 | as |
|
| Stavilă [ sta-vi-lă ] VEZI SINONIME PENTRU stavilă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului stavila în mai multe dicționareDefinițiile pentru stavila din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STAVILĂ: STÁVILĂ, stavile și stavili, substantiv feminin 1. Construcție mobilă, manevrată manual sau mecanic, servind la reglarea nivelului apelor curgătoare sau pentru a îndrepta în alt făgaș cursul unei ape; fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului, care, coborîndu-se sau ridicîndu-se, opresc apa sau îi dau drumul, după necesitate. După verb reflexiv:eun ceas de drum cotit prin strîmtori și desișuri întunecoase, auzi un vuiet, o gîlgîire de izvoare, ca și cum o stavilă s-ar fi abătut deodată din calea undelor nerăbdătoare. VLAHUȚĂ, R. P. 84. În iaz, la iezătură, S-a arătat spărtură... Morarul... odată se trezește Că apa e mai jos de stavili cu o palmă. DONICI, forme 54. Cînd cunoaște că semănăturile au trebuință de udătură, nu așteaptă întîmplătoarea ploaie, ci închide șanțul de la vale, prin stavila ce fieșcare are și apa, umflîndu-să, să revarsă peste toate semănăturile, și cînd nu mai are trebuință își rîdică stavila. GOLESCU, Î. 118. 2. Piedică (materială), barieră. Tîrînd-o de dîrlogi, cercai a o îndemna să pășească peste stavila nevăzută ce, din senin parcă, se rîdicase în fața ei. HOGAȘ, M. N. 93. Un om merge cu picioarele sale pînă dă de un rîu sau de altă stavilă. Aci pasul său se oprește, și numai privirea merge inainte. BOLINTINEANU, O. 333. Prostimea... șede împrăștiată pe cîmp sau înșirată pe marginea unui odgon întins ce n-o lasă să se grămădească. Slabă stavilă, dacă n-ar fi sprijinită de jandarmii poliției. NEGRUZZI, S. I 35. • Locuţiune adverbiala Fără stavilă = necontenit, fără oprire, în mare cantitate. A curs sînge fără stavilă, înroșind brazdele pămîntului. SAHIA, N. 17. • Expresia: A pune stavilă = a împiedica, a opri, prin extensie a pune capăt. Venit-a-ntr-o zi, din apus, O noapte cu atîta întuneric, c-a pus În minte-ne stavili putinții de-adus Aminte ce-i timpul și locul. COȘBUC, P. II 298. [În răscoala lui Horia] nimic nu mai putea să pună stavilă furiei răzbunătoare a romînilor. ODOBESCU, S. III 533. Ladislav-vv. al Țării Romînești... se încearcă a pune stavilă furiei... de coprinderi [a turcilor]. BĂLCESCU, O. II 12. A pune stavilă gurii = a-și impune tăcere. ♦ figurat Împotrivire, opoziție, greutate. Viața-i plină de tainice puteri. Învinge orice stavili și orișice dureri. EFTIMIU, C. 28. Părinții noștri... se luptară vitejește și învinseră mai multe stavili decît am avea noi a întîmpina dacă am avea inimă să urmăm pe pasurile lor. BĂLCESCU, O. I 7. Domnii și boierii neamurilor ziseră între dînșii:... să rîdicăm stavili, să semănăm zavistia și ura... și să împingem neamurile unele asupra altora, ca astfel să întindem domnirea și puterea noastră. RUSSO, O. 30. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STAVILĂ: STÁVILĂ, stavile, substantiv feminin Construcție mobilă sau parte mobilă a unei construcții, manevrată manual sau mecanic, servind pentru a regla nivelul apelor curgătoare sau pentru a îndrepta spre alt făgaș cursul unei ape; p. restr. fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului, care, coborându-se sau ridicându-se, opresc apa sau îi dau drumul, după necesitate. ♦ Îngrămădire de bușteni, de crengi, de pământ etc. aduse de ape (la cotitura unui râu) și care îi împiedică cursul. ♦ prin generalizare Piedică (materială), barieră. • Locuţiune adverbiala Fără stavilă = întruna, necontenit; în mare cantitate, mult. • Expresia: A pune stavilă gurii = a-și impune tăcere, a se reține de a spune ceva. ♦ figurat Opoziție, împotrivire; greutate, dificultate. [plural și: stávili] – Din limba slavă (veche) stavilo. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STAVILĂ: STÁVILĂ, stavile, substantiv feminin Construcție mobilă sau parte mobilă a unei construcții, manevrată manual sau mecanic, servind pentru a regla nivelul apelor curgătoare sau pentru a îndrepta spre alt făgaș cursul unei ape; p. restr. fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului, care, coborându-se sau ridicându-se, opresc apa sau îi dau drumul, după necesitate. ♦ Îngrămădire de bușteni, de crengi, de pământ etc. aduse de ape (la cotitura unui râu) și care îi împiedică cursul. ♦ prin generalizare Piedică (materială), barieră. • Locuţiune adverbiala Fără stavilă = întruna, necontenit; în mare cantitate, mult. • Expresia: A pune stavilă gurii = a-și impune tăcere, a se reține de a spune ceva. ♦ figurat Opoziție, împotrivire; greutate, dificultate. [plural și: stávili] – Din limba slavă (veche) stavilo. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STAVILĂ: STÁVILĂ stavilae forme 1) Element de construcție care servește la închiderea sau deschiderea apei într-o lucrare hidrotehnică. 2) Element al unui stăvilar care, prin ridicare și coborâre, reglează secțiunea de curgere a apei. 3) Obiect material care împiedică libera trecere; baraj; obstacol. 4) figurat Factor care împiedică realizarea unei acțiuni; piedică; obstacol; baraj; impediment; barieră. • A pune stavila a împiedica desfășurarea unei acțiuni; a zădărnici. [G.-D. stavilei] /<sl. stavilo Forme diferite ale cuvantului stavila: stavilae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STAVILĂ: STAVILĂ s. 1. (construcții) stăvilar, zăgaz, (popular) opust, (regional) iezătură, (învechit) iaz, scurgătoare. (A deschis stavila.) 2. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, piedică, (popular) opreală, poticală, potrivnicie, (învechit și regional) scandal, sminteală, (învechit) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie, (figurat) barieră, handicap, hop. (A avut de depășit o mare stavila.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru stavilă: stávilă forme, plural e și ĭ (vechea slavă stavilo, stavilă, cumpănă, despre stavati, a se opri; limba rusă stavilo, bază; poloneză stawidlo, stavilă. vezi stăvesc. Cp. cu pravilă, prașilă, povidlă, mocirlă). Barieră, obstacul, zăgaz opus apeĭ ca să nu se reverse. figurat A pune stavilă invaziuniĭ Jidanilor. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru STAVILĂ: STAVILĂ substantiv 1. ard. (Viciu) 16; – vornic, mold. (BCI VII 32); Stăvită (Giur 160; Sd XVI și XXI). 2. Cu mn < vn: Stamnicoi (Dm). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru stavilă: stavilă forme 1. barieră, obstacol; 2. lemnărie sau zidărie ce oprește apa să nu se reverse. [slava STAVILO, cumpănă]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru stavilă: stávilă substantiv feminin, genitiv dativ articulat stávilei; plural stávile Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru stavilă: stávilă substantiv feminin, genitiv dativ articulat stávilei; plural stávile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Stăvilă: Stăvilă vezi Stavilă 1. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'STAVILA' stăvăríșteStăvarustăveálăSTĂVÍSTÁVILĂSTĂVILÁRstavilarisíreSTĂVILÍSTĂVILÍRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Stăvilă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului stăvilă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii STÁVILĂ stăvilăe forme 1 Element de construcție care servește la închiderea sau deschiderea apei într-o lucrare hidrotehnică. • A pune stăvilă a împiedica desfășurarea unei acțiuni; a zădărnici. A deschis stăvilă. A avut de depășit o mare stăvilă. |
GRAMATICA cuvântului Stăvilă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului stăvilă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Stăvilă poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE stavilă? Vezi cuvântul stavilă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul stavilă?[ sta-vi-lă ] Se pare că cuvântul stavilă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Stăvilă Inţelegi mai uşor cuvântul stăvilă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Fără stavilă = necontenit, fără oprire, în mare cantitate A pune stavilă = a împiedica, a opri, prin extensie a pune capăt A pune stavilă gurii = a-și impune tăcere Locuţiune adverbiala Fără stavilă = întruna, necontenit; în mare cantitate, mult A pune stavilă gurii = a-și impune tăcere, a se reține de a spune ceva Locuţiune adverbiala Fără stavilă = întruna, necontenit; în mare cantitate, mult A pune stavilă gurii = a-și impune tăcere, a se reține de a spune ceva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Stăvilă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Spat substantiv neutru în sintagma spat de islanda?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul stavilă are forma: stávile
