eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție spurcaciune


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Spurcăciune [ spur-că-ci-u-ne ]
VEZI SINONIME PENTRU spurcăciune PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului spurcaciune în mai multe dicționare

Definițiile pentru spurcaciune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPURCĂCIUNE:
SPURCĂCIÚNE, spurcăciuni, substantiv feminin

1. Lucru spurcat, grețos, pe care ți-e scîrbă să-l atingi; scîrnăvie, murdărie.

2. Termen de dispreț pentru o ființă (animal sau om) respingătoare, scîrboasă; prin extensie ființă înfiorătoare, monstru. Ai furat cu ei odată. Iar te-au cumpărat. Spurcăciune! DEMETRIUS, C. 68. Spurcăciunea se hrănea cu carne de om. ISPIRESCU, U. 116.

3. Faptă sau vorbă murdară; trivialitate.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SPURCĂCIUNE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPURCĂCIUNE:
SPURCĂCIÚNE, spurcăciuni, substantiv feminin

1. Lucru spurcat2 (1), grețos; scârnăvie, murdărie.
♦ figurat Faptă sau vorbă murdară; trivialitate.

2. Termen de dispreț pentru o ființă respingătoare; prin extensie monstru.

– Spurca + sufix -ăciune.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SPURCĂCIUNE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPURCĂCIUNE:
SPURCĂCIÚNE, spurcăciuni, substantiv feminin

1. Lucru spurcat2 (1), grețos; scârnăvie, murdărie.
♦ figurat Faptă sau vorbă murdară; trivialitate.

2. Termen de dispreț pentru o ființă respingătoare; prin extensie monstru.

– Spurca + sufix -ăciune.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

spurcăciune
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spurcăciune:
spurcăciune substantiv verbal ABJECȚIE. CISTICERCOZĂ. EXCREMENT. FĂRĂDELEGE. FECALE. INFAMIE. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOȘIE. TRICHINOZĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SPURCĂCIUNE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SPURCĂCIUNE:
SPURCĂCIÚNE spurcaciunei forme

1) Ființă sau lucru respingător.

2) figurat Vorbă sau faptă spurcată, murdară. /a spurca + sufix spurcaciuneăciune
Forme diferite ale cuvantului spurcaciune: spurcaciunei
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

spurcăciune
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru spurcăciune:
spurcăciune forme

1. necurățenie;

2. ceva spurcat: hoit, mortăciune.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

spurcăciune
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spurcăciune:
spurcăciúne substantiv feminin, genitiv dativ articulat spurcăciúnii; plural spurcăciúni
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

spurcăciune
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spurcăciune:
spurcăciúne substantiv feminin, genitiv dativ articulat spurcăciúnii; plural spurcăciúni
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

SPURCĂCIUNE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPURCĂCIUNE:
SPURCĂCIÚNE substantiv scârboșenie, scârnăvie. (Ce e spurcaciune asta?)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

SPURCĂCIUNE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SPURCĂCIUNE:
SPURCĂCIUNE substantiv scîrboșenie, scîrnăvie. (Ce e spurcaciune asta?)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'SPURCACIUNE'
SPURCSPURCÁSPURCÁCIspurcaciuSPURCĂCIÚNEspurcăílăspurcăníSPURCÁREspurcășág

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SPURCĂCIUNE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului spurcăciune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
SPURCĂCIÚNE spurcĂciunei forme 1 Ființă sau lucru respingător.
/a spurca + sufix spurcĂciuneăciune.
Ce e spurcĂciune asta?.
Ce e spurcĂciune asta?.

GRAMATICA cuvântului SPURCĂCIUNE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului spurcăciune.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SPURCĂCIUNE poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul SPURCĂCIUNE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul spurcăciune are forma: spurcăciúni
VEZI PLURALUL pentru SPURCĂCIUNE la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE spurcăciune?
Vezi cuvântul spurcăciune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul spurcăciune?
[ spur-că-ci-u-ne ]
Se pare că cuvântul spurcăciune are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL SPURCĂCIUNE

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Păr de abanos?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
foarte valoros, prețios
problema construirii, cu rigla și compasul, a unui pătrat cu arie egală cu a unui cerc dativ cunoscută din antic
păr de culoare negru-lucios
emisie de electroni de pe suprafața metalelor sau a semiconductoarelor, sub acțiunea iluminării
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app