|
Sportiv [ spor-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU sportiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sportiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru sportiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPORTIV: SPORTÍV1, -Ă, sportivi, -e, adjectiv Care ține de sport, care privește sportul, care servește la practicarea sporturilor sau e în conformitate cu regulile și obiceiurile sporturilor. Stadionul sportiv din Parcul de cultură și sport «23 August» cuprinde peste 80000 de locuri, constituind o însemnată podoabă a Bucureștiului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2729. • Întîlnire (sau întrecere) sportivă sau concurs sportiv = competiție la care participanții se întrec în vederea stabilirii unui clasament de măiestrie sportivă. În preajma marilor întreceri sportive ce vor începe peste două zile, oamenii muncii din țara noastră înconjoară cu dragoste pe membrii loturilor noastre naționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2729. ♦ Care se ocupă cu sportul, care practică sportul, care dovedește că cineva practică sporturile. Unul... cu înfățișare sportivă, tînăr... celălalt mai în vîrstă. C. PETRESCU, Î. II 245. Crescută între două mări – Baltică și Albă – femeia Leningradului, femeia nordică, este sportivă, doritoare de soare și de viață. SAHIA, U.R.S.S. 30. Forme diferite ale cuvantului sportiv: sportiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPORTIV: SPORTÍV, -Ă, sportivi, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care ține de sport, privitor la sport; care servește la practicarea sporturilor; care este sau se comportă în conformitate cu regulile sporturilor. • Întâlnire (sau întrecere) sportivă sau concurs sportiv = competiție sportivă la care participanții se întrec în vederea stabilirii unei ierarhii. ♦ Care demonstrează, denotă practicarea unui sport. Ținută sportivă. 2. S. m. și forme, adjectiv (Persoană) care practică sportul. – Din limba franceza sportif. Forme diferite ale cuvantului sportiv: sportiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPORTIV: SPORTÍV, -Ă, sportivi, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care ține de sport, privitor la sport; care servește la practicarea sporturilor; care este sau se comportă în conformitate cu regulile sporturilor. • Întâlnire (sau întrecere) sportivă sau concurs sportiv = competiție sportivă la care participanții se întrec în vederea stabilirii unei ierarhii. ♦ Care demonstrează, denotă practicarea unui sport. Ținută sportivă. 2. S. m. și forme, adjectiv (Persoană) care practică sportul. – Din limba franceza sportif. Forme diferite ale cuvantului sportiv: sportiv-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPORTIV: SPORTÍV2, -Ă, sportivi, -e, substantiv masculin și forme Persoană care practică sportul (pregătindu-se metodic și luînd parte la competiții sportive). Masele de sportivi din R.P.R. se pregătesc să întîmpine concursurile internaționale cu noi succese în muncă și în sport. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2658. Să ne strîngem frumos mîna, ca doi sportivi de treabă. SEBASTIAN, T. 101. Forme diferite ale cuvantului sportiv: sportiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SPORTIV: SPORTÍV2 sportivă (sportivi, sportive) 1) Care ține de sport; propriu sportului. Costum sportiv. • Asociație sportivă asociație care organizează și cultivă anumite sporturi. 2) Care este în conformitate cu regulile sportului. Ținută sportivă. /<fr. sportiff Forme diferite ale cuvantului sportiv: sportivă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SPORTIV: SPORTÍV, -Ă adjectiv Referitor la sport, care aparține sportului; folosit la practicarea sportului. ♦ Care practică sportul. // substantiv masculin și forme Amator, iubitor de sport; cel care practică sportul. [< limba franceza sportif]. Forme diferite ale cuvantului sportiv: sportiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SPORTIV: SPORTÍV, -Ă I. adjectiv 1. referitor la sport, care aparține sportului. 2. care respectă regulile sportului. II. adjectiv, substantiv masculin forme (cel) care practică sportul. (< limba franceza sportif) Forme diferite ale cuvantului sportiv: sportiv-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SPORTIV: SPORTÍV1 sportivă (sportivi, sportive) m. și forme Persoană care practică sportul. /<fr. sportif Forme diferite ale cuvantului sportiv: sportivă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sportiv: sportív adjectiv masculin, substantiv masculin, plural sportívi; adjectiv feminin, substantiv feminin sportívă, plural sportíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sportiv: sportív adjectiv masculin, substantiv masculin, plural sportívi; forme singular sportívă, plural sportíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru sportiv: *sportív, -ă adjectiv (despre sport). De sport: ocupațiunĭ sportive. Forme diferite ale cuvantului sportiv: sportiv-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru sportiv: sportiv a. ce ține de sport: revistă sportivă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SPORTIV: SPORTIV substantiv (livresc) sportsman. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SPORTIV' SPOROZOÓZĂsporșSPORTsportístSPORTÍVSPORTIVITÁTESPÓRTSMANspórtsmenspórtulă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SPORTIV Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sportiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SPORTÍV2 sportivă sportivi, sportive 1 Care ține de sport; propriu sportului. Costum sportiv. • Asociație sportivă asociație care organizează și cultivă anumite sporturi. Ținută sportivă. SPORTÍV1 sportivă sportivi, sportive m. |
GRAMATICA cuvântului SPORTIV? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sportiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SPORTIV poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sportiv? Vezi cuvântul sportiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sportiv?[ spor-tiv ] Se pare că cuvântul sportiv are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL SPORTIV Inţelegi mai uşor cuvântul sportiv dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Întîlnire sau întrecere sportivă sau concurs sportiv = competiție la care participanții se întrec în vederea stabilirii unui clasament de măiestrie sportivă Întâlnire sau întrecere sportivă sau concurs sportiv = competiție sportivă la care participanții se întrec în vederea stabilirii unei ierarhii Întâlnire sau întrecere sportivă sau concurs sportiv = competiție sportivă la care participanții se întrec în vederea stabilirii unei ierarhii |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL SPORTIV |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Mai alaltăieri?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|