 | as |
|
| Staroste [ sta-ros-te ] VEZI SINONIME PENTRU staroste PE ESINONIME.COM definiția cuvântului staroste în mai multe dicționareDefinițiile pentru staroste din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STAROSTE: STÁROSTE, starosti, substantiv masculin 1. (În trecut) Conducător, cap al unei corporații, al unei bresle. Cunoaște, domnule, că eu sînt staroste al neguțătorilor de lucruri scumpe. SADOVEANU, despre P. 153. Starostele tăbăcarilor nu credea în primejdie dacă n-o vedea cu ochii lui. CAMIL PETRESCU, O. II 40. Și pentru ce n-a trimis-o în cercetarea starostilor de isnafuri? NEGRUZZI, S. I 305. ♦ Șef, conducător; fruntaș. Boierul i-a făcut Saftei pe voie și l-a dat pe Mură starostelui lăutarilor. GALACTION, O. I 68. Eol, starostele vînturilor, aibă grijă de familia și de tărăbuțele mele. CARAGIALE, O. VII 159. N-am uitat nici pe răposatul Caraiman, veselul și priceputul staroste al vînătorilor tămădăieni. ODOBESCU, S. III 14. 2. (În organizarea administrativă feudală din Moldova) Comandant, guvernator al unei cetăți sau al unui oraș întărit; pîrcălab (1). A venit starostele cu călărime, a împlinit porunca domniei și s-a întors încărcat de daruri. SADOVEANU, O. VII 113. Miron fu trimis înainte la Petru Potocki, starostele de Camenița, ca să ceară ajutor de oaste. BĂLCESCU, O. I 183. 3. (Moldova, Transilvania) Persoană trimisă de un tînăr la părinții unei fete, pentru a o cere în căsătorie ( vezi pețitor); prin extensie persoană care dirijează ceremonia nunții. De băietanul stăruiește în hotărîre că verb reflexiv:ea și verb reflexiv:ea [să ia fata], atunci tatăl său... merge de cată doi gospodari drept starosti pentru a se duce... la cutare fată în împețit. La TDRG. Măi Chirică... scoți omul din minți cu vorbele tale. Bun staroste mi-am găsit. CREANGĂ, P. 162. Cum poposeau la o casă, deodată ieșeau înainte: mirele cu mireasa, socrul cu soacra și starostele. ȘEZ. III 184. – plural și: (3) staroști (CONTEMPORANUL, I 162). – Formă gramaticală, singular articulat și: starostea (DELAVRANCEA, O. II 19, ISPIRESCU, L. 92, MARIAN, NU. 507). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STAROSTE: STÁROSTE starostei m. 1) istorie Conducător administrativ al unui oraș, al unei cetăți. 2) istorie Conducător al unei bresle. 3) Persoană trimisă la părinții unei fete spre a o cere în căsătorie pentru altcineva; pețitor. 4) rar Persoană care dirijează ceremonia nunții. 5) regional Persoană care are în grijă o biserică, îndeplinind și anumite servicii la oficierea cultului religios; paracliser; țârcovnic. /<pol., limba ucraineană starosta Forme diferite ale cuvantului staroste: starostei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STAROSTE: STÁROSTE, starosti, substantiv masculin 1. Conducător al unei corporații, al unei bresle din trecut; prin generalizare conducător, șef, fruntaș. 2. Persoană care conducea în trecut (în Moldova) un ținut aflat la marginea țării. 3. (regional) Persoană trimisă oficial de un tânăr la părinții unei fete pentru a o cere în căsătorie; pețitor; prin extensie persoană care conduce ceremonia nunții. – Din limba slavă (veche) starosta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STAROSTE: STÁROSTE, starosti, substantiv masculin 1. Conducător al unei corporații, al unei bresle din trecut; prin generalizare conducător, șef, fruntaș. 2. (În Evul Mediu, în Moldova) Cârmuitor al unui ținut aflat la marginea țării. 3. (regional) Persoană trimisă oficial de un tânăr la părinții unei fete pentru a o cere în căsătorie; pețitor; prin extensie persoană care conduce ceremonia nunții. – Din limba slavă (veche) starosta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru staroste: staroste m. (vechea slavă limba rusă stárosta, bătrîn, staroste, stárostĭ, bâtrîneață). Vechĭ. Pîrcălab. Decan, șef de breaslă. Azĭ. (MoldovaTrans.). Pețitor, mijlocitor de căsătoriĭ. – articulat starostele nostru, în vechime și starostea nostru, ca popa nostru. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru staroste: staroste m. 1. od. pârcălab; 2. mai marele unei bresle; 3. Moldova și trecut mijlocitor de căsătorii: bun staroste mi-am găsit Hristos [limba rusă STAROSTĬ, bătrân (adică om cu experiență)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STAROSTE: STAROSTE s. 1. (învechit) baș, proestos, protomeșter. (staroste al unei bresle.) 2. (prin Banat și Transilvania) tarisfat. (staroste la nunțile țărănești.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STAROSTE: STÁROSTE substantiv verbal conducător, egumen, ispravnic, pețitor, pârcălab, stareț, șef, vătaf. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru staroste: staroste substantiv verbal CONDUCĂTOR. EGUMEN. ISPRAVNIC. PEȚITOR. PÎRCĂLAB. STAREȚ. ȘEF. VĂTAF. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru staroste: staroste, starosti substantiv masculin șef al unei bande de hoți. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru staroste: stároste substantiv masculin, plural stárosti Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru staroste: stároste substantiv masculin, plural stárosti Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'STAROSTE' STÂRNITÓRstârnitúrăstărnútștaróleSTÁROSTESTĂROSTÍSTĂROSTÍEstarostínăSTĂROSTÍT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL staroste Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului staroste dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii STÁROSTE starostei m. Staroste al unei bresle. Staroste la nunțile țărănești. Staroste al unei bresle. Staroste la nunțile țărănești. |
GRAMATICA cuvântului staroste? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului staroste. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul staroste poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE staroste? Vezi cuvântul staroste desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul staroste?[ sta-ros-te ] Se pare că cuvântul staroste are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL staroste |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compuse: acul-doamnei?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul staroste are forma: stárosti
