 | as |
|
| Spaimă [ spa-i-mă ] VEZI SINONIME PENTRU spaimă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului spaima în mai multe dicționareDefinițiile pentru spaima din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPAIMĂ: SPÁIMĂ, spaime, substantiv feminin 1. Emoție puternică și violentă, provocată de un lucru neprevăzut și primejdios. vezi frică, groază. Balaurul... plesnea din coadă, de te luau fiori de spaimă. ISPIRESCU, L. 200. Cătră sară, ajungînd moșneagul și cu purcelul acasă, pe babă o și apucă un tremur de spaimă și începe a se văicăra. CREANGĂ, P. 84. Mulți durară, după verb reflexiv:emuri, peste Dunăre verb reflexiv:un pod De-au trecut cu spaima lumii și mulțime de norod. EMINESCU, O. I 147. Sărmana!... era leșinată de spaimă. ALECSANDRI, T. I 423. • (Poetic) Se pare că furtuna ridică al ei glas, Că vîntul trece-n spaimă pe-al mărilor talaz. EMINESCU, O. I 94. • locuțiune adjectiv și adverb De spaimă = înfiorător, îngrozitor; extraordinar, neobișnuit. Bădie Gheorghe, am avut o vedenie de spaimă. SADOVEANU, P. M. 126. Îndată purcese ca un duh de spaimă îmboldit de fierbințeala frigurilor. NEGRUZZI, S. I 66. • Expresia: A intrat spaima în cineva, se spune cînd cineva e tot cu frică, se sperie ușor (după ce a trecut printr-o sperietură mare). Cînd intră spaima în oi, degeaba toată munca. ISPIRESCU, L. 397. A trăi cu spaima în sîn = a fi neliniștit, stăpînit de frică. Vorbi întîi cu logofătul Bumbu, care mărturisi că trăiește cu spaima-n sîn. REBREANU, R. II 11. A trage o spaimă = a trece printr-o sperietură grozavă. A da spaima în cineva sau (mai rar) a da spaimă cuiva = a speria pe cineva, a înfricoșa. Într-o întindere dreaptă și goală, orice arătare neobișnuită dă spaimă acestor paseri sfioase. SADOVEANU, O. L. 29. Dă spaima-n verb reflexiv:ăbii, latră-n vînt. Își face mendrele; eu cînt Și codrul lin răsună. IOSIF, PATR. 16. A lua spaima cuiva = a se teme de cineva, a fi îngrozit, terorizat de cineva. A-și face spaimă = a se speria, a se îngrozi. Jugani spaimă că-și făcea. TEODORESCU, P. P. 689. 2. figurat Ființă sau lucru care înspăimîntă. Omul acesta e spaimă. SADOVEANU, O. I 437. Genarul încălecă și zbură ca spaima cea bătrînă în urma fugiților. EMINESCU, L. P. 180 • (Urmat de determinări în genitiv) Fura statul și era spaima oamenilor cînd venea cu toboșarul după el, pentru bir. PAS, Z. I 153. Iaca și codrul Grumăzeștilor, grija negustorilor și spaima ciocoilor. CREANGĂ, P. 119. 3. (Popular) Frică bolnăvicioasă, stare patologică de frică; nevroză. Nu e bine... să apună soarele pe hainele copilului, că apoi capătă spaimă. MARIAN, NA. 333. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPAIMĂ: SPÁIMĂ, spaime, substantiv feminin 1. Teamă puternică și violentă provocată de o emoție, de ceva neprevăzut și primejdios; groază. • locuțiune adjectiv și adverb De spaimă = înfiorător, îngrozitor; extraordinar, neobișnuit. • locuțiune verbala A băga spaima (în cineva) = a înfricoșa, a înspăimânta (pe cineva). A da spaima în cineva = a se înfricoșa, a se înspăimânta. • Expresia: A intra spaima în cineva, se spune când cineva e mereu înspăimântat, se sperie ușor (după ce a trecut printr-o sperietură mare). A trăi cu spaima-n sân = a fi stăpânit continuu de frică. A trage o spaimă = a trece printr-o sperietură mare. ♦ (popular) Frică bolnăvicioasă; nevroză. 2. Ființă, lucru, fenomen care înfricoșează. – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPAIMĂ: SPÁIMĂ, spaime, substantiv feminin 1. Emoție puternică și violentă provocată de ceva neprevăzut și primejdios; groază. • locuțiune adjectiv și adverb De spaimă = înfiorător, îngrozitor; extraordinar, neobișnuit. • locuțiune verbala A băga spaima (în cineva) = a înfricoșa, a înspăimânta (pe cineva). A da spaima în cineva = a se înfricoșa, a se înspăimânta. • Expresia: A intra spaima în cineva, se spune când cineva e mereu înspăimântat, se sperie ușor (după ce a trecut printr-o sperietură mare). A trăi cu frica-n sân = a fi stăpânit continuu de frică. A trage o spaimă = a trece printr-o sperietură mare ♦ (popular) Frică bolnăvicioasă, nevroză. 