 | as |
|
| Spulbera [ spul-be-ra ] VEZI SINONIME PENTRU spulbera PE ESINONIME.COM definiția cuvântului spulbera în mai multe dicționareDefinițiile pentru spulbera din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a spulbera (forma la infinitiv) A spulbera conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru spulbera: spulberá (-r, át), verb – 1. A ridica praful. – 2. A risipi, a dispersa, a împrăștia. – 3. A dezagrega, a desface, a îndepărta. – 4. (Transilvania) A se indigna. – Mr. spulbir(are). latina *expŭlverāre (Pușcariu 1631; Candrea-Dens., 1457; REW 6842), conform italiana spolverare. – derivat spulber, substantiv neutru (dispersie, dispariție), postverbal folosit artificial în literatură; spulberat, adjectiv (împrăștiat, risipit; substantiv masculin, cap-de-mort, hîrcă), la care, sensul al doilea pare un calc din limba franceza dissipé; spulberatic (variantă spulberatec, învechit spulberos), adjectiv (inconstant, nestatornic, ușuratic; ușor); spulberătură, substantiv feminin (cantitate de praf, zăpadă, pleavă etc., care se ridică în vînt; plantă, Teucrium chamaedrys). – conform pulbere. Forme diferite ale cuvantului spulbera: spulbera-r spulberaát Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SPULBERA: SPULBERA verb 1. a împrăștia, a risipi, (popular) a zburătăci. (Vîntul spulbera frunzele.) 2. a viscoli. (Vîntul spulbera zăpada.) 3. a (se) destrăma, a (se) împrăștia, a (se) risipi, (Olt.) a (se) vărzui, (învechit) a (se) rășchira, (popular figurat) a (se) răzbuna. (După ploaie, norii s-au spulbera.) 4. a împrăștia, a risipi, a vîntura, (învechit) a spîrcui. (A-i spulbera pe dușmani în cele patru zări.) 5. a îndepărta, a risipi. (I-a spulbera toată temerea.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPULBERA: SPULBERÁ, spúlber, verb I. tranzitiv și reflexiv 1. A (se) ridica în vârtej și a (se) duce departe (împrăștiindu-se); a (se) risipi, a (se) împrăștia. 2. figurat A (se) nimici, a (se) distruge. – latina *expulverare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPULBERA: SPULBERÁ, spúlber, verb I. tranzitiv și reflexiv 1. A (se) ridica în vârtej și a (se) duce departe (împrăștiindu-se); a (se) risipi, a (se) împrăștia. 2. figurat A (se) nimici, a (se) distruge. – latina *expulverare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPULBERA: SPULBERÁ verb vezi distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, supăra, zdrobi, zvânta. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spulbera: spulbera verb vezi DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÎMA. SUPĂRA. ZDROBI. ZVÎNTA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spulbera: spulberá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu spúlber, persoana a treia singular: el / ea și plural spúlberă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spulbera: spulberá (a spulbera) verb, indicativ prezent 3 spúlberă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SPULBERA' spudéuspújinăȘPULSPÚLBERSPULBERÁspulberábilSPULBERÁRESPULBERÁTSPULBERÁTIC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL spulbera Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului spulbera dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Vântul spulbera frunzele. Vântul spulbera zăpada. După ploaie, norii s-au spulbera. A-i spulbera pe dușmani în cele patru zări. I-a spulbera toată temerea. Vîntul spulbera frunzele. Vîntul spulbera zăpada. După ploaie, norii s-au spulbera. A-i spulbera pe dușmani în cele patru zări. I-a spulbera toată temerea. Spulberá a spulbera verb, indicativ prezent 3 spúlberă. |
GRAMATICA cuvântului spulbera? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului spulbera. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul spulbera poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE spulbera? Vezi cuvântul spulbera desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul spulbera?[ spul-be-ra ] Se pare că cuvântul spulbera are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL spulbera |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Criminal de război?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul spulbera se conjugă: ei ele spúlberă
