 | as |
|
| Spin [ spin ] VEZI SINONIME PENTRU spin PE ESINONIME.COM definiția cuvântului spin în mai multe dicționareDefinițiile pentru spin din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPIN: SPIN, spini, substantiv masculin I. 1. Organ în formă de țeapă care crește pe tulpina sau pe ramurile unor plante; ghimpe. De teama unui spin, Lăsăm să moară roza pe tulpină. CERNA, P. 125. De multe ori iese o fericire din mijlocul necazurilor, precum iese roza din mijlocul spinilor. BOLLIAC, O. 262. Porumbel cu porumbele, Negrișoare, mititele, Cază-ți porumbelele, Uște-ți-se frunzele, Să rămînă numai spinu. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 59. • (Poetic) Pe frunțile lor purtau coroane făcute din fire de raze și din spini auriți și lungi. EMINESCU, N. 25. • figurat [Mitrea] moștenise spinii ei. SADOVEANU, M. C. 7. • Expresia: A sta (sau a ședea) pe (sau ca pe) (niște) spini = a fi neliniștit, a nu mai avea răbdare; a sta ca pe ghimpi. Părea însă grozav de nerăbdătoare și stătea ca pe niște spini. REBREANU, I. 119. Moartea întreabă ce mai porunciți? Și nu vă supărați, dar tare-i supărată și avană, drept să vă spun; șede ca pe spini și verb reflexiv:ea numaidecît să-i dați răspuns. CREANGĂ, P. 315. A fi (sau a sta) ca un spin în ochii (în inima sau în coasta) cuiva = a incomoda pe cineva prin prezența sa, a nu fi pe placul cuiva. 2. Plantă din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și frunze cu ieșituri spinoase, cu flori roșii, galbene sau albe; crește prin locuri necultivate și prin pășuni etc. (Carduus acanthoides); scai. Printre spinii cîmpului, Gîngu mergea alături cu cîinele. C. PETRESCU, S. 36. Spinii ne zgîrîiau; îi prindeau și-i sfîșiau rochia. IBRĂILEANU, A. 161. Tu ești, Mircea? – Da-mpărate! – Am venit să mi te-nchini, Să nu schimb a ta coroană Într-o ramură de spini. EMINESCU, O. I 146. Așa-i, doamne-ntre străini, Ca mlădița între spini; Suflă vîntul ș-o clătește, De toți spinii mi-o lovește. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 195. • Compus: spin-muscălesc = cătină. 3. Porumbar1. II. Tijă metalică mică, de formă cilindrică sau conică, folosită pentru a asigura îmbinarea a două piese metalice; știft. III. Momentul cinetic al unei particule elementare de materie. – plural și: (I, n.) spinuri (ALECSANDRI, P. III 246). – Variantă: (rar) spíne (BUDAI-DELEANU, Ț. 89) substantiv masculin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPÎN: SPÎN, -Ă, spîni, -e, adjectiv (Despre bărbați sau despre fața lor) Căruia nu-i crește barbă și mustață (aproape) deloc. Un bărbat uriaș cu fața spînă se ridică. CAMILAR, N. I 184. Era un om fără vîrstă, scund și cu ochii șterși. Zîmbea încremenit cu obrazu-i spîn. SADOVEANU, B. 22. Era mic, subțire, puțin cam spîn și vioi ca o veveriță. GALACTION, O. I 213. Dragu-mi-i fecioru spîn, Că-i și tînăr și bătrîn. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 460. ♦ (Substantivat, m.) Bărbat căruia nu-i crește barbă și mustață. Din lipsă de umezeală, grîul în multe locuri răsărise ca barba spînului; ici un fir, colo un fir. SADOVEANU, M. C. 176. Spînul verb reflexiv:ea să-ți răpuie capul cu orice chip și de aceea te-a trimis să-i aduci sălăți din grădina ursului. CREANGĂ, P. 213. • Expresia: A trage nădejde ca spînul de barbă vezi barbă (1). Forme diferite ale cuvantului spin: spin-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SPIN: SPIN spini m. 1) Formație cu vârf ascuțit și înțepător, care crește pe tulpina, pe ramurile, mai rar, pe frunzele și pe fructele unor plante; ghimpe. * Cunună de spini suferință neîntreruptă; chin. A sta (sau a ședea) pe (sau ca pe niște) spini a nu avea liniște; a fi nerăbdător. A fi (sau a sta) ca un spin în ochii (sau în inima, în coasta) cuiva a incomoda pe cineva. 2) Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată și ghimpoasă, cu frunze adânc crestate și cu flori roșii sau albe, dispuse în inflorescențe. 3) popular Orice plantă erbacee, care are asemenea prelungiri înțepătoare. 4) Vârful cârligului de undiță. /<lat. spinus, spina Forme diferite ale cuvantului spin: spini Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru spin: spin (-ni), substantiv masculin – 1. Ghimpe. – 2. Țepușă, așchie. – 3. Ciulin (Carduus acanthoides, C. Kerneri, C. nutans). – 4. Plante spinoase (Prunus spinosa, Xanthium spinosa, Eryngium planum, E. campestre). – Mr. schin, megl. spin. latina spῑnus (Pușcariu 1619; REW 8155), conform italiana spino, prov. espin, spaniolă espino, portugheză espinho. – derivat spinărie, substantiv feminin (desiș de spini); spinet (variantă spiniș), substantiv neutru (loc cu spini); spinos, adjectiv (cu spini); înspina, verb (a înțepa, a împunge cu un spin); spinui, verb (a îngrădi cu gard de spini); spinuță, substantiv feminin (bănică, Phyteuma orbiculare, P. Wagneri); schinel, substantiv masculin (plantă, Cnicus benedictus). Forme diferite ale cuvantului spin: spin-ni Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SPIN: SPIN s. 1. (botanică) ghimpe, mărăcine, țeapă, țepușă, (regional) șteap. (Măceșul e plin de spin; s-a înțepat într-un spin al măceșului.) 