 | as |
|
| Spătar [ spă-tar ] VEZI SINONIME PENTRU spătar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului spatar în mai multe dicționareDefinițiile pentru spatar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPĂTAR: SPĂTÁR1, spătari, substantiv masculin Înalt demnitar la curtea domnească în timpul feudalității, avînd la început funcția principală de a purta la festivități spata domnească, iar mai tîrziu pe aceea de șef al armatei și al poliției; titlu în ierarhia boierilor romîni din acea epocă. Unul dintr-acei romîni care au binemeritat de la patrie a fost și spătarul Ioan Cantacuzino. BĂLCESCU, O. I 85. În zori de zi fui trezit de un ofițer a domnului, carele ne poronci a-l urma la spătariul, mai-marele slujbaș a poliției și a puterii armate. RUSSO, S. 171. • Mare spătar = comandant suprem al oștilor țării; capul oastei. Capul cel mare al armatei era marele spătar. El avea supt comanda lui imediată pe toți călărașii, cum și pe lefegii, sărăcei și scutelnicei. BĂLCESCU, O. I 16. Domnitorul zise ginerelui cu glas tare și majestos: Iată, te cinstesc cu caftanul de mare spătar și te fac caimacam al Craiovei. FILIMON, C. 314. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru spătar: spătár (-ri), substantiv masculin – Boier de rangul întîi, șef al armatei; în Moldova era pîrcălab de Cernăuți. – Spătarul al doilea, boier de rangul doi, locțiitorul spătarului. Mgr. σπάθαριος (Roesler 576; Murnu 52). – derivat spătăreasă, substantiv feminin (nevastă de spătar); spătărel, substantiv masculin (militar în subordinea spătarului); spătări, verb (a exercita slujba de spătar); spătărie, substantiv feminin (slujba și sediul spătarului; sala tronului; închisoare); spătăresc, adjectiv (al spătarului). Forme diferite ale cuvantului spatar: spatar-ri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPĂTAR: SPĂTÁR2, spătari, substantiv masculin (în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător la Curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului, iar mai târziu avea comanda cavaleriei. • Mare spătar = comandant suprem al armatei țării în lipsa domnului. – Din limba neogreacă spathários. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru SPĂTAR: SPĂTÁR2, spătari, substantiv masculin Înalt demnitar la curtea domnească în timpul feudalității, care avea la început funcția de a purta la festivități spata domnească, iar mai tărziu pe cea de șef al armatei și al poliției. • Mare spătar = comandant suprem al oștilor țării. – limba neogreacă spatharis. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPĂTAR: SPĂTÁR2, spătari, substantiv masculin (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător la curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului, iar mai târziu avea comanda cavaleriei. • Mare spătar = comandant suprem al armatei în lipsa domnului. – Din limba neogreacă spathários. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru SPĂTAR: SPĂTAR substantiv, rang boieresc. 1. Spătar/u s.; -iu fam. (Buc). 2. Spătăriei, -ești ss.; Spătărelu, Dragu (Deal 16). 3. + -ici: Spătăriciu, munt., 1616 (Glos). 4. Spătăricea b. (17 B III 32). 5. Spătar fam. (Moț) < subst spătar: a) spatele unui scaun, b) fabricant de spete. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SPĂTAR: SPĂTÁR2 spatari m. (în evul mediu) Dregător mare la curtea domnească care purta la ceremonii spada și buzduganul domnitorului și comanda oștirea în timp de război. • Mare spatar comandant suprem al oștii în lipsa domnitorului. /<ngr. spatharios Forme diferite ale cuvantului spatar: spatari Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPĂTAR: SPĂTÁR2, spătare, substantiv neutru Spetează, rezemătoare (la scaune). Călugărița se așezase într-un scaun cu spătar și cu rezămătoare de brațe. SADOVEANU, P. M. 66. Îl invită să se așeze pe banca de lemn, cu spătar. C. PETRESCU, Î. II 181. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SPĂTAR: SPĂTÁR1 spatare n. 1) Parte mai înaltă a unui scaun sau a unui fotoliu de care își sprijină spatele persoana ce stă pe ele; spetează; rezemătoare. 2) Parte a hamului care se așază pe spatele calului. /spate + sufix spatarar Forme diferite ale cuvantului spatar: spatare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru spătar: spătar m. od. 1. demnitar ce ținea spata Domnului; 2. (Marele), căpetenia oștirii muntene, general al cavaleriei; 3. mai târziu, rang de boierie. [Titlu de origină bizantină: SPATARIOS]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPĂTAR: SPĂTÁR1, spătare, substantiv neutru Parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., care servește pentru a sprijini spatele persoanei care stă pe ele; rezemătoare, spetează. – Spată + sufix -ar. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPĂTAR: SPĂTÁR1, spătare, substantiv neutru Parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., care servește pentru a sprijini spatele persoanei care stă pe ele; rezemătoare, spetează. – Spată + sufix -ar. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru spătar: 2) spătár n., pi. e (despre spată, omoplat). Moldova Rezemătoarea scaunuluĭ, numită și spătează și spetează. Partea hamuluĭ care se pune pe spinarea caluluĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SPĂTAR: SPĂTAR s. 1. rezemătoare, spate, spetează, (învechit și regional) spată. (spatar la un scaun.) 2.* (regional) spate. (spatar la o stînă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru SPĂTAR: SPĂTÁR1, spătare, substantiv neutru Spetează a unui scaun. – Din spată2 + sufix -ar. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru spătar: spătar n. 1. spate de scaun; 2. partea hamului ce acopere spatele calului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spătar: spătár (persoană) substantiv masculin, plural spătári Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spătar: spătár1 (persoană) substantiv masculin, plural spătári Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spătar: spătár (obiect) substantiv neutru, plural spătáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spătar: spătár2 (obiect) substantiv neutru, plural spătáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPĂTAR: SPĂTÁR substantiv verbal gâtar, strungă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spătar: spătar substantiv verbal GÎTAR. STRUNGĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SPATAR' SPATSPÁTĂSPATA-DRÁCULUIspatángSPĂTÁRspătáreSPĂTĂREÁSĂSPATAREÁZĂspătărei |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL spătar Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului spătar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SPĂTÁR2 spătari m. • Mare spătar comandant suprem al oștii în lipsa domnitorului. SPĂTÁR1 spătare n. /spate + sufix spătarar. Spătar la un scaun. Spătar la o stână. Spătar la un scaun. Spătar la o stînă. |
GRAMATICA cuvântului spătar? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului spătar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul spătar poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE spătar? Vezi cuvântul spătar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul spătar?[ spă-tar ] Se pare că cuvântul spătar are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL spătar Inţelegi mai uşor cuvântul spătar dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Mare spătar = comandant suprem al oștilor țării; capul oastei Mare spătar = comandant suprem al armatei țării în lipsa domnului Mare spătar = comandant suprem al oștilor țării Mare spătar = comandant suprem al armatei în lipsa domnului |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL spătar |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Tragere de anfiladă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul spătar are forma: spătári
