 | as |
|
| Spaţiu [ spa-ţiu ] VEZI SINONIME PENTRU spaţiu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului spatiu în mai multe dicționareDefinițiile pentru spatiu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPAȚIU: SPÁȚIU, spații, substantiv neutru 1. (filozofie; numai la sg.) Formă de bază a materiei, care se prezintă ca un întreg neîntrerupt, cu trei dimensiuni. Formele de bază ale oricărei existențe sînt spațiul și timpul, și o existență in afara timpului este o absurditate tot atît de mare ca și o existență în afara spațiului. ENGELS, A. 62. Am început să studiez filozofia din timpurile mai noi și mai ales problema spațiului și timpului. CAMIL PETRESCU, U. N. 24. • Geometrie în spațiu = ramură a geometriei care studiază figurile ale căror elemente nu sînt situate în același plan. Spațiu cosmic vezi cosmic. 2. Întindere nemărginită în care se văd corpurile cerești ( vezi cer); întinderea, locul care ne înconjoară. Spațiile interplanetare sînt străbătute de razele ultraviolete emise de soare. MARINESCU, P. A. 41. Cartea îndeplinește... minunea de a ne pune în contact cu semenii noștri depărtați în timp și spațiu. SADOVEANU, E. 43. Coșbuc își încheie strofa făcînd să vibreze, deodată, de poezia verii, tot spațiul dintre noi și muntele îndepărtat: «Și tot văzduhul era plin de cîntece ciripitoare». IBRĂILEANU, S. 142. • Spațiu aerian = porțiune, din atmosferă situată deasupra unei țări și în care își exercită autoritatea statul respectiv. ♦ Perspectivă vastă, orizont larg. Privirile noastre uimite, însetate de spațiu, zboară peste munții a trei județe, în rariștea deschisă din toate părțile. VLAHUȚĂ, O. A. II 94. 3. Loc delimitat, suprafață limitată. Luminoasă și voioasă ți-era casa părintească... Avea spațiu și aer, soare cald s-o poleiască. MACEDONSKI, O. I 75. • Spațiu locativ vezi locativ. ♦ Cadru. El simte... fiecare simțimînt al eroilor săi... încît i-ar trebui spațiul larg al unui roman pentru a le exprima. GHEREA, ST. Hristos I 358. ♦ Lungime luată de-a lungul traiectoriei unui corp mobil. 4. Distanță, interval, loc liber între obiecte. ♦ (tipografie) Interval alb lăsat între cuvintele sau rîndurile culese; prin extensie piesă care servește la obținerea acestui interval. ♦ (muzică) Interval între liniile unui portativ. 5. Interval de timp, fragment de timp; răstimp. Pîn-acum, într-un spațiu de timp mai mult de un an... tot timpul se consumă în intrigi. GHICA, A. 766. Poate fi ceva mai fioros decît a petrece cu un om în toată puterea vieței, și in spațiul de cîteva minute a-l vide mort? NEGRUZZI, S. I 310. – plural și: (învechit) spațiuri (ALEXANDRESCU, M. 41). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPAȚIU: SPÁȚIU, spații, substantiv neutru 1. (filozofie; la sg.) Formă obiectivă și universală a existenței materiei, inseparabilă de materie, care are aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni și exprimă ordinea coexistenței obiectelor lumii reale, poziția, distanța, mărimea, forma, întinderea lor. ♦ (matematică) Mulțime de puncte care prezintă anumite proprietăți. • Geometrie în spațiu = ramură a geometriei care studiază figurile ale căror elemente sunt situate în planuri diferite. 2. Întindere nemărginită care cuprinde corpurile cerești; văzduh; porțiune din atmosferă; întinderea, locul care ne înconjoară. • Spațiu aerian = porțiune din atmosferă corespunzătoare limitelor teritoriale ale unui stat și în care acesta își exercită suveranitatea. Spațiu cosmic = întindere nemărginită situată dincolo de atmosfera Pământului. ♦ Perspectivă vastă, orizont larg. 3. Loc, suprafață, întindere limitată. ♦ Limitele între care se desfășoară o acțiune; cadru. ♦ Lungime luată de-a lungul traiectoriei unui corp mobil. 4. Loc (liber) între două obiecte; distanță, interval. • Spațiu verde = suprafață acoperită de vegetație în perimetrul unei așezări. ♦ (tipografie) Interval alb lăsat între cuvintele sau rândurile culese; prin extensie unealtă cu care se realizează acest interval. ♦ (muzică) Interval între liniile unui portativ. 5. Interval de timp, răstimp. – Din latina spatium, limba franceza espace. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPAȚIU: SPÁȚIU, spații, substantiv neutru 1. (filozofie; la sg.) Formă obiectivă și universală a existenței materiei, inseparabilă de materie, care are aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni și exprimă ordinea coexistenței obiectelor lumii reale, poziția, distanța, mărimea, forma, întinderea lor. ♦ (matematică) Mulțime de puncte care prezintă anumite proprietăți. • Geometrie în spațiu = ramură a geometriei care studiază figurile ale căror elemente sunt situate în planuri diferite. 2. Întindere nemărginită care cuprinde corpurile cerești; văzduh; porțiune din atmosferă; întinderea, locul care ne înconjură. • Spațiu aerian = porțiune din atmosferă corespunzătoare limitelor teritoriale ale unui stat și în care acesta își exercită suveranitatea. Spațiu cosmic = întindere nemărginită situată dincolo de atmosfera Pământului. ♦ Perspectivă vastă, orizont larg. 3. Loc, suprafață, întindere limitată. ♦ Limitele între care se desfășoară o acțiune; cadru. ♦ Lungime luată de-a lungul traiectoriei unui corp mobil. 