2. (botanică) mărăcine, (învechit) rug. (Mătură de spini.) 3. (botanică; Carduus acanthoides) (regional) cătină, crăpușnic, porumbel, scai, scaiete, unghia-ursului. 4. (botanică; Carduus kerneri) scaiete, (regional) scai. 5. (tehnic) știft, cui cilindric. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru spin: spin m. (latina spinus, spina, italiana spina, pv. spaniolă espina, limba franceza épine, pg. espinha). Ghimpe. Plantă cu ghimpĭ (scaĭ, ciulinĭ, holeră): un loc plin de spini și mărăcinĭ. Spin muscălesc (rar), holeră. figurat Plin de spinĭ, spinos; greŭ, aspru: calea bineluĭ e plină de spinĭ. A ședea ca pe spinĭ (orĭ ghimpĭ), a fi foarte nerăbdător. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru spin: spin m. 1. partea înțepătoare a unei plante: nu e trandafir fără spini; 2. arbust ghimpos ce face porumbe: oare în țară nu crește decât spin? AL.; spin muscălesc, botanică holeră; 3. figurat ceva aspru, dureros: plină de spin e calea binelui; a ședea pe spini, a fi foarte nerăbdător. [latina SPINA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru SPÎN: SPÎN substantiv 1. Spînul, olt. (Hur; Glos) etc. 2. Spînescu. 3. Spînaci, Neagoe (Glos). 4. Spînei, M. Spânei, vezi (Sd VII 239). 5. Spînul scris și Spenea (Iorga, Observații, BCI X 82); Spenea (Dm; Sur I; Drj 56; Sd XVI 73); – Giurgea 1411 (Mih 4). 6. + Tănasie: Spănasie (Sd XVI). vezi și Span 3. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru spîn: spîn, -ă adjectiv (mgr. spanós, spin). Căruĭa nu-ĭ crește barba și mustățile: om spîn, față spînă. A trage nădejde ca spînu de barbă (saŭ: ca prepelița de coadă), a spera în zadar. Forme diferite ale cuvantului spin: spin-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SPIN: SPIN substantiv masculin (fizică) Impuls propriu de învârtire al particulelor elementare și al cuantelor. [< limba engleză, limba franceza spin, conform limba engleză spinning moment – moment de rotire < spin – a roti]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru SPIN: SPIN substantiv 1. Spinei act.; – Chiril, mold., act. 2. Spineaciu, C. (AO XVIII. 3. + -ci: Spinciul (17 B I 215, 325, 361; II 206; III 37). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPIN: SPIN2, spini, substantiv masculin (fizică) Moment cinetic propriu electronului sau oricărei alte particule elementare. – Din limba engleză, limba franceza spin. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPIN: SPIN2, spini, substantiv masculin (fizică) Moment cinetic propriu electronului sau oricărei alte particule elementare. – Din limba engleză, limba franceza spin. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SPIN: SPIN1 substantiv masculin (fizică) impuls propriu de învârtire al particulelor elementare și al cuantelor. (< limba engleză, limba franceza spin) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPIN: SPIN substantiv verbal așchie, ciulin, holeră, porumbar, porumbel, scaiul-dracului, țeapă, țepușă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spin: spin substantiv verbal AȘCHIE. CIULIN. HOLERĂ. PORUMBAR. PORUMBEL. SCAIUL-DRACULUI. ȚEAPĂ. ȚEPUȘĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SPÎN: SPÎN adjectiv (regional) spînău, spînzac, spînzatic. (Om spin.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spin: spin (botanică, tehnic, fizică) substantiv masculin, plural spini Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spin: spin substantiv masculin, plural spini Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SPIN' spilíticspilitizáreȘPILUÍșpilvágSPINSPIN-ÁLBSPIN-ALBÁSTRUSPIN-DE-MÚCEDĂspin-muscălésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL spin Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului spin dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SPIN spini m. * Cunună de spini suferință neîntreruptă; chin. A sta sau a ședea pe sau ca pe niște spini a nu avea liniște; a fi nerăbdător. A fi sau a sta ca un spin în ochii sau în inima, în coasta cuiva a incomoda pe cineva. Spinus, spina. Măceșul e plin de spin; s-a înțepat într-un spin al măceșului. Mătură de spini. Măceșul e plin de spini; s-a înțepat într-un spin al măceșului. Om spin. |
GRAMATICA cuvântului spin? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului spin. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul spin poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE spin? Vezi cuvântul spin desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul spin?[ spin ] Se pare că cuvântul spin are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL spin Inţelegi mai uşor cuvântul spin dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A sta sau a ședea pe sau ca pe niște spini = a fi neliniștit, a nu mai avea răbdare; a sta ca pe ghimpi A fi sau a sta ca un spin în ochii în inima sau în coasta cuiva = a incomoda pe cineva prin prezența sa, a nu fi pe placul cuiva Compus: spin-muscălesc = cătină |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL spin |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ce să spui când nu ai nimic de spus? ca și când?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul spin are forma: spini
