 | as |
|
| Stăruinţă [ stă-ru-in-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU stăruinţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului staruinta în mai multe dicționareDefinițiile pentru staruinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STĂRUINȚĂ: STĂRUÍNȚĂ, stăruințe, substantiv feminin 1. Faptul de a stărui, cerere repetată, asiduă, rugăminte insistentă; insistență. V-ați învățat să umblați numai cu cerșitul! strigă Miron Iuga, enervat puțin de stăruința țăranilor. REBREANU, R. I 144. După stăruința tuturor, își spuse toată istoria. ISPIRESCU, L. 312. Cei doi nu prea voiau să primească, dar după multă stăruință, din partea celui al treilea, au primit. CREANGĂ, A. 144. • Locuţiune adverbiala Cu stăruință = cu insistență, în mod insistent. Boierul privea cu stăruință și cu luare-aminte spre Tudor. SADOVEANU, O. VII 49. I-a repetat mereu însă, cu stăruință, că nu are nevoie de nimic. CAMIL PETRESCU, U. N. 169. Tînărul gospodar ne ruga cu stăruință să poftim înăuntru. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Perseverență, persistență; statornicie, fermitate. Stăruința lui de a împlini ceea ce își punea în gînd... îi plăcea. REBREANU, I. 108. Cine caută cu amănuntul și cu stăruință trebuie să găsească și gîndul să și-l izbîndească. ISPIRESCU, L. 214. ♦ Silință, străduință, osteneală. despre Bogdan vorbea cu ironie despre stăruințele mele de a desluși chestia influenței mediului asupra artistului. GHEREA, ST. Hristos II 16. – plural și: stăruinți (C. PETRESCU, A. R. 35). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STĂRUINȚĂ: STĂRUINȚĂ s. 1. insistență, perseverență, persistență, statornicie, tenacitate, (rar) perseverație, (învechit) stăruială, stăruire. (O staruinta demnă de laudă.) 2. perseverență, răbdare, tenacitate. (Dovedește multă staruinta în acțiunile sale.) 3. asiduitate, insistență, perseverență, rîvnă, sforțare, silință, sîrguință, strădanie, străduință, zel, (popular) osîrdie. (staruinta lui s-a dovedit fructuoasă.) 4. dîrzenie, încăpățînare, îndărătnicie, perseverență, persistență, tenacitate, (rar) cerbicie. (Obiectiv urmărit cu staruinta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STĂRUINȚĂ: STĂRUÍNȚĂ staruintae forme 1) Efort (fizic sau intelectual) în realizarea unui lucru sau în atingerea unui scop; silință; sârguință; străduință. • Cu staruinta a) în mod stăruitor; b) în mod insistent. 2) Neclintire în susținerea unei păreri sau în realizarea unui lucru; perseverență; tenacitate; insistență; asiduitate. /a stărui + sufix staruintaință Forme diferite ale cuvantului staruinta: staruintae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STĂRUINȚĂ: STĂRUÍNȚĂ, stăruințe, substantiv feminin 1. Faptul de a stărui (1); rugăminte, cerere repetată și insistentă; insistență, stăruire, stăruială. • Locuţiune adverbiala Cu stăruință = în mod insistent. 2. Perseverență, tenacitate (într-o acțiune, într-un sentiment etc.). ♦ Silință, străduință într-o acțiune. – Stărui + sufix -ință. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STĂRUINȚĂ: STĂRUÍNȚĂ, stăruințe, substantiv feminin 1. Faptul de a stărui (1); rugăminte, cerere repetată și insistentă; insistență, stăruire, stăruială. • Locuţiune adverbiala Cu stăruință = în mod insistent. 2. Perseverență, tenacitate (într-o acțiune, într-un sentiment etc.). ♦ Silință, străduință într-o acțiune. – Stărui + sufix -ință. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru stăruință: stăruínță forme, plural e. Acțiunea de a stărui (a insista): pin stăruința mea a fost numit. Persistență: stăruința Romanilor în Dacia. plural A avea stăruințe, a avea protecțiune, scrisori de recomandare ș. a. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru stăruință: stăruință forme 1. calitatea celui ce stărue; 2. statornicie în hotărîri, în păreri. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru stăruință: stăruínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat stăruínței; plural stăruínțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru stăruință: stăruínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat stăruínței; plural stăruínțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'STARUINTA' STÁRTERSTĂRUÍSTĂRUIÁLĂstăruiélnicSTĂRUÍNȚĂSTĂRUÍREstăruítSTĂRUITÓRSTÂRV |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL stăruință Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului stăruință dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O stăruință demnă de laudă. Dovedește multă stăruință în acțiunile sale. Stăruință lui s-a dovedit fructuoasă. Obiectiv urmărit cu stăruință. STĂRUÍNȚĂ stăruințăe forme 1 Efort fizic sau intelectual în realizarea unui lucru sau în atingerea unui scop; silință; sârguință; străduință. • Cu stăruință a în mod stăruitor; b în mod insistent. /a stărui + sufix stăruințăință. O stăruință demnă de laudă. Dovedește multă stăruință în acțiunile sale. |
GRAMATICA cuvântului stăruință? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului stăruință. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul stăruință poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE stăruinţă? Vezi cuvântul stăruinţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul stăruinţă?[ stă-ru-in-ţă ] Se pare că cuvântul stăruinţă are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL stăruință Inţelegi mai uşor cuvântul stăruință dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Cu stăruință = cu insistență, în mod insistent Locuţiune adverbiala Cu stăruință = în mod insistent Locuţiune adverbiala Cu stăruință = în mod insistent |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL stăruință |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: De capă și spadă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul stăruință are forma: stăruínțe