4. Loc (liber) între două obiecte; distanță, interval. • Spațiu verde = suprafață acoperită de vegetație în perimetrul unei așezări. ♦ (tipografie) Interval alb lăsat între cuvintele sau rândurile culese; prin extensie unealtă cu care se realizează acest interval. ♦ (muzică) Interval între liniile unui portativ. 5. Interval de timp, răstimp. – Din latina spatium, limba franceza espace. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SPAȚIU: SPÁȚIU substantiv feminin 1. formă fundamentală de existență a materiei, inseparabilă de aceasta, având aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni și care exprimă ordinea în care sunt dispuse obiectele și procesele. 2. întindere nemărginită care cuprinde corpurile cerești; văzduh. ♦ spatiu aerian = spațiul de deasupra unui stat, supus suveranității acestuia; spatiu cosmic = spațiul în afara stratosferei Pământului; spatiu maritim = spațiu geografic cuprinzând apele mărilor și oceanelor, fundul și subsolul acestora. 3. loc, suprafață, întindere limitată. ♦ (termen militar) spatiu de siguranță = distanță minimă până la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra căruia se trage fără a risca să fie lovite de focul propriu; spatiu mort = porțiune de teren dinapoia unei creste sau a unui obstacol în care un obiectiv nu poate fi lovit prin trageri directe. 4. loc între două obiecte; distanță, interval. ♦ spatiu verde = teren plantat, în perimetrul unei așezări. • distanță cuprinsă între două linii orizontale ale portativului. • (poligrafie) interval alb lăsat între cuvintele sau rândurile culese; (prin extensie) instrument care servește la obținerea acestei spațieri. 5. (matematică) mulțime de elemente (puncte) având anumite proprietăți. • (cibernetică) totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la ieșirea unui element de sistem. (< latina spatium, după limba franceza espace) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SPAȚIU: SPÁȚIU substantiv neutru 1. Formă fundamentală a existenței materiei, inseparabilă de aceasta, având aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni și care exprimă ordinea în care sunt dispuse obiectele și procesele existente concomitent. 2. Întindere nemărginită care cuprinde corpurile cerești; văzduh. 3. Loc, suprafață, întindere limitată. • (termen militar) Spațiu de siguranță = distanța minimă până la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra căruia se trage fără a risca să fie lovite de focul propriu. 4. Loc (liber) între două obiecte; distanță, interval. • Spațiu verde = teren plantat situat pe teritoriul unei așezări. ♦ Distanță cuprinsă între două linii orizontale ale portativului. ♦ (poligrafie) Interval alb lăsat între cuvintele sau rândurile culese; (prin extensie) instrument care servește la obținerea acestei spațieri. 5. (matematică) Mulțime de elemente (puncte) având anumite proprietăți. ♦ (cibernetică) Totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la ieșirea unui element de sistem. [pronume -țiu, plural -ii. / < latina spatium, conform germana Spatium, italiana spazio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Glosar de termeni aviatici dă următoarea definitie pentru SPAȚIU: SPAȚIU volumul ocupat de aer deasupra pământului. Spațiu aerian, întindere deasupra unei țări sau al unui grup de state (aliate sau aflate în conflict). Spațiul aerian aflat deasupra unui stat și a apelor sale teritoriale este supus suveranității statului respectiv. Spațiul aerian este reglementat juridic prin legislația statelor și prin convenții internaționale. Spațiul aerian poate fi: necontrolat și controlat (dirijat regulat pe porțiuni unde se zboară după regulile zborului instrumental). Spațiu de siguranță, înălțime minimă de evoluție a unei aeronave care să-i asigure redresarea în cazul apariției unui incident. Definiție sursă: Glosar de termeni aviatici |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SPAȚIU: SPAȚIU s. 1. cuprins, întindere, întins, suprafață, teritoriu, (învechit) cuprindere, olat. (Pe tot spatiu țării.) 2. loc, zonă. (Erau spatiuii pline cu iarbă.) 3. depărtare, distanță, (popular) cale, (învechit) locuțiune (Între cele două orașe e un spatiu de 40 km.) 4. depărtare, distanță, interval, (Transilvania) scopot. (Ce spatiu este între cei doi stîlpi?) 5. aer, atmosferă, cer, slavă, văzduh, zări (la plural), (livresc figurat) eter, tărie. (O pasăre plutește în spatiu.) 6. epocă, interval, perioadă, răgaz, răstimp, timp, verb reflexiv:eme, (popular) răspas, soroc, (învechit și regional) seamă, (învechit) zăstimp, (grecism învechit) protesmie. (Ce s-a petrecut în acest spatiu?