 | as |
|
| Spornic [ spor-nic ] VEZI SINONIME PENTRU spornic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului spornic în mai multe dicționareDefinițiile pentru spornic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPÓRNIC: SPÓRNIC, -Ă, spornici, -e, adjectiv 1. Care are spor; harnic. Veselul taraf al spornicilor caricaturiști... ilustrează în fiecare toamnă, la deschiderea vînătoarii, pe bieții burghezi. ODOBESCU, S. III 156. Fata... la lucru era tare spornică. JARNÍK, la TDRG. [Calul] mult e spornic la fugit. TEODORESCU, P. P. 142. • (Adverbial) Caii mergeau spornic pe drumul cel mare al Humorului. SADOVEANU, N. P. 18. Era încă zdravăn și muncea la sapă mai spornic ca un flăcău. REBREANU, R. I 130. E liniște-n chilia bătrînei, – și-nserează... Se-ntunecă chilia și iar se luminează, Și-aleargă fusul spornic. IOSIF, PATR. 11. ♦ Care prilejuiește o acțiune cu spor; care se face cu spor; la care se lucrează cu spor. Muncă spornică. ▭ Să-mi mai iau la gălbiori, Că-s spornici la numărat Șî-s ușurei la purtat. ANT. literar popular I 439. 2. Îmbelșugat, abundent, bogat; mult. Prin ei se mișc-a lumii roate cu roiul spornic de vieți. VLAHUȚĂ, P. 54. Din valurile de iarbă... înviate de o spornică verdeață. ODOBESCU, S. III 15. • (Adverbial) Iar pe pajiștea lor mîndră acum spornic înflorește Doar pustiul unei toamne care nu se mai sfîrșește. PĂUN-PINCIO, P. 85. ♦ (Uneori determinat prin «la vorbă») Care vorbește mult, vorbăreț. Cocor nu-și împodobea vorbirea cu proverbe, zicale și anecdote, cum făceau mulți cu limbă spornică dintre cei de față. SADOVEANU, M. C. 85. Era mai tînăr și mai spornic la vorbă. SLAVICI, O. II 93. 3. Care aduce spor; folositor, productiv. Munca în comun este mai spornică. ♦ (Despre alimente) Care ține mult, care nu se consumă repede. Spornic ca sarea. ▭ Cunosc agricultori care dau... muncitorilor cosac prost sau brînză prea întărită în saramură, sub cuvînt că așa sînt «spornice», adecă țăranii muncitori mănîncă mai puțin. La TDRG. Forme diferite ale cuvantului spornic: spornic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPÓRNIC: SPÓRNIC, -Ă, spornici, -ce, adjectiv 1. Îmbelșugat, abundent, bogat, mult; productiv. ♦ (Despre alimente) Care ține mult, care nu se consumă repede; economic. ♦ figurat (popular) Vorbăreț. Spornic la vorbă. 2. Care are spor2 la treabă; harnic, verb reflexiv:ednic. ♦ Care prilejuiește o acțiune cu spor2, care se face cu spor2; la care se lucrează cu spor2. – Din limba slavă (veche) sporĭnŭ. Forme diferite ale cuvantului spornic: spornic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPÓRNIC: SPÓRNIC, -Ă, spornici, -ce, adjectiv 1. Îmbelșugat, abundent, bogat, mult; productiv. ♦ (Despre alimente) Care ține mult, care nu se consumă repede; economic. ♦ figurat (popular) Vorbăreț. Spornic la vorbă. 2. Care are spor2 la treabă; harnic, verb reflexiv:ednic. ♦ Care prilejuiește o acțiune cu spor2, care se face cu spor2; la care se lucrează cu spor2. – Din limba slavă (veche) sporĭnŭ. Forme diferite ale cuvantului spornic: spornic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spornic: spornic adjectiv verbal ABUNDENT. ACTIV. BOGAT. BUN. FECUND. FERTIL. GRAS. HARNIC. ÎMBELȘUGAT. ÎNDESTULAT. MARE. MĂNOS. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PRODUCTIV. RODITOR. RODNIC. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. verb reflexiv:EDNIC. ZELOS. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SPÓRNIC: SPÓRNIC sporniccă (spornicci, spornicce) 1) Care are spor; care sporește. Muncă sporniccă. 2) (mai ales despre alimente) Care nu se consumă repede; care ține mult. 3) Care există din belșug; îmbelșugat; abundent. /<sl. sporinu Forme diferite ale cuvantului spornic: sporniccă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru spornic: spórnic, -ă adjectiv Cu spor, productiv: muncă spornică. Cu care se pot sătura mulțĭ: borșu e spornic. S. m. însurățel. Forme diferite ale cuvantului spornic: spornic-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPÓRNIC: SPÓRNIC substantiv, adjectiv verbal clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spornic: spornic substantiv, adjectiv verbal CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spornic: spórnic adjectiv masculin, plural spórnici; forme singular spórnică, plural spórnice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spornic: spórnic adjectiv masculin, plural spórnici; forme spórnică, plural spórnice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPÓRNIC: SPÓRNIC adjectiv economicos. (O mâncare spornic.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SPORNIC: SPORNIC adjectiv economicos. (O mîncare spornic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru spornic: spornic a. cu spor, fecund, productiv. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPÓRNIC: SPÓRNIC substantiv verbal sporiș, verbină. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spornic: spornic substantiv verbal SPORIȘ. VERBINĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SPORNIC' sporișínSPORÍTSPORITÓRSPORIUL-CÁSEISPÓRNICspornicíeSPOROBLÁSTSPOROCÁRPSPOROCHÍST |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL spornic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului spornic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SPÓRNIC sporniccă spornicci, spornicce 1 Care are spor; care sporește. Muncă sporniccă. O mâncare spornic. O mîncare spornic. |
GRAMATICA cuvântului spornic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului spornic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul spornic poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE spornic? Vezi cuvântul spornic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul spornic?[ spor-nic ] Se pare că cuvântul spornic are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL spornic |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A afla târgul și țara?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
