 | as |
|
| Spumă [ spu-mă ] VEZI SINONIME PENTRU spumă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului spuma în mai multe dicționareDefinițiile pentru spuma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a spuma (forma la infinitiv) A spuma conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPUMĂ: SPÚMĂ, spume, substantiv feminin (La singular și la plural cu aceeași valoare) 1. Strat albicios care conține bule de aer și care se formează la suprafața unui lichid agitat; sistem format dintr-un lichid în care sînt răspîndite bule de gaz separate între ele prin straturi foarte subțiri din lichidul respectiv. Spuma albă încalecă molcom răsturnarea valurilor. RALEA, O. 35. [Oltul] se năpustea după rădvan și se frîngea de mal, plin de turbare și de spumă. GALACTION, O. I 74. Sub o rîpă stearpă, pe un rîu în spume, Unde un sihastru a fugit de lume. BOLINTINEANU, O. 58. Iată plutind pe-a mării spume O sprintenă corvetă. ALECSANDRI, P. A. 110. • figurat Spicurile ierbii și spuma miilor de flori de cîmp... fierbea domol la adierea vîntului. GALACTION, O. I 39. Lunca... era albă și trandafirie de spuma florilor de cireși și de caiși. I. BOTEZ, ȘC. 76. Iar luna zîmbitoare, și tainică, și lină, Vărsînd pe-a sale unde dulci spume de lumină, Cu fața sa balaie în el se oglindea. ALECSANDRI, P. I 236. • (În metafore și comparații) Împărăteasa făcu un fecior alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca razele lunii. EMINESCU, N. 4. Mîndru ciobănel, Tras printr-un inel. Fețișoara lui, Spuma laptelui. ALECSANDRI, P. P. 3. (Sugerînd delicatețea, frăgezimea) Hainele, ca spuma, Le-am țesut cu mîna mea. COȘBUC, P. I 238. ♦ figurat Ceea ce este (sau se crede că este) mai bun, mai ales. 2. Strat care se ridică deasupra unor alimente în timpul fierberii (și care de obicei se îndepărtează). Spuma de pe supă. Spuma de la dulceață. 3. Clăbuc de săpun. • Praf de spumă vezi praf. ♦ Clăbuc de sudoare. La castel în poartă calul Stă a doua zi în spume. EMINESCU, O. I 68. Ceata mea-i frumoasă, ageră, ușoară Și pe cai în spume ce ca vîntul zboară. BOLINTINEANU, O. 10. ♦ Clăbuc de salivă. O, calul meu! Tu, fala mea, De-acum eu nu te voi vedea... Cum mesteci spuma albă-n frîu, Cum joci al coamei galben rîu. COȘBUC, P. I 112. • Expresia: (Despre persoane) A face spumă (sau spume) la gură = a avea salivație abundentă (de prea multă vorbă, de furie etc.). Turbează bancherii Și regii de trusturi fac spume la gură. DEȘLIU, G. 55. Amețit de-atîta tocmeală... De făcuse... spume chiar la gură. CONTEMPORANUL, III 206. Nenorocitul domn... spume făcea la gură. NEGRUZZI, S. I 165. 4. (Numai în expresie) Spumă-de-mare = mineral din grupul silicaților de magneziu, albicios, ușor și poros, din care se fac pipe și alte obiecte. De cîteva zile încerca să se obicinuiască să tragă dintr-o lulea cît un degetar, de spumă-de-mare. CAMIL PETRESCU, O. II 347. (Eliptic) Erich își aprinse pipa sa de spumă. SLAVICI, la TDRG. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPUMĂ: SPÚMĂ, spume, substantiv feminin 1. (Adesea figurat) Strat albicios care se formează la suprafața unui lichid agitat; sistem dispers format într-un lichid în care sunt răspândite bule de gaz separate între ele de lichidul respectiv. ♦ figurat Ceea ce este (sau se crede că este) mai bun, mai ales, mai de preț (din ceva). 2. Strat care se ridică deasupra unor alimente (lichide) în timpul fierberii sau al fermentației (și care trebuie îndepărtat). 3. Clăbuci de săpun, de sudoare, de salivă. • Expresia: A face spumă (sau spume) la gură = a se înfuria foarte tare, a face scandal mare. 4. Compus: spumă-de-mare = piatră ponce. – latina spuma. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPUMĂ: SPÚMĂ, spume, substantiv feminin 1. (Adesea figurat) Strat albicios care se formează la suprafața unui lichid agitat; sistem dispers format într-un lichid în care sunt răspândite bule de gaz separate între ele de lichidul respectiv. ♦ figurat Ceea e este (sau se crede că este) mai bun, mai ales, mai de preț (din ceva). 2. Strat care se ridică deasupra unor alimente (lichide) în timpul fierberii sau al fermentației (și care trebuie îndepărtat). 3. Clăbuci de săpun, de sudoare, de salivă. • Expresia: A face spumă (sau spume) la gură = a se înfuria foarte tare, a face scandal mare. 4. Compus: spumă-de-mare = piatră ponce. – latina spuma. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPUMA: SPUMÁ, spumez, verb I. 1. intranzitiv și reflexiv (Despre ape, valuri) A face spumă, a spumega. [Apele] veneau vijelioase, sunînd bolovani, spumînd, sărind în arcuri, căzînd mlădioase în volburi, într-o larmă măreață. SADOVEANU, O. VIII 245. Valurile se ridicară, se spumară. BOLINTINEANU, O. 270. 2. intranzitiv (Mai ales despre cai) A se acoperi de spumă, a face clăbuci; a spumega. Voinicii cai spumau în salt. COȘBUC, P. I 56. • Expresia: (Despre oameni) A spuma de furie (sau de ciudă) = a fi mînios din cale-afară. El spumează și toarnă de ciudă un monolog enorm. CARAGIALE, O. III 14. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SPUMĂ: SPÚMĂ spumae forme 1) Înveliș (albicios) de bășicuțe de aer, care apare la suprafața unui lichid agitat sau a celui care fierbe sau fermentează. spumaa mării. spuma de bere. • Ca spumaa laptelui foarte bun. A face spuma a spumega. 2) Clăbuci de săpun, de sudoare sau de salivă. • Cal în spumae cal înspumat. A face spuma (sau spumae) la gură a) a scoate salivă abundentă (vorbind foarte mult); b) a vorbi cu întărâtare; c) a fi foarte furios. 3) figurat Totalitate a elementelor degradate ale unei societăți; drojdie; pleavă. [G.-D. spumei] /<lat. spuma Forme diferite ale cuvantului spuma: spumae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru spumă: spúmă forme, plural e (latina spûma, italiana spuma, pv. spaniolă pg. espuma și [despre vgerm. scûm, ngerm. schaum] escuma, limba franceza écume, italiana schiuma). Mulțime de beșicuțe de aer care se fac la suprafața unuĭ lichid agitat orĭ în ferbere (valurile, berea cînd o torni, balele saŭ sudoarea unuĭ cal, apa cu săpun cînd te speli ș. a.). figurat Pleavă, drojdie, gunoĭ social (ca spuma care se aruncă de la bucate): spumă înveninată (EM.). A face spume la gură, a vorbi cu mare furie. Spumă de mare, magnezită. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPUMA: SPUMÁ, spumez, verb I. (De obicei la persoană 3) 1. intranzitiv și reflexiv (Despre ape, valuri etc.) A face spumă (1); a spumega (1). 2. intranzitiv (Despre animale, mai ales despre cai) A spumega (2). • Expresia: A spuma de furie (sau de ciudă) = a fi foarte mânios. – Din spumă. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPUMA: SPUMÁ, spumez, verb I. (De obicei la persoană 3) 1. intranzitiv și reflexiv (Despre ape, valuri etc.) A face spumă (1); a spumega (1). 2. intranzitiv (Despre animale, mai ales despre cai) A spumega (2). • Expresia: A spuma de furie (sau de ciudă) = a fi foarte mânios. – Din spumă. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul gastronomic explicativ dă următoarea definitie pentru SPUMĂ: SPÚMĂ substantiv feminin În gastronomie, preparat dulce, lejer, din ingrediente amestecate sau mixate, până capătă aspect de spumă, pe bază de creme de lapte și ou sau piure de fructe, cu adaos de frișcă, de albuș bătut spumă sau mering-spumă; se servește ca desert. Definiție sursă: Dicționar gastronomic explicativ |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SPUMĂ: SPUMĂ s. 1. clăbuc, (regional) săpun, săpuneală. (Face spuma cînd se spală.) 2. clăbuc, (regional) sclăbuc. (Face spuma la gură cînd vorbește.) 