eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție stapanitor


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Stăpânitor [ stă-pâ-ni-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU stăpânitor PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului stapanitor în mai multe dicționare

Definițiile pentru stapanitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STĂPÂNITÓR:
STĂPÂNITÓR, -OÁRE, stăpânitori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme

I. Adj. Care stăpânește, care ține sub stăpânirea sa.
♦ Care domină; dominant, dominator.

II. S. m. și forme

1. Persoană care domnește într-o țară; domnitor.

2. Proprietar, posesor, stăpân.

– Stăpâni + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului stapanitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

STĂPÂNITÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STĂPÂNITÓR:
STĂPÂNITÓR, -OÁRE, stăpânitori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme

I. Adj. Care stăpânește, care ține sub stăpânirea sa.
♦ Care domină; dominant, dominator.

II. S. m. și forme

1. Persoană care domnește într-o țară; domnitor.

2. Proprietar, posesor, stăpân.

– Stăpâni + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului stapanitor: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

STĂPÂNITÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STĂPÂNITÓR:
STĂPÂNITÓR2 stapanitori învechit Persoană care stăpânește, care domină.
       • stapanitor de țară persoană care guverna o țară; domnitor. /a (se) stăpâni + sufix stapanitortor
Forme diferite ale cuvantului stapanitor: stapanitori

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

STĂPÂNITÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STĂPÂNITÓR:
STĂPÂNITÓR1 stapanitoroáre (stapanitoróri, stapanitoroáre) Care stăpânește. Forță stapanitoroare. Clasă stapanitoroare. /a (se) stăpâni + sufix stapanitortor
Forme diferite ale cuvantului stapanitor: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

stăpânitor
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru stăpânitor:
stăpânitór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural stăpânitóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural stăpânitoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

stăpânitor
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru stăpânitor:
stăpânitór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural stăpânitóri; forme singular și plural stăpânitoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

stăpânitor
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru stăpânitor:
stăpânitor a. și m. care stăpânește: proprietar, Domn.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'STAPANITOR'
STĂPÂNÍESTĂPÂNÍREstăpânișoárăSTĂPÂNÍTSTĂPÂNITÓRSTAPELIASTAPHYLEASTĂPÎ́NSTĂPÎNĂ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL stăpânitor
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului stăpânitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
STĂPÂNITÓR2 stăpânitori învechit Persoană care stăpânește, care domină.
       • stăpânitor de țară persoană care guverna o țară; domnitor.
/a se stăpâni + sufix stăpânitortor.
STĂPÂNITÓR1 stăpânitoroáre stăpânitoróri, stăpânitoroáre Care stăpânește.
Forță stăpânitoroare.
Clasă stăpânitoroare.
/a se stăpâni + sufix stăpânitortor.
Clasele stăpânitoroare; puterea stăpânitoroare.

GRAMATICA cuvântului stăpânitor?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului stăpânitor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul stăpânitor poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul stăpânitor sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, adjectiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul stăpânitor are forma: stăpânitóri
VEZI PLURALUL pentru stăpânitor la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE stăpânitor?
Vezi cuvântul stăpânitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul stăpânitor?
[ stă-pâ-ni-tor ]
Se pare că cuvântul stăpânitor are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL stăpânitor

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A-și lua plata?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
rar, puțin; pe ici pe colo
generație sexuată, producătoare de gameți
a-și primi pedeapsa cuvenită
mică plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori roșii sau albe și cu fructul ascuțit ca un cioc de barză erodium cicutarium
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app