 | as |
|
| Stea [ stea ] VEZI SINONIME PENTRU stea PE ESINONIME.COM definiția cuvântului stea în mai multe dicționareDefinițiile pentru stea din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STEA: STEA, stele, substantiv feminin I. 1. Corp ceresc care luminează prin emisiune proprie, fiind alcătuit dintr-o masă care are o temperatură foarte înaltă; (sens curent) orice corp ceresc (cu excepția lunii) care strălucește noaptea pe bolta cerească. Stele mari ardeau sus: păreau niște crini de aur pe o apă albastră, SADOVEANU, O. III 157. Printre, crengi scînteie stele, Farmec dînd cărării strîmte. EMINESCU, O. I 209. Ceriu-i mare, stele-s multe, Și mai mari și mai mărunte. JARNIC-BÎRSEANU, despre 100. • (în metafore și comparații) Din covorul închis al foilor, florile de apă răsăreau ca niște stele de argint. SANDU-ALDEA, U. P. 105. Șterge-ți ochii, blondă Martă... ochii-ți negri. două stele, Mari, profunzi ca vecinicia și ca sufletu-ți senin. EMINESCU, O. IV 37. • Steaua polară vezi polar. Steaua dimineții = luceafărul de dimineață. Nu se mai văd ceasurile la foișorul de foc; lumina de-ndărătul cadranului s-a stins; dar mai sus de foișor arde clipind în cadență steaua dimineții – se face ziuă. CARAGIALE, O. II 16. Steaua ciobanului vezi cioban. Stea cu coadă = cometă. Multe buburuze sînt pe boltă. Toate numai aur și argint!... însă dintr-un haos lăturalnic Iese... Cu-un surîs pe buze cam șăgalnic, Și mișcînd, încet, o stea cu coadă. BENIUC, vezi66. Stea comată vezi comat. Stea căzătoare vezi căzător. • Expresia: Cîte-n lună și-n stele vezi lună. A vedea stele verzi, se spune cînd cineva primește o lovitură puternică. Tata uita să-și plece capul cînd intra, astfel că se izbea de pragul de sus, de vedea stele verzi. PAS, Z. I 42. ♦ (Determinat prin «roșie») Simbol al revoluției proletare, al socialismului. Am verb reflexiv:ut să-ți spun că au cîntat cocoșii: Că s-au ivit pe ceruri semne roșii. Și-n noapte steaua roșie răsare, Deasupra, peste lumi, peste popoare. TULBURE, veziR. 15. Soarele negru în ocean se stingea Și peste China, Dinspre Mongolia se ridica Stea roșie crescînd lumina. BOUREANU, S.P. 10. ♦ (în expresie) Stea călăuzitoare = idee, concepție de bază, care îndrumă o acțiune, care dă direcția într-o activitate oarecare. Legătura indisolubilă între teorie și practică constituie steaua călăuzitoare a marxism-leninismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 11/2. ♦ (în legătură cu superstiția că viața oamenilor este influențată de stele) Hyperion, ce din genuni Răsai. Tu verb reflexiv:ei un om să te socoți, Cu ei să te asameni?... Ei doar-au stele cu noroc Și prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc, Și nu cunoaștem moarte. EMINESCU, O. I 177. • Expresia: A crede în steaua sa = a crede că îi va merge bine; a fi optimist. A-i apune (cuiva) steaua vezi apune. A se naște sub o stea norocoasă (sau rea) = a avea (sau a nu avea) noroc. Muncească-se cît o verb reflexiv:ea Cel născut supt steaua rea, în zadar se va sili Ce-o dori a dobîndi. VĂCĂRESCU, P. 403. (Exprimînd o amenințare sau un sentiment de compătimire) Vai de steaua mea (sau a ta, a lui etc.) = vai de mine (sau de tine, de el etc.), vai de capul meu (sau al tău etc.). Să se cumințească... Să iasă la muncă așa cum e datina și legea. Altfel or s-o pață, vai de steaua lor! SADOVEANU, M.C. 199. De te-a împinge păcatul să mai vii o dată, vai de steaua ta are să fie. CREANGĂ, P. 195. A citi în (sau la) stele vezi citi. ♦ Epitet dat femeii iubite. Iubita mea, stea blîndă, pierdută-n depărtări, Tu mă abați din calea pustiilor cărări. PĂUN-PINCIO, P. 82. Tu, care ești pierdută în neagra vecinicie. Stea dulce și iubită a sufletului meu! ALECSANDRI, P. A. 62. 