 | as |
|
| Spăimântare [ spă-i-mân-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU spăimântare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului spaimantare în mai multe dicționareDefinițiile pentru spaimantare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPĂIMÂNTARE: SPĂIMÂNTÁRE, spăimântări, substantiv feminin (învechit și popular) Acțiunea de a (se) spăimânta și rezultatul ei; înspăimântare. – vezi spăimânta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPĂIMÂNTARE: SPĂIMÂNTÁRE, spăimântări, substantiv feminin (învechit și popular) Acțiunea de a (se) spăimânta și rezultatul ei; înspăimântare. – vezi spăimânta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru spăimântare: spăimântáre, spăimântări, substantiv feminin (învechit și popular) 1. înspăimântare. 2. stăruință, căutare disperată. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spăimântare: !spăimântáre (învechit) substantiv feminin, genitiv dativ articulat spăimântắrii; plural spăimântắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spăimântare: spăimântáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat spăimântării; plural spăimântări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SPAIMANTARE' spăimântSPĂIMÂNTÁspăimântábilspăimântăciósSPĂIMÂNTÁRESPĂIMÂNTÁTSPĂIMÂNTĂTÓRSPĂIMÂNTĂTÚRĂSPĂIMÂNTÓS |
GRAMATICA cuvântului spăimântare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului spăimântare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul spăimântare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE spăimântare? Vezi cuvântul spăimântare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul spăimântare?[ spă-i-mân-ta-re ] Se pare că cuvântul spăimântare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL spăimântare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Matematică cantități sau mărimi variabile?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul spăimântare are forma: spăimântắri