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SPAȚIU: SPÁȚIU spatiui n. 1) Întindere nelimitată care cuprinde toate corpurile cerești. 2) Întindere a universului cu excepția atmosferei terestre. * spatiu aerian parte din atmosferă, care se întinde asupra teritoriului unui stat. spatiu locativ suprafața camerelor de locuit. 3) Distanță între două puncte sau între două obiecte. spatiu între cuvinte. 4) Durată care separă două momente. 5) filoz. Formă fundamentală de existență a materiei în cadrul căreia are loc mișcarea acesteia. [silabe -țiu] /<lat. spatium, italiana spazio, limba franceza espace, germana Spatium Forme diferite ale cuvantului spatiu: spatiui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru spațiu: spáțiu (-ii), substantiv neutru – Întindere cu trei dimensiuni. latina spatium (secolul XIX), dublet al lui spas. – derivat spația, verb (a rări); spaționa, verb (a spația), din germana spationieren (Candrea); spațios, adjectiv (larg, încăpător), din limba franceza spacieux. Forme diferite ale cuvantului spatiu: spatiu-ii Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spațiu: spáțiu substantiv neutru [-țiu pronume -țiu], articulat spáțiul; plural spáții, articulat spáțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spațiu: spáțiu [țiu pronume țiu] substantiv neutru, articulat spáțiul; plural spáții, articulat spáțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru spațiu: spațiu n. 1. întindere nemărginită; 2. întindere de loc sau de timp. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru spatiu: spatiu, spatii substantiv masculin (cart.) treflă. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SPATIU' SPAȚIÓSSPAȚIOZITÁTEȘPAȚÍRȘPAȚIRÍSPÁȚIUSPĂTÓISPATOPTÉRSPĂTÓSspătuí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL spatiu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului spatiu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Pe tot spatiu țării. Erau spatiuii pline cu iarbă. Depărtare, distanță, popular cale, învechit locuțiune Între cele două orașe e un spatiu de 40 km. Ce spatiu este între cei doi stîlpi? 5. O pasăre plutește în spatiu. Ce s-a petrecut în acest spatiu?. SPÁȚIU spatiui n. * spatiu aerian parte din atmosferă, care se întinde asupra teritoriului unui stat. Spatiu locativ suprafața camerelor de locuit. Spatiu între cuvinte. Ce spatiu este între cei doi stâlpi? 5. |
GRAMATICA cuvântului spatiu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului spatiu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul spatiu poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE spaţiu? Vezi cuvântul spaţiu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul spaţiu?[ spa-ţiu ] Se pare că cuvântul spaţiu are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL spatiu Inţelegi mai uşor cuvântul spatiu dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Geometrie în spațiu = ramură a geometriei care studiază figurile ale căror elemente nu sînt situate în același plan Spațiu aerian = porțiune, din atmosferă situată deasupra unei țări și în care își exercită autoritatea statul respectiv Geometrie în spațiu = ramură a geometriei care studiază figurile ale căror elemente sunt situate în planuri diferite Spațiu aerian = porțiune din atmosferă corespunzătoare limitelor teritoriale ale unui stat și în care acesta își exercită suveranitatea Spațiu cosmic = întindere nemărginită situată dincolo de atmosfera Pământului Spațiu verde = suprafață acoperită de vegetație în perimetrul unei așezări Geometrie în spațiu = ramură a geometriei care studiază figurile ale căror elemente sunt situate în planuri diferite Spațiu aerian = porțiune din atmosferă corespunzătoare limitelor teritoriale ale unui stat și în care acesta își exercită suveranitatea Spațiu cosmic = întindere nemărginită situată dincolo de atmosfera Pământului Spațiu verde = suprafață acoperită de vegetație în perimetrul unei așezări ♦ spatiu aerian = spațiul de deasupra unui stat, supus suveranității acestuia; spatiu cosmic = spațiul în afara stratosferei Pământului; spatiu maritim = spațiu geografic cuprinzând apele mărilor și oceanelor, fundul și subsolul acestora ♦ termen militar spatiu de siguranță = distanță minimă până la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra căruia se trage fără a risca să fie lovite de focul propriu; spatiu mort = porțiune de teren dinapoia unei creste sau a unui obstacol în care un obiectiv nu poate fi lovit prin trageri directe ♦ spatiu verde = teren plantat, în perimetrul unei așezări termen militar Spațiu de siguranță = distanța minimă până la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra căruia se trage fără a risca să fie lovite de focul propriu Spațiu verde = teren plantat situat pe teritoriul unei așezări |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL spatiu |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Infarct miocardic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul spațiu are forma: spáții
