 | as |
|
| Spăla [ spă-la ] VEZI SINONIME PENTRU spăla PE ESINONIME.COM definiția cuvântului spala în mai multe dicționareDefinițiile pentru spala din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a spăla (forma la infinitiv) A spăla conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPĂLA: SPĂLÁ, spăl, verb I. 1. tranzitiv A îndepărta murdăria de pe ceva cu ajutorul unui lichid (de obicei al apei). Își spălă frumușel mînile de lut și porni iarăși la drum. CREANGĂ, P. 288. Colo-n vale la fîntînă Două fete spălau lînă. ALECSANDRI, P. A. 51. Era vineri, cînd femeia unui gospodar dintr-un sat megieș cu satul nostru s-a apucat să spele cămeșile. ȘEZ. I 59. Eu mă duc, mîndră-n cătane, Tu rămîi de-mi spală haine. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 307. O mînă spală pe alta și amîndouă obrazul. • (Glumeț) La mîndruța-n joc voinică, Spală oala tu, pisică. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 420. • (Poetic) Curgi, apă, curgi frumos și lin, Și spală pînza mea de in. IOSIF, T. 65. • (absolut, subînțelegîndu-se rufe de pat, de corp) De ce port cămașă neagră?... Că mi-e nevasta beteagă. Ori beteagă, ori nebună, Că nu mi-a spălat de-o lună. HODOȘ, P. P. 150. • Expresia: A-și spăla obrazul = a face față unei situații, a scăpa de rușine; a ieși cu fața curată. (Cu pronunțare regională) Varsă sudori, cît învîrt colacii din cuptior; – că doar deodată cu sara, le trebuie să aibă cu ce-și spala obrazul înaintea plugarilor. ȘEZ. III 178. A spăla (pe cineva) pe cap = a certa (pe cineva), a mustra rău, a ocărî, a batjocori. Cum am să-l spăl pe cap cînd l-oi prinde, cu principiile d-sale! CARAGIALE. O. VII 136. A spăla putina vezi putină. • Compus: spală-varză = om de nimic, flecar, palavragiu. El de-acum n-o să mai crează C-un golan, un spală-varză, De rusale-adus aice Poate casa ca să-i strice. GANE, N. II 30. ♦ (Familiar, complementul indică o persoană) A purta cuiva de grijă (spălîndu-i rufele). Era lucru firesc ca el să nu rămîie stingher. Cum ar fi putut să-și poarte așa singur gospodăria? Cine-i gătea de mîncare, cine-l spăla, cine-i așternea patul? SLAVICI, vezi P. 24. ♦ figurat A limpezi, a curăța, a purifica (îndepărtînd ceea ce întunecă sau acoperă). Cerul acoperit de nori îl spală vîntul. STANCU, despre 63. • reflexiv Noaptea, s-au spălat nourii de pe cer. SADOVEANU, forme J. 762. ♦ figurat (Familiar) A lua cuiva ceva (cu forța sau prin înșelătorie); a jefui. Cutare a spălat pe cutare de zece capre ș-o mială. DELAVRANCEA, H. T. 111. 2. reflexiv A se curăța de murdărie (cu apă, cu săpun); a-și curăța corpul. Își văzură gîturile rupte, murdare și păroase. De cînd nu s-au mai spălat? SAHIA, N. 73. Sîmbătă de amiază-n jos Mă lau și mă spăl frumos. ȘEZ. I 13. • (Urmat de determinări arătînd partea corpului care se curăță sau stratul de murdărie îndepărtat) Se spălă pe față de sînge. DUMITRIU, N. 162. Pe palme să mă spăl eu De sîngele frate-meu. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 496. Cînd fu cătră dimineață Popa se spăla pe față. ALECSANDRI, P. P. 97. • Expresia: A se spăla pe mîini sau (tranzitiv) a-și spăla mîinile vezi mînă. (Familiar) Spală-te pe cap = (exprimînd un sentiment de dezinteres) descurcă-te, fă ce știi (ca să ieși din încurcătură). • figurat Se spălase în Ozana de toate îndoielile și prinsese sub malul bulboanei și doi păstrăvi. SADOVEANU, forme J. 537. Că nu curge ceea vale Să mă pot spăla de jale; Că nu curge cel izvor Să mă pot spăla de dor. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 217. (Subiectul este lucrul care trebuie îndepărtat) Cele răle să se spele. CREANGĂ, A. 60. Astă insultă se poate spăla numai cu viața. BOLINTINEANU, O. 399. 3. tranzitiv (Despre ape, valuri) A roade pămîntul, a-l lua și a-l duce cu sine; a mînca, a săpa. Uneori e o noapte senină de vară... alteori, o ploaie necontenită spală pămîntul cu înverșunare. BOGZA, C. O. 288. • (Poetic) Dragostea de astă-vară Uitată-i pe prispă-afară, Ori pe prispă am uitat-o, Ori că ploaia mi-a spălat-o, Sau tîlharii mi-au furat-o. SEVASTOS, C. 105. 