eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție spicuitor


PLURALGRAMATICĂSILABE
Spicuitor [ spi-cu-i-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU spicuitor PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului spicuitor în mai multe dicționare

Definițiile pentru spicuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPICUITÓR:
SPICUITÓR, -OÁRE, spicuitori, -oare, substantiv masculin și forme (Rar) Persoană care spicuiește. [ pronunție: -cu-i-]

– Spicui + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului spicuitor: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SPICUITÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPICUITÓR:
SPICUITÓR, -OÁRE, spicuitori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care spicuiește. [ pronunție: -cu-i-]

– Spicui + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului spicuitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SPICUITÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPICUITÓR:
SPICUITÓR, -OÁRE, spicuitori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care spicuiește.
Forme diferite ale cuvantului spicuitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

spicuitor
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spicuitor:
spicuitór substantiv masculin (silabe -cu-i-), plural spicuitóri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

spicuitor
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spicuitor:
spicuitór (rar) (-cu-i-) substantiv masculin, plural spicuitóri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

spicuitor
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru spicuitor:
spicuitor m. cel ce spicuește.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'SPICUITOR'
SPICUÍSPICUIÁLĂSPICUÍREspicuitoáreSPICUITÓRSPÍCULspicúlăspiculátSPICULÁȚIE

GRAMATICA cuvântului spicuitor?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului spicuitor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul spicuitor poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul spicuitor sa indeplinească rolul de: substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul spicuitor are forma: spicuitóri
VEZI PLURALUL pentru spicuitor la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE spicuitor?
Vezi cuvântul spicuitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul spicuitor?
[ spi-cu-i-tor ]
Se pare că cuvântul spicuitor are patru silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Familial a unge osia sau ochii sau a unge pe cineva cu miere?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a fi în relații bune sau rele cu cineva
plantă erbacee cu flori galbene geum urbanum
a mitui, a da mită
mamifer carnivor acvatic asemănător cu foca, având o coamă pe gât, piept și omoplat otaria byronia; leul-furnicilor
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app