 | as |
|
| ştafetă [ şta-fe-tă ] VEZI SINONIME PENTRU ştafetă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului stafeta în mai multe dicționareDefinițiile pentru stafeta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘTAFETĂ: ȘTAFÉTĂ, ștafete, substantiv feminin 1. (Învechit și arhaizant) Curier special (de obicei călăreț) care duce scrisori, ordine sau mesaje urgente. vezi curier. Ștafeta lui Duca se grăbește, pe drumul cel mai bun, la capuchehaia țarigrădeană a Moldovei, ca să-l puie în cunoștință că vine un sol franțuz la Poartă. SADOVEANU, Z. C. 176. Trimisese numai un ofițer de serviciu... să vadă despre ce e vorba și să-l ție la curent prin ștafete. CAMIL PETRESCU, O. II 227. Se apropiase să afle ce-a spus ștafeta. REBREANU, R. II 83. Îndată porniră ștafetele pe la boierii din țară. NEGRUZZI, S. I 160. 2. Mesaj, veste sau comunicare urgentă dusă de un curier special. Tot Ion era purtătorul nostru de ștafete. GANE, N. III 30. Într-o seară... iată-i sosește o ștafetă. CARAGIALE, O. III 91. Îți aduc o ștafetă de la Ipsilant. FILIMON, la TDRG. • Expresia: A umbla (sau a da goană) cu ștafeta = a umbla cu vorba, a purta vorbe; a bîrfi, a cleveti. Nu mai am teama că ai să dai goană cu ștafeta. C. PETRESCU, A. R. 36. 3. Concurs de echipe (la alergare, schi sau înot), pe diferite distanțe, în care la fiecare etapă a parcursului se schimbă concurentul fiecărei echipe, după ce a transmis tovarășului următor un obiect convențional (baston, mesaj etc.), care trebuie dus la punctul final. în uralele mulțimii, care îi aruncă flori în cale, ultimul schimb al ștafetei parcurge pista și se oprește în fața tribunei. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2730. ♦ Obiect convențional (baston, mesaj etc.) transmis într-o competiție sportivă. Purtată de mii și mii de brațe tinerești, după ce a străbătut, timp de aproape două luni, munți și fluvii, țări, nenumărate orașe și sate, Ștafeta internațională a păcii a ajuns pe marele stadion al înfrățirii tineretului lumii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2730. 4. Persoană care ia parte la competiții de alergare ca înlocuitor într-un șir de transmițători ai unui mesaj sau ai unui semn simbolic. – Variantă: stafétă substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘTAFETĂ: ȘTAFÉTĂ, ștafete, substantiv feminin 1. (învechit) Curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente; ștafetar. 2. Scrisoare, mesaj urgent dus de un curier special: prin extensie veste, știre. • Expresia: Fam. A umbla cu ștafeta sau a duce ștafeta = a purta vorba, a bârfi, a cleveti. 3. Concurs sportiv la alergări, schi, înot etc., care constă în parcurgerea unei distanțe regulamentare în patru părți egale, de către o echipă compusă din patru persoane, care străbat succesiv distanța repartizată, cu obligația de a transmite coechipierului următor un obiect convențional, care trebuie dus la punctul final. ♦ Obiect convențional care se transmite succesiv într-o astfel de competiție. ♦ Sportiv care participă la o ștafetă (3). – Din italiana staffetta, germana Stafette. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘTAFETĂ: ȘTAFÉTĂ, ștafete, substantiv feminin 1. (învechit) Curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente; ștafetar. 2. Scrisoare, mesaj urgent dus de un curier special; prin extensie veste, știre. • Expresia: Fam. A umbla cu ștafeta sau a duce ștafeta = a purta vorba, a bârfi, a cleveti. 3. Concurs sportiv la alergări, schi, înot etc., care constă în parcurgerea unei distanțe regulamentare, fracționată în patru părți egale, de către o echipă compusă din patru persoane, care străbat succesiv distanța repartizată, cu obligația marcării schimbului de ștafetă (obiect portabil, semnal vizual sau auditiv). ♦ Obiect convențional care se transmite succesiv într-o astfel de competiție. ♦ Sportiv care participă la o ștafetă (3). – Din italiana staffetta, germana Stafette. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘTAFETĂ: ȘTAFÉTĂ stafetae forme 1) învechit vezi ȘTAFETAR. 2) Mesaj urgent transmis printr-un curier special. • A umbla cu (sau a duce) stafetaa a răspândi zvonuri, vorbe calomnioase; a bârfi. 