 | as |
|
| Stăreţie [ stă-re-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU stăreţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului staretie în mai multe dicționareDefinițiile pentru staretie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STĂREȚIE: STĂREȚÍE, stăreții, substantiv feminin 1. Funcția, demnitatea de stareț; timpul cît se exercită această funcție. 2. Locuința sau cancelaria starețului unei mănăstiri. O singură dată prin fața celor două fete trecu... un țăran trimis cu cine știe ce treabă la stăreție. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 236, 2/5. Sui treptele la stăreție, și mai așteptă o verb reflexiv:eme într-o odaie înaltă, cu canapele, mese și alese podoabe. SADOVEANU, B. 71. După ce se gătiră și cei doi, plecară cu toții spre stăreție. STĂNOIU, C. I. 93. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STĂREȚIE: STĂREȚÍE staretiei forme 1) Funcție de stareț (sau stareță). 2) Durată de timp în care un stareț își exercită funcția; egumenie. 3) Sediu al starețului sau al stareței unei mănăstiri; egumenie. [G.-D. stăreției] /stareț + sufix staretieei Forme diferite ale cuvantului staretie: staretiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STĂREȚIE: STĂREȚÍE, stăreții, substantiv feminin 1. Funcție, demnitate de stareț; timpul cât cineva exercită această funcție. 2. Locuința sau cancelaria starețului sau stareței unei mănăstiri. – Stareț + sufix -ie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STĂREȚIE: STĂREȚÍE, stăreții, substantiv feminin 1. Funcție, demnitate de stareț; timpul cât cineva exercită această funcție. 2. Locuința sau cancelaria starețului sau stareței unei mănăstiri. – Stareț + sufix -ie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru stăreție: stărețíe substantiv feminin, articulat stărețía, genitiv dativ articulat stărețíei; plural stărețíi, articulat stărețíile Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru stăreție: stărețíe substantiv feminin, articulat stărețía, genitiv dativ articulat stărețíei; plural stărețíi, articulat stărețíile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru stăreție: stărețíe și -ițíe forme Calitatea de stareț. Casa starețuluĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru stăreție: stăreție forme egumenie: ne ducea la stăreție să dăm examen Hristos Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STĂREȚIE: STĂREȚIE substantiv (termen bisericesc) egumenie. (În timpul staretie lui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'STARETIE' STÁRESTÁREȚSTÁREȚĂSTĂREȚÍSTĂREȚÍEstârfoceálăstârfocíSTĂRFOCÍREstârfocít |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL STĂREȚIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului stăreţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii STĂREȚÍE stĂreȚiei forme 1 Funcție de stareț sau stareță. Stăreției] /stareț + sufix stĂreȚieei. În timpul stĂreȚie lui. În timpul stĂreȚie lui. |
GRAMATICA cuvântului STĂREȚIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului stăreţie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul STĂREȚIE poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE stăreţie? Vezi cuvântul stăreţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul stăreţie?[ stă-re-ţi-e ] Se pare că cuvântul stăreţie are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL STĂREȚIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în general?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul stăreție are forma: stărețíi
