 | as |
|
| Statornic [ sta-tor-nic ] VEZI SINONIME PENTRU statornic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului statornic în mai multe dicționareDefinițiile pentru statornic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STATÓRNIC: STATÓRNIC, -Ă, statornici, -e, adjectiv 1. (Despre persoane, prin extensie despre păreri, sentimente, atitudini etc.) Care nu se schimbă ușor, care are tărie sufletească; constant, hotărît, ferm. Era plină de bunătate, statornică în iubire ca și în ură. CĂLINESCU, E. 30. Cărțile ne sînt prietini statornici. SADOVEANU, O. VI 443. Se îngrijea... de soarta ogorului părintesc, o dată încăput pe mîna nestatornicului Constantin. GALACTION, O. I 119. • Expresia: A fi statornic la vorbă = a se ține de cuvînt. Așa am fost eu răbdător și statornic la vorbă în feliul mieu. CREANGĂ, A. 70. ♦ Neclintit. Dar n-a fost putință să-l întoarcă din hotărîrea sa, rămîind statornic ca o piatră în vorbele lui. ISPIRESCU, L. 3. Nebuneasca... sumeție [a lui Carol al XII-lea] se sfărîmă în sfîrșit de statornica cumpănire a lui Petru I. NEGRUZZI, S. I 177. 2. Care e mereu la fel, care rămîne în aceeași stare, neschimbător, invariabil; definitiv. Statornică-i trecea viața, Cum trece-n farmec dimineața P-un cîmp frumos și plin de flori. COȘBUC, P. II 260. Nu se putea face abatere de la principiul nostru statornic. CARAGIALE, O. III 219. Legenda lua o formă statornică. ODOBESCU, S. I 204. 3. Care nu încetează, care durează; durabil, permanent, continuu, neîntrerupt. Vîntul era statornic, dar ușor, astfel încît nu fura zgomotele primejdioase. DUMITRIU, N. 118. Un zîmbet statornic în colțul gurii, care dispărea numai cînd nu știa lecția, îi cîștigase simpatiile colegilor. CĂLINESCU, E. 73. Numai astfel ar fi putut ciștiga o înrîurire adîncă și statornică. GHEREA, ST. Hristos II 99. • (Adverbial) Trofin mesteca statornic, muncind din greu cu fălcile. DUMITRIU, P. forme 14. ♦ (Adverbial) Cu persistență, cu perseverență. Se grăbea tare, gifîia și urca statornic în zăpadă pînă la genunchi. DUMITRIU, vezi L. 73. 4. Care nu-și schimbă locul, care este stabil, fix; temeinic, consolidat. Pieptănarul îmi tot cîntă-n ureche să mă iau cu dînsul că are bordei statornic. CAMILAR, N. I 403. Ne-a poruncit să n-avem căi statornice, ca să nu ne găsească dușmanii. SADOVEANU, Z. C. 40. Abia acum începe să se așeze o viață mai statornică de-a lungul acestui țărm al Dunării. VLAHUȚĂ, R. P. 17. Lui Apolon însă îi ardea... de a-și alege pe uscat un lăcaș statornic, de unde să răspîndească printre oameni lumina prevestitoare a oracolelor sale. ODOBESCU, S. III 295. ♦ (Despre populații, în opoziție cu flotant, nomad) Așezat, stabilit definitiv. Toți turcii care se aflau statornici sau întîmplător veniți in București. VLAHUȚĂ, la CADE. Forme diferite ale cuvantului statornic: statornic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STATORNIC: STATORNIC adjectiv 1. fix, permanent, stabil. (O așezare statornic.) 2. fixat, sedentar, stabil, (învechit) așezător, stătător. (Populații statornic.) 3. stabil, (popular) vătraș. (Țigani statornic.) 4. consecvent, constant, neschimbat, neschimbător, stabil. (statornic în sentimente.) 5. durabil, stabil, trainic, (învechit) stătător. (O stare sufletească statornic.) 6. cinstit, credincios, devotat, fidel, nestrămutat, (livresc) leal, loial, (regional) slugarnic, (învechit) smerit. (O soție statornic; prieten statornic.) 7. insistent, perseverent, persistent, răzbătător, stăruitor, tenace, (livresc) persuasiv, (rar) străbătător. (Om statornic în acțiunile sale.) 8. continuu, neîntrerupt, susținut, (învechit) nepregetat, nepregetător. (Eforturi statornic; preocupare statornic.) 9. decis, dîrz, ferm, hotărît, inflexibil, intransigent, neabătut, neclintit, nestrămutat, neșovăitor, (învechit) nepregetător. (Om statornic; caracter statornic.) 