2. figurat (Astăzi rar) Artistă celebră (de cinematograf, de teatru); vedetă. În scurt timp Evantia fu proclamată steaua localului de noapte. BART, E. 359. II. 1. Obiect, desen avînd o formă asemănătoare cu aceea prin care reprezentăm, în mod convențional, aștrii (cu excepția soarelui și a lunii): a) obiect confecționat din lemn, din carton etc. și împodobit în diferite feluri, cu care umblă copiii la colindat, de crăciun. Cîțiva copii mai săraci Au izbutit să-nfiripe o stea de hîrtie. BENIUC, V 39. Cine primește Steaua frumoasă Și luminoasă, Cu colțuri multe Și mărunte? TEODORESCU P. P. 100. • Cîntec de stea = colindă. • Expresia: A umbla cu steaua = a colinda; b) (în expresie) Steaua Republicii = numele unei decorații din Republica Populară Romînă; c) (tehnică; în expresie) steaua roții = partea unei roți, dintre bandaj și fus; d) (tipografie) asterisc, steluță; e) pată albă pe fruntea unui cal. (Poetic) Iată-o pasăre măiastră prinsă-n luptă c-un balaur; Iată cerbi cu stele-n frunte care trec pe punți de aur. ALECSANDRI, P. A. 115. • Expresia: (Despre oameni) A fi eu stea (rar cu steaua) în frunte = a fi (sau a se crede) mai grozav, mai deosebit decît alții. Nu căuta că-s mic, dar trebile care ți le-oi face eu nu le-a face altul, macar să fie cu stea în frunte. CREANGĂ, P. 152. Nu spera cînd vezi mișeii La izbîndă făcînd punte, Te-or întrece nătărăii, De ai fi cu stea în frunte. EMINESCU, O. I 196. Cuconașii din Ieș nici nu catadicsesc să se uite la bietele copile, parcă ei sînt cu steaua în frunte, ALECSANDRI, T. I 137. 2. (Rar) Picătură de grăsime care plutește pe supa sau pe laptele fierbinte; ochi. Masa începu a să așterne... Era zupă grasă cu stele, care parcă sclipeau. RETEGANUL, P. I 63. III. Compuse: Steaua-pămîntului = ciupercă de pămînt, de culoare brună, în forma unei sfere înconjurate la bază de mai multe fîșii dispuse radiar (Geaster hygrometricus); stea-de-mare = animal cu corpul alcătuit dintr-un disc central, de la care pornesc cinci brațe în direcție radiară; trăiește aproape în toate mările de pe glob și se hrănește cu moluște, viermi și crustacee; asterie. Copii, coborînd în cîrduri, îi întreabă din depărtare dacă au prins raci, crabi și stele-de-mare. DELAVRANCEA, S. 65. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STEA: STEA, stele, substantiv feminin I. 1. Corp ceresc cu lumină proprie, format dintr-o masă de gaze aflată la o temperatură foarte ridicată; (sens curent) orice corp ceresc (cu excepția Lunii) care strălucește noaptea pe bolta cerească. • Steaua dimineții = Luceafărul-de-dimineață. Stea cu coadă = cometă. Stea căzătoare = meteor (2). • Expresia: A vedea stele verzi, se spune când cineva primește o lovitură puternică. A crede în steaua sa = a crede într-o soartă mai bună, a fi optimist. A se naște sub o stea norocoasă (sau rea) = a avea (sau a nu avea) noroc. Vai de steaua mea (sau a ta, a lui etc.) = vai de mine (sau de tine, de el etc.). ♦ (astronomie; în sintagmele) Stea hiperdensă = stea cu densitate infinit mai mare decât a celor considerate normale pe Pământ. Stea neutronică = stea de dimensiuni foarte mici, hiperdensă, al cărei nucleu este constituit dintr-un amestec de neutroni, protoni și alte particule grele. ♦ Stea călăuzitoare = idee, concepție de bază care îndrumează o acțiune, după care se orientează o activitate. ♦ Epitet dat femeii iubite. 