3) Probă sportivă constând din patru etape parcurse succesiv de participanți, care transmit coechipierului următor un obiect convențional. 4) Obiect care se transmite de la un sportiv la altul în această probă, 5) figurat Tradiție demnă de urmat, transmisă de la o generație la alta. A prelua stafetaa. /<it. staffeta, limba franceza estafétte Forme diferite ale cuvantului stafeta: stafetae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ȘTAFETĂ: ȘTAFÉTĂ substantiv feminin 1. (în trecut) curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente. 2. probă sportivă pe echipe (la atletism, natație etc.) care se desfășoară pe distanțe împărțite pe etape, fiecare distanță fiind străbătută de către un concurent care transmite coechipierului următor un obiect convențional. • sportivul care ia parte. • obiectul însuși. (< italiana staffetta, germana Stafette) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ȘTAFETĂ: ȘTAFÉTĂ substantiv feminin Probă sportivă pe echipe (la atletism, natație etc.), care se desfășoară pe distanțe împărțite pe etape, fiecare distanță fiind străbătută de către un concurent, care transmite coechipierului următor un obiect convențional. ♦ Obiectul însuși. [< limba rusă estafeta, germana Stafette, conform italiana staffetta]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ștafetă: ștafétă (-te), substantiv feminin – 1. Trimis, mesager. – 2. Mesaj, scrisoare. – 3. (familial) Bîrfitor, clevetitor. – Variante stafetă. It. staffetta, parțial prin intermediul germana Stafette, poloneză sztafeta (Tiktin; Iordan, Dift., 100; conform Roesler 576). – derivat ștafetar, substantiv masculin (rar, mesager). Forme diferite ale cuvantului stafeta: stafeta-te Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘTAFETĂ: ȘTAFETĂ substantiv curier, mesager, (învechit și regional) olac, olăcar, (învechit) menzil, paic, pion, poștă, tabelar, tătar, vătășel. (A sosit o stafeta călare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ștafetă: ștafetă (stafetă) forme curier special. [nemțesc STAFFETTE]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ștafetă: ștafétă substantiv feminin, genitiv dativ articulat ștafétei; plural ștaféte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȘTAFETĂ: ȘTAFÉTĂ substantiv verbal știre, veste. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ștafetă: ștafétă substantiv feminin, plural ștaféte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ștafetă: ștafetă substantiv verbal ȘTIRE. VESTE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STAFETĂ: STAFÉTĂ substantiv feminin vezi ștafetă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ștafetă: ștafétă, -etár, vezi st-. Forme diferite ale cuvantului stafeta: -etár Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'STAFETA' ștáerStăescstafstafájȘTAFÉTĂȘTAFETÁRSTAFFSTAFFORDIÁNstafíd |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ștafetă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ștafetă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ȘTAFÉTĂ ștafetăe forme 1 învechit vezi ȘTAFETAR. • A umbla cu sau a duce ștafetăa a răspândi zvonuri, vorbe calomnioase; a bârfi. A prelua ștafetăa. A sosit o ștafetă călare. A sosit o ștafetă călare. |
GRAMATICA cuvântului ștafetă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ștafetă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ștafetă poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ştafetă? Vezi cuvântul ştafetă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ştafetă?[ şta-fe-tă ] Se pare că cuvântul ştafetă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ștafetă Inţelegi mai uşor cuvântul ștafetă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A umbla sau a da goană cu ștafeta = a umbla cu vorba, a purta vorbe; a bîrfi, a cleveti A umbla cu ștafeta sau a duce ștafeta = a purta vorba, a bârfi, a cleveti A umbla cu ștafeta sau a duce ștafeta = a purta vorba, a bârfi, a cleveti |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ștafetă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Recomandat-expres?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ștafetă are forma: ștaféte