4. tranzitiv A uda (din belșug). Aud că e o femeie tînără, bună, simțitoare; poate că s-ar fi îndurat de nenorocirea mea. Oh, i-aș fi spălat picioarele cu lacrămi. NEGRUZZI, S. I 52. 5. tranzitiv A supune unui curent de apă, pentru a separa unul dintre componenți. A spăla aurul. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru spăla: spălá (-l, -at), verb – A curăța cu apă. – Mr. aspel, spilare, megl. spel, spilari, istr. spelu. latina perlavāre, cu s- latina sau expresiv (Cipariu, gramatică, 314; Cihac, I, 141; Meyer, albaneză St., IV, 99; Candrea, Éléments, 73; Crețu 369; Pușcariu 1613; Candrea-Dens., 936; REW 3044; Meyer-Lübke, ZRPh., XXVIII, 618), conservat numai în limba română (Rosetti, I, 171) și în albaneză shpëljań (Philippide, II, 641). Această etimologie a fost respinsă de Densusianu, limba română, XXVI, 100, care propune latina *expellāre, de la pellis, puțin convingător. derivat spălat, adjectiv (curățat cu apă; îngrijit, dichisit); spălat, substantiv neutru (spălare); nespălat, substantiv masculin (murdar, soios); spălător, adjectiv (care spală; substantiv neutru, cîrpă de bucătărie; substantiv neutru, lavabou); spălătoare, substantiv feminin (lighean, vas de spălat); spălătoareasă (variantă spălătoriță), substantiv feminin (femeie care spală rufe); spălătorie, substantiv feminin (substantiv feminin (încăpere de spălat rufe); spălătură, substantiv feminin (spălat; lături); spală-varză, substantiv masculin (fanfaron); spălăci, verb (a spăla prost, de mîntuială; reflexiv, a-și pierde culoarea, a se decolora), cu sufix expresiv -ci (după Pușcariu, Dacor., III, 678, de la un latina *experlavicāre); spălăcitură, substantiv feminin (obiect decolorat; lături); spălăcioasă, substantiv feminin (plantă, Senecio vernalis), transpunere a italiana spellicciosa (Candrea), sau a numelui științific. Forme diferite ale cuvantului spala: spala-l spala-at Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPĂLA: SPĂLÁ, spăl, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) curăța folosind apă, săpun, detergenți etc. • Expresia: (tranzitiv) A spăla pe cineva (pe cap) = a mustra tare pe cineva, a-l ocărî. A-și spăla obrazul = a face față unei situații, a scăpa de rușine; a ieși cu bine dintr-o încurcătură. (familial) Iese la spălat, se spune ca o consolare glumeață celui care are o supărare, un necaz (mărunt). (reflexiv) Spală-te (sau spălați-vă) sau să se spele pe cap = descurcă-te (sau descurcați-vă) sau să se descurce cu propriile puteri. ♦ tranzitiv (familial) A purta cuiva de grijă (spălându-i rufele). ♦ tranzitiv figurat A face să se șteargă, să dispară o greșeală, un rău, o insultă. 2. tranzitiv (Despre ploaie, râuri, șuvoaie etc.) A roade pământul, a-l lua și a-l duce cu sine; a produce o eroziune; a mânca, a săpa. ♦ (Despre ape, valuri) A uda, a scălda un țărm. 3. tranzitiv A supune un minereu unui curent de apă pentru a separa unii dintre componenții lui. – latina *expellavare (= ex-per-lavare). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPĂLA: SPĂLÁ, spăl, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) curăța folosind apă, săpun, detergenți etc. • Expresia: (tranzitiv) A spăla pe cineva (pe cap) = a mustra tare pe cineva, a-l ocărî. A-și spăla obrazul = a face față unei situații, a scăpa de rușine; a ieși cu bine dintr-o încurcătură. (familial) Iese la spălat, se spune ca o consolare glumeață celui care are o supărare, un necaz (mărunt). (reflexiv) Spală-te (sau spălați-vă) sau să se spele pe cap = descurcă-te (sau descurcați-vă) sau să se descurce cu propriile puteri. ♦ tranzitiv (familial) A purta cuiva de grijă (spălându-i rufele). ♦ tranzitiv A face să se șteargă, să dispară o greșeală, un rău, o insultă. 