 | as |
|
| Temporal [ tem-po-ral ] VEZI SINONIME PENTRU temporal PE ESINONIME.COM definiția cuvântului spatio temporal în mai multe dicționareDefinițiile pentru spatio temporal din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TEMPORAL: TEMPORÁL2, -Ă, temporali, -e, adjectiv Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ♦ Propoziție (circumstanțială) temporală (și substantivat, forme) = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcțiunea unui complement circumstanțial de timp. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. – Din limba franceza temporel. Forme diferite ale cuvantului temporal: temporal-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TEMPORAL: TEMPORÁL2, -Ă, temporali, -e, adjectiv Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp. • Propoziție (circumstanțială) temporală (și substantivat, forme) = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcția unui complement circumstanțial de timp. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. – Din limba franceza temporel. Forme diferite ale cuvantului temporal: temporal-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TEMPORAL: TEMPORÁL1, temporale, substantiv neutru Os pereche așezat de o parte și de alta a cutiei craniene, în regiunea tâmplelor, fiind cuprins între occipital, parietal și sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inserați mușchii gâtului. ♦ (Adjectival) Os temporal. ♦ (Adjectival) Care aparține regiunii tâmplelor, privitor la această regiune. – Din limba franceza temporal. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TEMPORAL: TEMPORÁL1, temporale, substantiv neutru Os pereche așezat de o parte și de alta a cutiei craniene, în regiunea tâmplelor, fiind cuprins între occipital, parietal și sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inserați mușchii gâtului. • (Adjectival) Os temporal. ♦ (Adjectival) Care aparține regiunii tâmplelor, privitor la această regiune. – Din limba franceza temporal. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TEMPORAL: TEMPORÁL2, -Ă adjectiv Care indică timpul, privitor la timp, care are loc în timp. ♦ Propoziție temporală (și substantiv feminin) = propoziție circumstanțială care arată timpul în care are loc acțiunea din propoziția regentă; conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. [conform limba franceza temporel, latina temporalis < tempus – timp]. Forme diferite ale cuvantului temporal: temporal-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru temporal: 1) *temporál, -ă adjectiv (latina temporalis). Care trece cu timpu, peritor, trecător (în opoz. cu etern): existența temporală a omuluĭ. Material, secular, pămîntesc, lumesc (în opoz. cu spiritual, bisericesc): puterea temporală a papilor (cînd eraŭ suveranĭ teritorialĭ), tribunal temporal. adverb A trăi temporal. Forme diferite ale cuvantului temporal: temporal-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TEMPORAL: TEMPORÁL2 temporală (temporali, temporale) Care ține de timp; propriu timpului. Limitele temporale. • (Propoziție) temporală propoziție suborbonată care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă; circumstanțială de timp. Conjuncție temporală conjuncție care introduce o propoziție subordonată de timp. /<fr. temporel Forme diferite ale cuvantului temporal: temporală Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TEMPORAL: TEMPORÁL2, -Ă adjectiv care indică timpul, referitor la timp; care are loc în timp. ♦ propoziție temporală (și substantiv feminin) = propoziție circumstanțială care arată timpul de desfășurare a acțiunii din regentă; conjuncție temporală = conjuncție care introduce o temporală. (< limba franceza temporel) Forme diferite ale cuvantului temporal: temporal-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru temporal: temporal a. 1. care trece cu timpul, peritor (în opozițiune cu etern): bunuri temporale; 2. privitor la interesele pământești (în opozițiune cu spiritual): putere temporală; 3. secular (în opozițiune cu ecleziastic): jurisdicțiune temporală. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TEMPORAL: TEMPORÁL, -Ă, temporali, -e, adjectiv (Numai în expresie; și substantivat, n.) Os temporal = os al tîmplei. Temporalele... situate sub oasele parietale, închid cutia craniană pe laturi în jos. ANATOMIA 148. Forme diferite ale cuvantului temporal: temporal-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru TEMPORAL: TEMPORÁL, -Ă adjectiv (conform limba franceza temporel, latina temporalis < tempus – timp): în sintagmele circumstanțial temporal și circumstanțială temporală (vezi). Forme diferite ale cuvantului temporal: temporal-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TEMPORAL: TEMPORÁL1 temporală (temporali, temporale) anatomie Care ține de tâmple; propriu tâmplelor. • (Os) temporal os-pereche al craniului din regiunea tâmplelor. /<fr. temporal Forme diferite ale cuvantului temporal: temporală Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru temporal: temporal adjectiv verbal EFEMER. LAIC. LUMESC. MIREAN. MIRENESC. PĂMÎNTEAN. PIERITOR. PROFAN. SCHIMBĂTOR. TEMPORAR. TRECĂTOR. verb reflexiv:EMELNIC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TEMPORAL: TEMPORÁL1 adjectiv, substantiv neutru (Os) al tâmplei. [< limba franceza temporal, conform latina temporalis < tempus – tâmplă]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru temporal: !temporál1 (referitor la timp/la tâmplă) adjectiv masculin, plural temporáli; forme temporálă, plural temporále Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru temporal: temporál (privitor la timp) adjectiv masculin, plural temporáli; forme singular temporálă, plural temporále Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru temporal: 2) *temporál, -ă adjectiv (latina temporalis). anatomie De la tîmple: oasele temporale. Forme diferite ale cuvantului temporal: temporal-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TEMPORAL: TEMPORÁL1 adjectiv, substantiv neutru (os) al tâmplei. (< limba franceza temporal) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru temporal: temporál (al tâmplei) substantiv neutru, adjectiv n., plural temporále Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru temporal: !temporál2 substantiv neutru, plural temporále Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Temporal: Temporal ≠ atemporal Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'SPATIO TEMPORAL' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Temporal Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului temporal dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TEMPORÁL2 temporală temporali, temporale Care ține de timp; propriu timpului. Limitele temporale. • Propoziție temporală propoziție suborbonată care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă; circumstanțială de timp. Conjuncție temporală conjuncție care introduce o propoziție subordonată de timp. TEMPORÁL1 temporală temporali, temporale anatomie Care ține de tâmple; propriu tâmplelor. • Os temporal os-pereche al craniului din regiunea tâmplelor. |
GRAMATICA cuvântului Temporal? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului temporal. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Temporal poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE temporal? Vezi cuvântul temporal desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul temporal?[ tem-po-ral ] Se pare că cuvântul temporal are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Temporal Inţelegi mai uşor cuvântul temporal dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ Propoziție circumstanțială temporală și substantivat, forme = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcțiunea unui complement circumstanțial de timp Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală Propoziție circumstanțială temporală și substantivat, forme = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcția unui complement circumstanțial de timp Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală ♦ Propoziție temporală și substantiv feminin = propoziție circumstanțială care arată timpul în care are loc acțiunea din propoziția regentă; conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală ♦ propoziție spatio temporală și substantiv feminin = propoziție circumstanțială care arată timpul de desfășurare a acțiunii din regentă; conjuncție spatio temporală = conjuncție care introduce o temporală Os temporal = os al tîmplei |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Temporal |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a mânca borș?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul temporal are forma: temporále