3. (geologie) spumă-de-mare = piatră ponce, (învechit) piatră spumoasă. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru spumă: spumă, spume substantiv feminin 1. (er.) spermă. 2. (la plural – in limbaj vulgar sau argou / jargou) stare de enervare. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPUMĂ: SPÚMĂ substantiv verbal burete, caimac, elită, floare, lamură, smântână. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spumă: spumă substantiv verbal BURETE. CAIMAC. ELITĂ. FLOARE. LAMURĂ. SMÎNTÎNĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spuma: spumá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu spuméz, persoana a treia singular: el / ea și plural spumeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPUMA: SPUMÁ verb a spumega, (rar) a clăbuci. (Valurile spuma; caii spuma.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SPUMA: SPUMA verb a spumega, (rar) a clăbuci. (Valurile spuma; caii spuma.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spumă: spúmă substantiv feminin, genitiv dativ articulat spúmei; plural spúme Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spumă: spúmă substantiv feminin, genitiv dativ articulat spúmei; plural spúme Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spuma: spumá (a spuma) verb, indicativ prezent 3 spumeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SPUMA' SPULBERĂTÓRSPULBERĂTÚRĂspulberíșspulberósSPUMÁSPUMA-CÁLULUISPUMĂ-DE-MÁRESPUMÁNTspumár |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL spuma Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului spuma dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SPÚMĂ spumae forme 1 Înveliș albicios de bășicuțe de aer, care apare la suprafața unui lichid agitat sau a celui care fierbe sau fermentează. Spumaa mării. Spuma de bere. • Ca spumaa laptelui foarte bun. A face spuma a spumega. • Cal în spumae cal înspumat. A face spuma sau spumae la gură a a scoate salivă abundentă vorbind foarte mult; b a vorbi cu întărâtare; c a fi foarte furios. Face spuma când se spală. Face spuma la gură când vorbește. Face spuma cînd se spală. Face spuma la gură cînd vorbește. Valurile spuma; caii spuma. Valurile spuma; caii spuma. Spumá a spuma verb, indicativ prezent 3 spumeáză. |
GRAMATICA cuvântului spuma? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului spuma. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul spuma poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE spumă? Vezi cuvântul spumă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul spumă?[ spu-mă ] Se pare că cuvântul spumă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL spuma Inţelegi mai uşor cuvântul spuma dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Despre persoane A face spumă sau spume la gură = a avea salivație abundentă de prea multă vorbă, de furie etc Numai în expresie Spumă-de-mare = mineral din grupul silicaților de magneziu, albicios, ușor și poros, din care se fac pipe și alte obiecte A face spumă sau spume la gură = a se înfuria foarte tare, a face scandal mare Compus: spumă-de-mare = piatră ponce A face spumă sau spume la gură = a se înfuria foarte tare, a face scandal mare Compus: spumă-de-mare = piatră ponce Despre oameni A spuma de furie sau de ciudă = a fi mînios din cale-afară A spuma de furie sau de ciudă = a fi foarte mânios A spuma de furie sau de ciudă = a fi foarte mânios Geologie spumă-de-mare = piatră ponce, învechit piatră spumoasă Geologie spumă-de-mare = piatră ponce, învechit piatră spumoasă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL spuma |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ceapă de sămânță?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul spuma se conjugă: ei ele spumeáză
