 | as |
|
| Sprînceană [ sprîn-cea-nă ] VEZI SINONIME PENTRU sprînceană PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sprinceana în mai multe dicționareDefinițiile pentru sprinceana din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPRÎNCEANĂ: SPRÎNCEÁNĂ, sprîncene substantiv feminin 1. Linie arcuită deasupra orbitei ochiului, formată din fire de păr scurte și dese. Ochii fetei luceau neastîmpărați de sub sprîncene, scăpărînd în bătaia focului. SADOVEANU, O. VI 247. Și sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie. EMINESCU, O. I 79. Sprîncenele dumitale... Cînd le sui, cînd le cobori, Din picioare mă dobori. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 24. • Expresia: A ridica sprîncenele (sau din sprîncene) = a privi mirat, a arăta mirare, surprindere sau nemulțumire, mînie. Apoi, ridicînd sprîncenele negre și stufoase, îl întrebă. DUMITRIU, N. 114. Ridică din sprîncene, surprinsă. C. PETRESCU, C. vezi 168. (Cu altă construcție) Toma se opri locului cu sprîncenele ușor ridicate a nedumerire. CAMIL PETRESCU, O. I 36. A încreți (sau a încrunta) sprîncenele (sau din sprîncene) = a se posomorî, a se încrunta, a lua o înfățișare nemulțumită. Mihu își încruntă sprîncenele și-și întoarse o ureche către boier. SADOVEANU, O. VII 169. Toate-au fost cum au fost, zise moș Nichifor, încrețind din sprîncene și oțerîndu-se... așa-i că nu-i securea? CREANGĂ, P. 125. A se uita (sau a pîndi) pe sub sprîncene = a privi cu neîncredere, pe ascuns, pe furiș. Se uită la mine pe sub sprîncene. STANCU, despre 28. A alege pe (sau după) sprînceană = a alege ce e mai bun, mai prețios (sau ceea ce se consideră, în chip subiectiv, a fi astfel). Oastea... o înființă tot din oameni unul și unul, aleși pe sprînceană. ISPIRESCU, M. vezi 5. Scoase pe sofragiu și pe stolnic sub cuvînt de mîncătorie și puse, în locul lor, pe alții aleși de dînsul după sprînceană. FILIMON, C. 119. Să-mi aleg batalioane Pe sprînceană – tot de zmei. BOLLIAC, O. 180. A fi cu ochi și cu sprîncene = a fi prea bătător la ochi, prea evident (pentru a mai putea fi tăgăduit); a fi cusut cu ață albă. 2. figurat Parte mai ridicată a unui loc; muchie, culme, creastă, coamă (de deal). Aveau nemții o cățea de mitralieră... chiar la gardul de sîrmă ghimpată, după o sprînceană de dîmb. MIRONESCU, S. A. 119. Bateria călăreților... izbutește a se așeza pe sprînceana dealului din fața podului. ODOBESCU, S. III 601. 3. figurat Petic, bucată, fîșie. Viața lor a urmat înainte... în zăvoiul cel plin de taine, sub sprînceana pădurii peste care se zăreau în fund munții în veșnica lor ceață. SADOVEANU, O. VIII 143. ♦ Fîșie de lumină. vezi geană. Sprînceana însîngerată a soarelui se îneacă în apa viorie a mării, la asfințit. BART, E. 118. – Variantă: (Moldova) sprinceană (BUJOR, S. 81, ALECSANDRI, T. I 158, NEGRUZZI, S. I 168) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru sprinceană: sprinceánă (-éne), substantiv feminin – 1. Fire de păr crescute în linie arcuită deasupra ochiului. – 2. Muche, contrafort. – 3. Bombeu, vîrf de încălțăminte. – Variante sprînceană. Mr. suprăceană. latina *supercenna în loc de *supergenna, conform geană și spaniolă sobreceño (Batistti, II, 953; conform Cipariu, gramatică, 48; Cihac, I, 107). Urmașul limba română, *spriceană (conform mr.), a primit un infix nazal, ca în portugheză sobrancelha; î în loc de i este recent, puțin răspîndit și pare să răspundă unei preocupări de armonie vocalică, ca de ex. în obrinteală › obrînteală. În general se propune etimonul latina supercĭlium (Hasdeu, cuvânt din Bătrîni, I, 111; Pușcariu 1629; Tiktin; REW 8459; Candrea), care pare mai dificil fonetic și care, în orice caz, necesită ipoteza unei contaminări cu geană. Confuzia cu sufruncea (Șeineanu, Semasiol., 105; Meyer, albaneză St., IV, 120; Tiktin) nu pare posibilă. După Byck-Graur, 21, i din sprinceană se explică prin influența plural Uz general (ALR, I, 21). – derivat sprincenat, adjectiv (cu sprîncene mari). Forme diferite ale cuvantului sprinceana: -éne Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SPRÎNCEANĂ: SPRÎNCEANĂ s. 1. (anatomie) (învechit) sufruncea. (Are sprinceana stufoase.) 2. bucată, fîșie, limbă, petic. (O sprinceana de pădure.) 3. (georgrafic) coamă, creastă, creștet, culme, muchie, spinare, (popular) culmiș. (sprinceana muntelui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru SPRÎNCEANĂ: SPRÎNCEANĂ substantiv 1. Sprinceană fam. și Sprîncean fam. (Sur VII). 2. Sprîncenat, buc. 1780; -a, Stanca (AO XVIII 153) < adjectiv 3. conform Sprinjan (Ard II 174). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sprînceană: sprînceană substantiv verbal DÎRĂ. DUNGĂ. FASCICUL. FÎȘIE. RAZĂ. TRÎMBĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Sprin/ceană: Sprin/ceană, -jan vezi Sprinceană 1, 3. Forme diferite ale cuvantului sprin/ceana: -jan Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPRINCEANĂ: SPRINCEÁNĂ substantiv feminin vezi sprânceană. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPRINCEANĂ: SPRINCEÁNĂ substantiv feminin vezi sprânceană. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPRINCEANĂ: SPRINCEÁNĂ substantiv feminin vezi sprînceană. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru sprînceană: sprînceană, vezi sprin-. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'SPRINCEANA' SPRIJINITOÁRESPRIJINITÓRSPRIJOÁNĂSPRIJUNÍSPRINCEÁNĂsprincenátSPRINCENEÁsprîncenosSPRINCENÚȚĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sprînceană Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sprînceană dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Are sprînceană stufoase. O sprînceană de pădure. Sprînceană muntelui. |
GRAMATICA cuvântului sprînceană? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sprînceană. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sprînceană poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sprînceană? Vezi cuvântul sprînceană desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sprînceană?[ sprîn-cea-nă ] Se pare că cuvântul sprînceană are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL sprînceană Inţelegi mai uşor cuvântul sprînceană dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A ridica sprîncenele sau din sprîncene = a privi mirat, a arăta mirare, surprindere sau nemulțumire, mînie A încreți sau a încrunta sprîncenele sau din sprîncene = a se posomorî, a se încrunta, a lua o înfățișare nemulțumită A se uita sau a pîndi pe sub sprîncene = a privi cu neîncredere, pe ascuns, pe furiș A alege pe sau după sprînceană = a alege ce e mai bun, mai prețios sau ceea ce se consideră, în chip subiectiv, a fi astfel A fi cu ochi și cu sprîncene = a fi prea bătător la ochi, prea evident pentru a mai putea fi tăgăduit; a fi cusut cu ață albă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cu număr?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