2. figurat Artistă celebră de cinematograf, de teatru, de operă etc.; vedetă. II. prin analogie 1. Obiect, desen etc. care are o formă asemănătoare cu aceea prin care este reprezentată în mod convențional o stea (I 1). • (Ieșit din uz) Steaua Republicii Socialiste România = ordin care se conferea persoanelor cu merite deosebite în domeniul social, politic, economic. ♦ specializare Obiect simbolizând o stea (I 1), alcătuit dintr-un disc făcut din lemn, carton etc. cu numeroase colțuri, fixat într-o coadă de lemn și frumos împodobit, cu care umblă colindătorii cu ocazia sărbătorilor de Crăciun. • Cântec de stea = colind special pe care îl cântă copiii care umblă cu obiectul definit mai sus. ♦ (tehnică) Steaua roții = parte a unei roți, între bandaj și fus. ♦ (tipografie) Asterisc, steluță. ♦ Pată albă de păr pe fruntea unui animal. • Expresia: A fi cu stea în frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai grozav, mai deosebit decât alții. 2. Rotocol mic de grăsime care se vede plutind pe mâncare sau pe laptele fierbinte. III. Compuse: steaua-pământului = ciupercă de pământ de culoare brună, având forma unei sfere înconjurate la bază de mai multe fâșii dispuse radial (Geaster hygrometricus); stea-de-mare = (la plural ) clasă de echinoderme marine cu corpul alcătuit dintr-un disc central, de la care pornesc cinci (sau mai multe) brațe în direcție radială (Asteroidea); (și la sg.) animal din această clasă; asterie. [Variante: (popular) steáuă substantiv feminin] – latina stella. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STEA: STEA, stele, substantiv feminin I. 1. Corp ceresc cu lumină proprie, format dintr-o masă de gaze aflată la o temperatură foarte ridicată; (sens curent) orice corp ceresc (cu excepția Lunii) care strălucește noaptea pe bolta cerească. • Steaua dimineții = luceafărul de dimineață. Stea cu coadă = cometă. Stea căzătoare = meteor (2). • Expresia: A vedea stele verzi, se spune când cineva primește o lovitură puternică. A crede în steaua sa = a crede într-o soartă mai bună, a fi optimist. A se naște sub o stea norocoasă (sau rea) = a avea (sau a nu avea) noroc. Vai de steaua mea (sau a ta, a lui etc.) = vai de mine (sau de tine, de el etc.). ♦ (astronomie; în sintagmele) Stea hiperdensă = stea cu densitate infinit mai mare decât a celor considerate normale pe Pământ. Stea neutronică = stea de dimensiuni foarte mici, hiperdensă, al cărei nucleu este constituit dintr-un amestec de neutroni, protoni și alte particule grele. ♦ Stea călăuzitoare = idee, concepție de bază care îndrumează o acțiune, după care se orientează o activitate. ♦ Epitet dat femeii iubite. 2. figurat Artistă celebră de cinematograf, de teatru, de operă etc.; vedetă. II. prin analogie 1. Obiect, desen etc. care are o formă asemănătoare cu aceea prin care este reprezentată în mod convențional o stea (I 1). • (Ieșit din uz) Steaua Republicii Socialiste România = ordin care se conferea persoanelor cu merite deosebite în domeniul social, politic, economic. ♦ specializare Obiect simbolizând o stea (I 1), alcătuit dintr-un disc făcut din lemn, carton etc. cu numeroase colțuri, fixat într-o coadă de lemn și frumos împodobit, cu care umblă colindătorii cu ocazia sărbătorilor Crăciunului. • Cântec de stea = colind special pe care îl cântă copiii care umblă cu obiectul definit mai sus. ♦ (tehnică) Steaua roții = parte a unei roți, între bandaj și fus. ♦ (tipografie) Asterisc, steluță. ♦ Pată albă de păr pe fruntea unui animal. • Expresia: A fi cu stea în frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai grozav, mai deosebit decât alții. 2. Rotocol mic de grăsime care se vede plutind pe mâncare sau pe laptele fierbinte. III. Compuse: steaua-pământului = ciupercă de pământ de culoare brună, având forma unei sfere înconjurate la bază de mai multe fâșii dispuse radial (Geaster hygrometricus); stea-de-mare = (la plural ) clasă de echinoderme marine cu corpul alcătuit dintr-un disc central, de la care pornesc cinci (sau mai multe) brațe în direcție radială (Asterias); (și la sg.) animal din această clasă; asterie. [Variante: (popular) steáuă substantiv feminin] – latina stella. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru stea: stea forme 1. nume dat tuturor astrelor, afară de soarele si luna: stelele sunt tot atâția sori cari ne par așa de mici din cauza imensei lor depărtări; 2. destin, pretinsă influență a stelelor: poporul crede că tot omul are câte o stea de care e tainic legată soarta lui; întunecarea stelei amenință o primejdie, iar căderea ei prevestește peirea: e născut sub o stea fericită, a căuta la stele; a cădea steaua, a fi rău de cineva, a muri; cu stea în frunte, predestinat, favorit al norocului: împărați cu steaua în frunte AL.; 3. pată albă pe fruntea calului; a vedea stele verzi (înaintea ochilor), a nu vedea de amețeală; 4. asterisc; 5. stea mare de hârtie poleită și luminată pe dinăuntru cu care copiii de școală, în cete de câte trei, umblă în sărbătorile Crăciunului din casă în casă, rostind cântece de stea sau colinde; 6. insigniu de decorațiune: Steaua României a fost înființată la 1877 (spre a recompensa servicii civile și militare făcute Statului român) și numără 5 clase (500 cavaleri, 300 ofițeri, 120 comandanți, 60 mari-ofițeri și 20 mari-cruci). [latina STELLA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru stea: steá (-éle), substantiv feminin – 1. Astru. – 2. Soartă, destin, ursită. – 3. Obiect de hîrtie cu formă de astru (1), frumos împodobit, care se folosește în obiceiurile folclorice de Crăciun și care simbolizează steaua magilor. – 4. Asterisc. – 5. (învechit) Pistrui. – 6. Paste făinoase. – 7. Pată albă în păr. – 8. Actor sau actriță celebră. – 9. Plantă (Trapa natans). – 10. (argotic) Furt. – Variante învechit steală. Mr. steao, megl. steuă, istr. stęwu. latina stēlla (Pușcariu 1641; REW 8242), conform vegl. stala, italiana stella, prov., cat. estela, limba franceza étoile, spaniolă estrella; pentru fonetism conform Densusianu, Studii de filologie română, I, (1898) și în franceză Schürr, Mitt. Wien, 43-54. derivat stelar, substantiv masculin (colindător); steli, verb (a fulgera); steliță (variantă stelișoară), substantiv feminin (plantă, Aster amollus); stelesc, adjectiv (stelar); stelos, adjectiv (cu stele; sclipitor); steluță, substantiv feminin (stea mică, asterisc; pastă făinoasă; obiect de cult cu care se acoperă anafura; plante, Stellaria nemorum, S. graminea, Erigeron acris, E. canadiense, E. alpinus, E. racemosus); înstela, verb (a se acopri cu stele). – conform stei. Forme diferite ale cuvantului stea: -éle Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru stea: stea, stele substantiv feminin 1. Corp ceresc (cu excepția Lunii) care strălucește noaptea pe bolta cerească. ♦ Steaua magilor = steaua care a călăuzit pe cei trei magi (Melchior, Gașpar și Baltazar) până la Betleem, unde s-a născut Iisus. 2. Obiect, desen etc. care are o formă asemănătoare aceleia prin care este reprezentată o stea. • Steaua lui David = simbol grafic al iudaismului, reprezentând o stea cu șase colțuri prin suprapunerea a două triunghiuri echilaterale, care se află în mijlocul drapelului național al Israelului și ca element emblematic folosit la decorarea sinagogilor; scutul lui David. ♦ Obiect simbolizând o stea (1), din lemn, carton etc., cu mai multe colțuri, fixat într-un băț de lemn și frumos împodobit, cu care colindătorii umblă cu ocazia sărbătorilor de Crăciun; • Cântec de stea = colind special pe care îl cântă colindătorii cu obiectul descris mai sus. [Variante: (popular) steáuă substantiv feminin] – Din latina stella. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STEA: STEA s. 1. (astronomie) stea căzătoare = meteor, (învechit) arătare; stea căzătoare strălucitoare = bolid; stea cu coadă = cometă, (popular) stea comată, stea cu coamă; steaua polară = (popular) steaua ciobanului, (regional) împăratul (articulat), steajerul (articulat), stîlpul (articulat), candela-cerului. 