2. tranzitiv (Despre ploaie, râuri, șuvoaie etc.) A roade pământul, a-l lua și a-l duce cu sine; a produce o eroziune; a mânca, a săpa. ♦ (Despre ape, valuri) A uda, a scălda un țărm. 3. tranzitiv A supune un minereu unui curent de apă, pentru a separa unul dintre componenții lui. – latina *expellavare (= ex-per-lavare). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SPĂLA: SPĂLA verb 1. (regional, mai ales în Transilvania) a (se) la. (S-a spala pe corp.) 2. (regional, mai ales în Transilvania) a la, (regional) a zoli. (A spala rufele cu leșie.) 3. a scălda, a uda. (Marea spala țărmul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPĂLA: SPĂLÁ verb vezi eroda, ispăși, izbăvi, mântui, parcurge, pedepsi, purifica, răscumpăra, răzbuna, roade, salva, săpa, străbate, traversa. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spăla: spăla verb vezi ERODA. ISPĂȘI. IZBĂVI. MÎNTUI. PARCURGE. PEDEPSI. PURIFICA. RĂSCUMPĂRA. RĂZBUNA. ROADE. SALVA. SĂPA. STRĂBATE. TRAVERSA.. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru SPĂLA: SPĂLA verb 1. Spală-varză, Ilii, dobr. (RI XI 212). 2. Spălățelu, mold. (An Com 38) munt., 1779 (BCI IV 108). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spăla: spălá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu spăl, persoana a treia singular: el / ea și plural spálă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural spéle Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spăla: spălá (a spala) verb, indicativ prezent 3 spálă; conjunctiv prezent 3 să spéle Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPALĂ: SPÁLĂ substantiv verbal omoplat, scapulă, spată. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spală: spală substantiv verbal OMOPLAT. SCAPULĂ. SPATĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SPALA' SPĂIMÓSspăioáneȘPAISspălSPĂLÁspală-várzăspălăcániespălăcéscSPĂLĂCÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL spală Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului spală dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a spală pe corp. A spală rufele cu leșie. Marea spală țărmul. S-a spală pe corp. A spală rufele cu leșie. Marea spală țărmul. Spălá a spală verb, indicativ prezent 3 spálă; conjunctiv prezent 3 să spéle. |
GRAMATICA cuvântului spală? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului spală. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul spală poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE spăla? Vezi cuvântul spăla desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul spăla?[ spă-la ] Se pare că cuvântul spăla are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL spală Inţelegi mai uşor cuvântul spală dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A-și spăla obrazul = a face față unei situații, a scăpa de rușine; a ieși cu fața curată A spăla pe cineva pe cap = a certa pe cineva, a mustra rău, a ocărî, a batjocori Compus: spală-varză = om de nimic, flecar, palavragiu Familiar Spală-te pe cap = exprimînd un sentiment de dezinteres descurcă-te, fă ce știi ca să ieși din încurcătură tranzitiv A spăla pe cineva pe cap = a mustra tare pe cineva, a-l ocărî A-și spăla obrazul = a face față unei situații, a scăpa de rușine; a ieși cu bine dintr-o încurcătură Reflexiv Spală-te sau spălați-vă sau să se spele pe cap = descurcă-te sau descurcați-vă sau să se descurce cu propriile puteri tranzitiv A spăla pe cineva pe cap = a mustra tare pe cineva, a-l ocărî A-și spăla obrazul = a face față unei situații, a scăpa de rușine; a ieși cu bine dintr-o încurcătură Reflexiv Spală-te sau spălați-vă sau să se spele pe cap = descurcă-te sau descurcați-vă sau să se descurce cu propriile puteri |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL spală |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Urs polar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul spăla se conjugă: ei ele spálă
