 | as |
|
| Stare [ sta-re ] VEZI SINONIME PENTRU stare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului stare în mai multe dicționareDefinițiile pentru stare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STARE: STÁRE, stări, substantiv feminin 1. Situație în care se află ceva sau cineva la un moment dat; mod, fel, chip în care se prezintă un lucru sau o persoană. Suferea foarte mult și se îngrijea de starea amicului său. Doctorul școlii i s-a părut prea nepăsător. VLAHUȚĂ, O. A. I 105. Pare-mi-se că-i trimis... ca să cerceteze starea isprăvniciilor. AKECSANDRI, T. I 198. În Țara Romînească starea țăranilor merse din zi in zi mai rău pînă la 1821, cînd desperarea lor izbucni. BĂLCESCU, O. I 143. • Stare de fapt = situație dată, reală. Stare de asediu vezi asediu. Stare materială = situația cuiva din punctul de vedere al bunurilor personale, al averii. • Expresia: A fi în stare (să)... = a avea forța, capacitatea, energia de a săvîrși un lucru greu, neobișnuit, ciudat; a fi capabil să... Dar cu toate cele petrecute Sînt în stare iarăși să încep. BENIUC, P. 49. Mama însă era în stare să toarcă-n furcă și să învăț mai departe. CREANGĂ, O. A. 38. Nimeni nu dormea, dar puțini din pasageri erau în stare să se mai țină pe picioare. BOLINTINEANU, O. 270. E în stare a se bolnăvi dacă ar vedea că un fir de păr dintr-un favorit e mai lung decît celălalt. NEGRUZZI, S. I 64. ♦ Stare civilă vezi civil. 2. Dispoziție (bună sau rea) în care se află cineva. 3. Situație materială bună, avere, avuție. Avusese starea ei personală și-i mai rămăsese și de la bărbat. PAS, Z. I 92. Avea ceva stare, cîștigată cu munca lui ori primită drept zestre. CĂLINESCU, I. C. 19. • locuțiune adjectiv Cu stare = bogat, înstărit, avut, cu avere. Tatăl său, om cu oarecare stare, l-a ținut pe lîngă sine. GALACTION, O. I 85. Dînsa voia Fata-i să iubească Pe-un fecior cu stare Și cu vîlfa mare. COȘBUC, P. II 143. Singura lui rudă e un nepot cu stare. NEGRUZZI, S. II 200. • Expresia: A-și îndrepta starea = a-și îmbunătăți situația materială. Toți au rămas cu ideea că Toderică și-a îndreptat starea în țări străine, unde, cum se vede, găsise niscaiva jucători [de cărți] mai proști. NEGRUZZI, S. I 85. 4. (Învechit) Categorie, clasă socială. ♦ Grad, ierarhie, treaptă a unei clase sociale. Un boier de starea-ntîi trebuie să-mi deie cel puțin o păreche de straie și verb reflexiv:o zece galbini. ALECSANDRI, T. 1328. 5. Faptul de a sta (în picioare, rezemat, pe loc etc.); poziție a corpului; postură. Se învîrtea în pat... își așeza picioarele și trupul în stările cele mai slobode. VLAHUȚĂ, la TDRG. • Expresia: A nu avea (sau a nu-l mai prinde) starea = a nu avea astîmpăr, a fi fără odihnă. Deși abia apucase să intre în curte, nu mai avu stare. Își luă biciul și porni săgeată după babă. REBREANU, R. I 149. Pe feciorul cel mai mic nu-l mai prindea starea, nu putea de jalea mamei și de dorul frate-său și a soru-sei. RETEGANUL, P. V 26. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STARE: STARE s. 1. caz, circumstanță, condiție, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, poziție, situație, (învechit) încunjurare, peristas, prilejire, stat, împrejur-stare, (figurat) context. (În această stare nu poate acționa.) 2. dispoziție, situație. (În ce stare sufletească se află?) 3. situație, soartă. (Nu știe nimic de stare lor.) 4. situație, (învechit) stepenă. (stare înfloritoare.) 5. condiție, poziție, situație, (învechit și popular) obraz, (Transilvania) prindoare. (stare privilegiată.) 6. condiție, rang, teapă, treaptă, (popular) mînă, seamă. (Sînt de aceeași stare.) 7. ierarhie, nivel, rang, scară, strat, treaptă. (stare socială.) 8. rost, situație. (Avea și el acum o stare.) 9. posibilitate, putere, putință, (învechit) putincioșie. (Să dea fiecare după stare lui.) 10. avere, avut, avuție, bogăție, bun, mijloace (la plural), situație, (învechit și regional) bogătate, prilej, prindere, (regional) blagă, prinsoare, (prin Transilvania) apucătură, (Transilvania) iosag, (Olt., Banat și Transilvania) vlagă, (învechit) bucate (la plural), periusie, (familial) parale (la plural), (figurat) cheag, seu. (Are ceva stare; om cu stare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STARE: STÁRE, stări, substantiv feminin 1. Situație în care se află cineva sau ceva; mod, fel, chip în care se prezintă cineva sau ceva. • Expresia: A fi în stare (să...) = a putea, a fi capabil să... ♦ (Rar) Faptul de a sta într-un anumit fel; poziție a corpului; postură. • Expresia: (popular) A nu avea stare sau a nu-l mai prinde starea = a nu avea astâmpăr, a nu avea odihnă. ♦ specializare Situație a unui corp sau a unui sistem determinată de structura sa, de condițiile exterioare etc. și definită prin anumite mărimi sau parametri. 2. Fel în care se simte cineva (din punct de vedere fizic sau moral), dispoziție în care se află cineva. 