 | as |
|
| Spîrc [ spîrc ] VEZI SINONIME PENTRU spîrc PE ESINONIME.COM definiția cuvântului spirc în mai multe dicționareDefinițiile pentru spirc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru spîrc: spîrc (-curi), substantiv neutru – 1. Bucată, tranșă, mai ales de piele sau de cartilaj. – 2. Mucos, puști. Origine incertă, probabil expresivă, conform sfîrc, cu care are o strînsă legătură fonetică și semantică. – derivat spîrcui, verb (a sfîșia, a sfîrtica, a rupe în bucăți; învechit, a distruge, a nimici; Transilvania, a fura; reflexiv, învechit, a se da învins, a se împrăștia); spîrcîi (variantă spîrcăi), verb reflexiv (a avea diaree, a fi deranjat la stomac), variantă a cuvîntului anterior; spîrcaci (variantă spurcaci), substantiv masculin (pasăre, Otis tetrax), conform numele său limba franceza canepetière, variantă prin contaminare cu a spurca; spîrcîitor, adjectiv (bolnav de diaree); spîrcîială, substantiv feminin (excremente). Forme diferite ale cuvantului spirc: -curi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPÎRC: SPÎRC2, spîrcuri, substantiv neutru (Moldova, Bucovina) Bucată mică de carne slabă, fără grăsime; zgîrci, cartilaj. Și-au oprit pentru sine carnea cea mai grasă și mai frumoasă, iar celuialalt i-au dat mai mult ciolane, spîrcuri. SBIERA, P. 254. ♦ Bucățică, fîșie. Cînd m-ar vedea ai mei că îmblu cu un spîrc de piele ca aiesta, n-aș ști unde să mă ascund de rușine. SBIERA, P. 179. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPÎRC: SPÎRC1, spîrci, substantiv masculin (Familiar) Copilandru, pici, puști, prichindel; mucos. Spîrci cu cașul la gură, care fac pe deziluzionații și pe săturații de viață. VLAHUȚĂ, O. A. I 188. – Variantă: spîrci (C. PETRESCU, A. R. 19) substantiv masculin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru spîrc: spîrc n., pl urĭ (cp. cu spîrcuĭ și pîrcĭ). Nord. Fășie (bucățică) de carne, de pele ( vezi jarcă). S.m. Pîrcĭ, picĭ, prichindel. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'SPIRC' spirántăspirantizáspirantizáreSPIRATRÓNspîrcSPÎRCÁCISPÎRCIspîrcîiSPÎRCUÍ |
GRAMATICA cuvântului spîrc? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului spîrc. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul spîrc poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE spîrc? Vezi cuvântul spîrc desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul spîrc?[ spîrc ] Se pare că cuvântul spîrc are o silabă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Să dea dumnezeu!?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
