sistematice într-un domeniu, a stăpâni o știință, o artă etc. • Expresia: A ști carte = a ști să scrie și să citească; prin extensie a avea cunoștințe temeinice într-un domeniu, a fi învățat. A ști pe de rost (sau pe dinafară, ca pe apă, ca apa, ca pe Tatăl nostru) = a putea reproduce întocmai, din memorie, fără greșeală. ♦ A vorbi și a înțelege o anumită limbă. ♦ A se pricepe să facă ceea ce trebuie, a avea îndemânarea, abilitatea necesară într-o anumită împrejurare. • Expresia: A nu (mai) ști ce să (se) mai facă = a nu mai găsi nicio soluție pentru a ieși dintr-o încurcătură. A nu mai ști ce să facă de... = a fi copleșit de... A nu ști de unde s-o apuce = a nu se pricepe de unde să înceapă un lucru. (absolut) Știu eu? exprimă îndoială, nesiguranță, șovăire. 2. A putea, a fi în stare să facă ceva; a fi apt pentru ceva. ♦ A fi hotărât să facă ceva. • Expresia: A nu ști ce verb reflexiv:ea = a nu putea lua o hotărâre, a fi nedecis; a șovăi. 3. A ține minte, a-și aminti. 4. A-și da seama, a înțelege, a pricepe. • Expresia: A nu (prea) ști multe = a riposta îndată (la provocarea cuiva). Mai știi sau mai știu (și) eu, mai știi păcatul, de unde știi!? = se prea poate, nu poți fi sigur că nu e așa. Nu știu cum = în mod inexplicabil. A fi nu știu cum = a fi ciudat, bizar. A-i fi (cuiva) nu știu cum să... = a-i fi (cuiva) greu sau penibil să... (Substantivat) Un nu știu cum sau un nu știu ce = ceva nelămurit; farmec deosebit, nedefinit. (intranzitiv) A nu ști de glumă = a fi supărăcios. 5. A prevedea. A presupune, a bănui. 6. A avea certitudinea, a fi sigur de ceva. • Expresia: Să știu (bine) că... sau de-aș ști că... = chiar dacă... ♦ reflexiv impersonal A fi lucru bine cunoscut. – latina scire. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘTI: ȘTI verb 1. a afla, a auzi. (învechit și popular) a oblici. (Să sti cu toții ce-ai făcut.) 2. a se dumeri, a înțelege, a se lămuri, a pricepe, (regional) a se nădăi, (figurat) a se trezi. (Tot nu sti ce am verb reflexiv:ut să-ți spun.) 3. a cunoaște, a pricepe, a stăpîni, (familial) a vedea. (sti la perfecție mai multe meserii.) 4. a cunoaște, a poseda, a stăpîni. (sti trei limbi străine.) 5. a cunoaște, a înțelege, a pricepe. (sti franceza?) 6. a avea, a găsi, a poseda. (sti eu soluția problemei.) 7. a afla, a cunoaște. (verb reflexiv:ei să sti adevărul?) 8. a cunoaște, (astăzi rar) a pricepe. (Nu sti încă secretul?) 9. a (se) cunoaște. (Ne sti de mici; îl sti ca pe un cal breaz.) 10. a cunoaște, a identifica, a recunoaște. (Cum îl poți sti dintre atîția?) 11. a bănui, a crede, a ghici, a gîndi, a-și imagina, a-și închipui, a întrezări, a presupune, a prevedea, a socoti, a visa, (rar) a prevesti, (învechit și regional) a nădăi, (regional) a chibzui, a probălui, (figurat) a mirosi. (Cine ar fi sti că se va întîmpla astfel?) 12. a-și aminti. (sti cum erai acum doi ani?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ști: ști verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele știu, persoana a doua singular: tu știi, persoana a treia singular: el / ea știe, imperfect persoana a treia singular: el / ea știá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu știúi, persoana a treia singular: el / ea știú, persoana a treia plural: ei / ele știúră; gerunziu știínd; participiu știút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ști: ști (a sti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele știu [pronume știu], persoana a doua singular: tu știi, persoana a treia singular: el / ea ștíe, imperfect persoana a treia singular: el / ea știá; conjunctiv prezent 3 să ștíe; gerunziu știínd; participiu știút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru ȘTI: ȘTI verb 1. Știutu, Toader (verb reflexiv: C 182). 2. Ștința b. (16 B III 384), < substantiv știință. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'STI' StheneboeaSthenelusSthenoSthenoboeaȘTIstibíăstibiátSTIBÍNĂSTÍBIU |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ȘTI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului şti dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Să Ști cu toții ce-ai făcut. Tot nu Ști ce am verb reflexiv:ut să-ți spun. Ști la perfecție mai multe meserii. Ști trei limbi străine. Ști franceza? 6. Ști eu soluția problemei. Verb reflexiv:ei să Ști adevărul? 8. Nu Ști încă secretul? 9. Ne Ști de mici; îl Ști ca pe un cal breaz. Cum îl poți Ști dintre atîția? 11. Cine ar fi Ști că se va întîmpla astfel? 12. Ști cum erai acum doi ani?. Să Ști cu toții ce-ai făcut. Ști trei limbi străine. Ști franceza? 6. Ști eu soluția problemei. Nu Ști încă secretul? 9. Ne Ști de mici; îl Ști ca pe un cal breaz. Ști cum erai acum doi ani?. ști a Ști verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele știu [pronume știu], persoana a doua singular: tu știi, persoana a treia singular: el / ea ștíe, imperfect persoana a treia singular: el / ea știá; conjunctiv prezent 3 să ștíe; gerunziu știínd; participiu știút. |
GRAMATICA cuvântului ȘTI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului şti. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ȘTI poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE şti? Vezi cuvântul şti desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul şti?[ şti ] Se pare că cuvântul şti are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ȘTI Inţelegi mai uşor cuvântul şti dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Pe știute = în cunoștință de cauză Pe neștiute = a fără să-și dea seama; b în ascuns, pe furiș, tiptil tranzitiv, absolut Nu știu, n-am văzut = sunt cu totul străin de ceva, nu am idee de nimic Știi ce? sau știi ceva?, știi una? = fii atent la ce-ți spun, ascultă ceea ce am să-ți spun Intranzitiv A-i ști cuiva de urmă = a ști unde se află cineva Pe cât sau după cât știu = după informațiile pe care le am A ști carte = a ști să scrie și să citească; prin extensie a avea cunoștințe temeinice într-un domeniu, a fi învățat A ști pe de rost sau pe dinafară, ca pe apă, ca apa, ca pe Tatăl nostru = a putea reproduce întocmai, din memorie, fără greșeală A nu mai ști ce să se mai facă = a nu mai găsi nicio soluție pentru a ieși dintr-o încurcătură = a fi copleșit de A nu ști de unde s-o apuce = a nu se pricepe de unde să înceapă un lucru A nu ști ce verb reflexiv:ea = a nu putea lua o hotărâre, a fi nedecis; a șovăi A nu prea ști multe = a riposta îndată la provocarea cuiva Mai știi sau mai știu și eu, mai știi păcatul, de unde știi!? = se prea poate, nu poți fi sigur că nu e așa Nu știu cum = în mod inexplicabil A fi nu știu cum = a fi ciudat, bizar = a-i fi cuiva greu sau penibil să Substantivat Un nu știu cum sau un nu știu ce = ceva nelămurit; farmec deosebit, nedefinit Intranzitiv A nu ști de glumă = a fi supărăcios = chiar dacă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ȘTI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Detector de metale?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