2. (zoologie) stea-de-mare (Asteroidea) = asteridă, asterie. (stea este un echinoderm.) 3. (tipografie) asterisc, steluță. (stea poate trimite la o notă aflată în josul paginii.) 4. țintă. (Cal cu stea în frunte.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STEA: STEA substantiv verbal cornaci, destin, divă, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, star, ursită, vedetă, zodie. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru stea: stea substantiv verbal CORNACI. DESTIN. DIVĂ. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. STAR. URSITĂ. VEDETĂ. ZODIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru stea: stea substantiv feminin, articulat steáua, genitiv dativ articulat stélei; plural stéle, articulat stélele Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru stea: stea substantiv feminin, articulat steáua, genitiv dativ articulat stélei; plural stéle Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'STEA' StavropoleusStăvrustăvúțăSTÁZĂSTEAstea-de-máresteáblășteafSTEÁG |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL stea Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului stea dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Stea este un echinoderm. Stea poate trimite la o notă aflată în josul paginii. Cal cu stea în frunte. Stea este un echinoderm. Cal cu stea în frunte. |
GRAMATICA cuvântului stea? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului stea. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul stea poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE stea? Vezi cuvântul stea desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul stea?[ stea ] Se pare că cuvântul stea are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL stea Inţelegi mai uşor cuvântul stea dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeSteaua dimineții = luceafărul de dimineață Stea cu coadă = cometă ♦ în expresie Stea călăuzitoare = idee, concepție de bază, care îndrumă o acțiune, care dă direcția într-o activitate oarecare A crede în steaua sa = a crede că îi va merge bine; a fi optimist A se naște sub o stea norocoasă sau rea = a avea sau a nu avea noroc = vai de mine sau de tine, de el etc Cîntec de stea = colindă A umbla cu steaua = a colinda; b în expresie Steaua Republicii = numele unei decorații din Republica Populară Romînă; c tehnică; în expresie steaua roții = partea unei roți, dintre bandaj și fus; d tipografie asterisc, steluță; e pată albă pe fruntea unui cal Despre oameni A fi eu stea rar cu steaua în frunte = a fi sau a se crede mai grozav, mai deosebit decît alții Compuse: Steaua-pămîntului = ciupercă de pămînt, de culoare brună, în forma unei sfere înconjurate la bază de mai multe fîșii dispuse radiar Geaster hygrometricus; stea-de-mare = animal cu corpul alcătuit dintr-un disc central, de la care pornesc cinci brațe în direcție radiară; trăiește aproape în toate mările de pe glob și se hrănește cu moluște, viermi și crustacee; asterie Steaua dimineții = Luceafărul-de-dimineață Stea cu coadă = cometă Stea căzătoare = meteor 2 A crede în steaua sa = a crede într-o soartă mai bună, a fi optimist A se naște sub o stea norocoasă sau rea = a avea sau a nu avea noroc = vai de mine sau de tine, de el etc ♦ astronomie; în sintagmele Stea hiperdensă = stea cu densitate infinit mai mare decât a celor considerate normale pe Pământ Stea neutronică = stea de dimensiuni foarte mici, hiperdensă, al cărei nucleu este constituit dintr-un amestec de neutroni, protoni și alte particule grele ♦ Stea călăuzitoare = idee, concepție de bază care îndrumează o acțiune, după care