eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție staruitor


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Stăruitor [ stă-ru-i-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU stăruitor PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului staruitor în mai multe dicționare

Definițiile pentru staruitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STĂRUITOR:
STĂRUITOR adjectiv, adverb

1. adjectiv insistent, perseverent, persistent, răzbătător, statornic, tenace, (livresc) persuasiv, (rar) străbătător. (Om staruitor în acțiunile începute.)

2. adjectiv perseverent, răbdător, tenace, (livresc) pacient, (rar) răbduriu, (astăzi rar) străduitor, (popular) pilos, (învechit) nevoitor. (O fire staruitor.)

3. adjectiv dîrz, îndîrjit, perseverent, tenace. (Muncă staruitor.)

4. adjectiv asiduu, insistent, perseverent, silitor, sîrguincios, sîrguitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi staruitor.)

5. adverb insistent, (învechit și regional) tare. (O roagă staruitor să...)

6. adjectiv ambițios, încăpățînat, îndărătnic, îndîrjit, perseverent. (Se dovedește extrem de staruitor în atingerea țelurilor sale.)

7. adjectiv persistent. (Dureri staruitor.)

8. adjectiv, adverb serios, temeinic, (figurat) sănătos. (S-a apucat staruitor de treabă.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

STĂRUITÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STĂRUITÓR:
STĂRUITÓR, -OÁRE, stăruitori, -oare, adjectiv

1. Care stăruie, care insistă; insistent. (Adverbial) Culai și-a ațintit stăruitor ochii asupra femeii. SADOVEANU, N. forme 118. Eu caut în natură pretutindeni Ideile, Adînc și răbdător Deci le pîndesc prelung, stăruitor. CAMIL PETRESCU, vezi 9.

2. Perseverent, neclintit, ferm, tenace. Unde-aș mai găsi un al doilea amic atît de devotat ca tine și mai ales atît de stăruitor în dovezile de amiciție. C. PETRESCU, A. R. 29. Cînd cineva va avea stăruitoare silință și răbdare, poate săvîrși toate acele lucruri ce le socotește neputincioase. DRĂGHICI, R. 87.
♦ Persistent. (Poetic) O singură stea mai lucea, stăruitoare, departe peste acoperișuri. ANGHEL, PR.

7.
Forme diferite ale cuvantului staruitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

STĂRUITÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STĂRUITÓR:
STĂRUITÓR, -OÁRE, stăruitori, -oare, adjectiv

1. (Adesea adverbial) Care stăruie, care insistă; insistent.

2. Perseverent; neclintit, ferm, tenace. [ pronunție: -ru-i-]

– Stărui + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului staruitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

STĂRUITÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STĂRUITÓR:
STĂRUITÓR, -OÁRE, stăruitori, -oare, adjectiv

1. (Adesea adverbial) Care stăruie, care insistă; insistent.

2. Perseverent; neclintit, ferm, tenace. [ pronunție: -ru-i-]

– Stărui + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului staruitor: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

STĂRUITÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STĂRUITÓR:
STĂRUITÓR2 staruitoroáre (staruitoróri, staruitoroáre) Care stăruie, perseverează (în atingerea unui scop); perseverent; tenace; insistent. [silabe -ru-i-] /a stărui + sufix staruitortor
Forme diferite ale cuvantului staruitor: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

stăruitor
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru stăruitor:
stăruitór, -oáre adjectiv Care stăruĭe, insistent. Persistent: muncă stăruitoare.
Forme diferite ale cuvantului staruitor: -oáre

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

stăruitor
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru stăruitor:
stăruitór adjectiv masculin (silabe -ru-i-), plural stăruitóri; forme singular și plural stăruitoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

stăruitor
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru stăruitor:
stăruitór (-ru-i-) adjectiv masculin, plural stăruitóri; forme singular și plural stăruitoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

STĂRUITÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STĂRUITÓR:
STĂRUITÓR1 adverb Cu stăruință. /a stărui + sufix staruitortor
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

stăruitor
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru stăruitor:
stăruitor a. care stârnește.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Stăruitor
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Stăruitor:
Stăruitor ≠ nestăruitor
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'STARUITOR'
stăruiélnicSTĂRUÍNȚĂSTĂRUÍREstăruítSTĂRUITÓRSTÂRVstârvíSTÂRVINĂstârvitór

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Stăruitor
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului stăruitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Om stăruitor în acțiunile începute.
O fire stăruitor.
Muncă stăruitor.
Eforturi stăruitor.
O roagă stăruitor să.
Se dovedește extrem de stăruitor în atingerea țelurilor sale.
Dureri stăruitor.
S-a apucat stăruitor de treabă.
STĂRUITÓR2 stăruitoroáre stăruitoróri, stăruitoroáre Care stăruie, perseverează în atingerea unui scop; perseverent; tenace; insistent.
[silabe -ru-i-] /a stărui + sufix stăruitortor.
/a stărui + sufix stăruitortor.

GRAMATICA cuvântului Stăruitor?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului stăruitor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Stăruitor poate fi: adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Stăruitor sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE stăruitor?
Vezi cuvântul stăruitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul stăruitor?
[ stă-ru-i-tor ]
Se pare că cuvântul stăruitor are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Stăruitor

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Literă cu literă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
puțin câte puțin, încetul cu încetul; până la epuizare
a suferi multe necazuri, lipsuri
până în cele mai mici amănunte; întocmai, aidoma
a dispărut, s-a făcut nevăzut
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app