3. Situație materială (bună); avere. • locuțiune adjectiv Cu stare = bogat, înstărit. 4. (învechit) Categorie, grup sau pătură socială. ♦ Grad, ierarhie, treaptă socială. – vezi sta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STARE: STÁRE, stări, substantiv feminin 1. Situație în care se află cineva sau ceva; mod, fel, chip în care se prezintă cineva sau ceva. • Expresia: A fi în stare (să...) = a putea, a fi capabil să... ♦ (Rar) Faptul de a sta într-un anumit fel; poziție a corpului; postură. • Expresia: (popular) A nu avea stare sau a nu-l mai prinde starea = a nu avea astâmpăr, a nu avea odihnă. ♦ specializare Situație a unui corp sau a unui sistem determinată de structura sa, de condițiile exterioare etc. și definită prin anumite mărimi sau parametri. 2. Fel în care se simte cineva (din punct de vedere fizic sau moral), dispoziție în care se află cineva. 3. Situație materială (bună); avere. • locuțiune adjectiv Cu stare = bogat, înstărit. 4. (învechit) Categorie, grup sau pătură socială. ♦ Grad, ierarhie, treaptă socială. – vezi sta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru stare: stáre forme, plural ărĭ ( vezi staŭ). Oprire, nemișcare, întrerupere: mișcarea și starea. Situațiune, mod de a fi: starea înfloritoare a țăriĭ, a afacerilor. Condițiune, pozițiune, treaptă: starea socială a cuĭva. Avere, bogăție: a avea stare, om cu stare. Diviziune (odă) în numele cîntărĭ bisericeștĭ, ca la prohodu Domnuluĭ ( vezi pesnă). Starea civilă. vezi civil. A fi în stare, 1) a putea: rănitu nu era în stare să umble, 2) a fi capabil: acest bețivan e în stare să bea tot butoĭu! Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru stare: stare forme 1. acțiunea de a sta: o stare în calea progresului BĂLC.; 2. mod de a fi, situațiunea unei persoane sau a unui lucru: starea afacerilor, în proastă stare; 3. condițiune, profesiune: stare socială; 4. pozițiune: a pune în stare, a fi în stare de a...; 5. avere (= stare bună: conform franceza bien-être): om cu stare. [ vezi sfà]. V civil. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STARE: STÁRE substantiv verbal astâmpăr, calm, graviditate, liniște, odihnă, pace, repaus, sarcină, tihnă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru stare: stare substantiv verbal ASTÎMPĂR. CALM. GRAVIDITATE. LINIȘTE. ODIHNĂ. PACE. REPAUS. SARCINĂ. TIHNĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru stare: stáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat stării; plural stări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru stare: stáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat stắrii; plural stắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru stare: stare (a unui acord) vezi acord. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
CUVINTE APROPIATE DE 'STARE' stârcíreSTÂRCÍTstârcitúrăSTÂRCULÉȚSTÁRESTÁREȚSTÁREȚĂSTĂREȚÍSTĂREȚÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL stare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului stare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii În această stare nu poate acționa. În ce stare sufletească se află? 3. Nu știe nimic de stare lor. Stare înfloritoare. Stare privilegiată. Sînt de aceeași stare. Stare socială. Avea și el acum o stare. Să dea fiecare după stare lui. Are ceva stare; om cu stare. Nu știe nimic de stare lor. Stare înfloritoare. Sunt de aceeași stare. Avea și el acum o stare. Are ceva stare; om cu stare. |
GRAMATICA cuvântului stare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului stare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul stare poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE stare? Vezi cuvântul stare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul stare?[ sta-re ] Se pare că cuvântul stare are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL stare Inţelegi mai uşor cuvântul stare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Stare de fapt = situație dată, reală Stare materială = situația cuiva din punctul de vedere al bunurilor personale, al averii = a avea forța, capacitatea, energia de a săvîrși un lucru greu, neobișnuit, ciudat; a fi capabil să locuțiune adjectiv Cu stare = bogat, înstărit, avut, cu avere A-și îndrepta starea = a-și îmbunătăți situația materială A nu avea sau a nu-l mai prinde starea = a nu avea astîmpăr, a fi fără odihnă = a putea, a fi capabil să popular A nu avea stare sau a nu-l mai prinde starea = a nu avea astâmpăr, a nu avea odihnă locuțiune adjectiv Cu stare = bogat, înstărit = a putea, a fi capabil să popular A nu avea stare sau a nu-l mai prinde starea = a nu avea astâmpăr, a nu avea odihnă locuțiune adjectiv Cu stare = bogat, înstărit |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL stare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Vrea sau va, vra să zică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul stare are forma: stări