se orientează o activitate Ieșit din uz Steaua Republicii Socialiste România = ordin care se conferea persoanelor cu merite deosebite în domeniul social, politic, economic Cântec de stea = colind special pe care îl cântă copiii care umblă cu obiectul definit mai sus ♦ tehnică Steaua roții = parte a unei roți, între bandaj și fus A fi cu stea în frunte = despre oameni a fi sau a se crede mai grozav, mai deosebit decât alții Compuse: steaua-pământului = ciupercă de pământ de culoare brună, având forma unei sfere înconjurate la bază de mai multe fâșii dispuse radial Geaster hygrometricus; stea-de-mare = la plural clasă de echinoderme marine cu corpul alcătuit dintr-un disc central, de la care pornesc cinci sau mai multe brațe în direcție radială Asteroidea; și la sg Steaua dimineții = luceafărul de dimineață Stea cu coadă = cometă Stea căzătoare = meteor 2 A crede în steaua sa = a crede într-o soartă mai bună, a fi optimist A se naște sub o stea norocoasă sau rea = a avea sau a nu avea noroc = vai de mine sau de tine, de el etc ♦ astronomie; în sintagmele Stea hiperdensă = stea cu densitate infinit mai mare decât a celor considerate normale pe Pământ Stea neutronică = stea de dimensiuni foarte mici, hiperdensă, al cărei nucleu este constituit dintr-un amestec de neutroni, protoni și alte particule grele ♦ Stea călăuzitoare = idee, concepție de bază care îndrumează o acțiune, după care se orientează o activitate Ieșit din uz Steaua Republicii Socialiste România = ordin care se conferea persoanelor cu merite deosebite în domeniul social, politic, economic Cântec de stea = colind special pe care îl cântă copiii care umblă cu obiectul definit mai sus ♦ tehnică Steaua roții = parte a unei roți, între bandaj și fus A fi cu stea în frunte = despre oameni a fi sau a se crede mai grozav, mai deosebit decât alții Compuse: steaua-pământului = ciupercă de pământ de culoare brună, având forma unei sfere înconjurate la bază de mai multe fâșii dispuse radial Geaster hygrometricus; stea-de-mare = la plural clasă de echinoderme marine cu corpul alcătuit dintr-un disc central, de la care pornesc cinci sau mai multe brațe în direcție radială Asterias; și la sg ♦ Steaua magilor = steaua care a călăuzit pe cei trei magi Melchior, Gașpar și Baltazar până la Betleem, unde s-a născut Iisus Steaua lui David = simbol grafic al iudaismului, reprezentând o stea cu șase colțuri prin suprapunerea a două triunghiuri echilaterale, care se află în mijlocul drapelului național al Israelului și ca element emblematic folosit la decorarea sinagogilor; scutul lui David , cu mai multe colțuri, fixat într-un băț de lemn și frumos împodobit, cu care colindătorii umblă cu ocazia sărbătorilor de Crăciun; Cântec de stea = colind special pe care îl cântă colindătorii cu obiectul descris mai sus Astronomie stea căzătoare = meteor, învechit arătare; stea căzătoare strălucitoare = bolid; stea cu coadă = cometă, popular stea comată, stea cu coamă; steaua polară = popular steaua ciobanului, regional împăratul articulat, steajerul articulat, stîlpul articulat, candela-cerului Zoologie stea-de-mare Asteroidea = asteridă, asterie Astronomie stea căzătoare = meteor, învechit arătare; stea căzătoare foarte strălucitoare = bolid; stea cu coadă = cometă, popular stea comată, stea cu coamă; steaua polara = popular steaua ciobanului, regional împăratul articulat, steajerul articulat, stâlpul articulat, candela-cerului Zoologie stea-de-mare Asteroidea = asteridă, asterie Pictură steaua culori = cerc cromatic |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL stea |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cu piciorul sau picioarele?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul stea are forma: stéle