10. neclintit, nezdruncinat, tare. (O voință statornic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STATÓRNIC: STATÓRNIC, -Ă, statornici, -ce, adjectiv 1. (Despre oameni și manifestările lor) Care se schimbă foarte greu (în opinii, convingeri, sentimente etc.); ferm, constant, hotărât; neclintit. ♦ prin generalizare Care este mereu la fel, care nu se schimbă; invariabil; definitiv. ♦ Care nu încetează; durabil, permanent, continuu, neîntrerupt. 2. (Despre așezări omenești, despre populații etc.) Care nu-și schimbă locul; stabil, fix; temeinic, consolidat. – Din stat3 (după datornic etc.). Forme diferite ale cuvantului statornic: statornic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STATÓRNIC: STATÓRNIC, -Ă, statornici, -ce, adjectiv 1. (Despre oameni și manifestările lor) Care se schimbă foarte greu (în opinii, convingeri, sentimente etc.); ferm, constant, hotărât; neclintit. ♦ prin generalizare Care este mereu la fel, care nu se schimbă; invariabil; definitiv. ♦ Care nu încetează; durabil, permanent, continuu, neîntrerupt. 2. (Despre așezări omenești, despre populații etc.) Care nu-și schimbă locul; stabil, fix; temeinic, consolidat. – Din stat3 (după datornic etc.). Forme diferite ale cuvantului statornic: statornic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STATÓRNIC: STATÓRNIC statorniccă (statornicci, statornicce) 1) (despre persoane) Care nu-și schimbă ușor convingerile; constant. • A fi statornic la vorbă a se ține de cuvânt. 2) (despre locuitori, populație etc.) Care locuiește permanent în același loc; stabil. 3) Care există fără încetare; neîntrerupt; permanent; continuu. /Din stat Forme diferite ale cuvantului statornic: statorniccă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru statornic: statórnic, -ă adjectiv (despre stat, stătător, ca datornic despre dat, dătător). Constant, care nu se schimbă ușor: om, caracter statornic. Stabil: populațiune statornică. Forme diferite ale cuvantului statornic: statornic-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru statornic: statornic a 1. care rămâne în aceeaș stare: staționar, stabil; 2. figurat care nu se schimbă permanent. [Din vechiu-rom. stătoriu = latina statorem]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru statornic: statórnic adjectiv masculin, plural statórnici; forme singular statórnică, plural statórnice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru statornic: statórnic adjectiv masculin, plural statórnici; forme statórnică, plural statórnice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Statornic: Statornic ≠ mobil, nestatornic, trecător Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'STATORNIC' statopaúzăSTATÓRSTATOREACTÓRSTATORÍSTATÓRNICstatornicéșteSTATORNICÍSTATORNICÍESTATORNICÍRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Statornic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului statornic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O așezare statornic. Populații statornic. Țigani statornic. Statornic în sentimente. O stare sufletească statornic. O soție statornic; prieten statornic. Om statornic în acțiunile sale. Eforturi statornic; preocupare statornic. Om statornic; caracter statornic. O voință statornic. STATÓRNIC statorniccă statornicci, statornicce 1 despre persoane Care nu-și schimbă ușor convingerile; constant. • A fi statornic la vorbă a se ține de cuvânt. Populații statornic. Țigani statornic. |
GRAMATICA cuvântului Statornic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului statornic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Statornic poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE statornic? Vezi cuvântul statornic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul statornic?[ sta-tor-nic ] Se pare că cuvântul statornic are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Statornic Inţelegi mai uşor cuvântul statornic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A fi statornic la vorbă = a se ține de cuvînt Stătoriu = latina statorem |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Statornic |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Popular numai ce?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