2. Ființă, lucru, fenomen care înfricoșează. – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru spaimă: spáimă (-me), substantiv feminin – Teamă, frică, groază. Origine incertă. Se consideră drept. derivat de la un latina *expavῑmen, din expavĕre (Cipariu, gramatică, 87; Pușcariu 1611; Tiktin) care corespunde semantic, dar reprezintă dificultăți formale. derivat din latina (greacă) spasma (Candrea) pare mai îndoielnică. – derivat (în)spăima, verb (a înfricoșa, a îngrozi); spăimit, adjectiv (înnebunit, zăpăcit); spăimos, adjectiv (fricos, sperios). conform spăimînta. – Din limba română provine dialectul săsesc spîimê. Forme diferite ale cuvantului spaima: spaima-me Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SPAIMĂ: SPÁIMĂ spaimae forme 1) Stare de teamă violentă (cauzată de o primejdie sau de ceva neprevăzut și amenințător); frică mare. A fi cuprins de spaima. • A băga spaimaa în cineva a face ca cineva să se teamă foarte tare. A da spaimaa în cineva a fi cuprins de frică mare. A trage o spaima a trece printr-o frică mare. A muri de spaima a se teme foarte tare. 2) figurat Ceea ce provoacă teamă. [G.-D. spaimei] /<lat. expavimen Forme diferite ale cuvantului spaima: spaimae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SPAIMĂ: SPAIMĂ substantiv groază, încrîncenare, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, inspăimîntare, oroare, teroare, (învechit și popular) oțărîre, (învechit și regional) scîrbă, (regional) înfricare, pălitură, (învechit) spăimîntare, spăimîntătură, (figurat) cutremur. (Simte o spaima teribilă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spăima: spăima verb vezi CUTREMURA. ÎNCRÎNCENA. ÎNFIORA. ÎNFRICOȘA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÎNTA. TREMURA. ZGUDUI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPAIMĂ: SPÁIMĂ substantiv verbal lipitoare, nevropatie, nevroză, păpăludă, psihonevroză, sperietură. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spaimă: spaimă substantiv verbal LIPITOARE. NEVROPATIE. NEVROZĂ. PĂPĂLUDĂ. PSIHONEVROZĂ. SPERIETURĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru spaimă: spaimă forme frică mare și neașteptata. [latina *EXPAVIMEN (din EXPAVERE, a se speria)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru spăima: spăimá, spăiméz, verb I (învechit și regional) a (se) înspăimânta. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spaimă: spáimă substantiv feminin, genitiv dativ articulat spáimei; plural spáime Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spaimă: spáimă substantiv feminin, genitiv dativ articulat spáimei; plural spáime Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPAIMĂ: SPÁIMĂ substantiv verbal groază. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'SPAIMA' spâicSPĂÍEspăiéscspăilúcSPÁIMĂspăimâiespăimântSPĂIMÂNTÁspăimântábil |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SPAIMĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului spaimă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SPÁIMĂ spaimĂe forme 1 Stare de teamă violentă cauzată de o primejdie sau de ceva neprevăzut și amenințător; frică mare. A fi cuprins de spaimĂ. • A băga spaimĂa în cineva a face ca cineva să se teamă foarte tare. A da spaimĂa în cineva a fi cuprins de frică mare. A trage o spaimĂ a trece printr-o frică mare. A muri de spaimĂ a se teme foarte tare. Simte o spaimĂ teribilă. |
GRAMATICA cuvântului SPAIMĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului spaimă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SPAIMĂ poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE spaimă? Vezi cuvântul spaimă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul spaimă?[ spa-i-mă ] Se pare că cuvântul spaimă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL SPAIMĂ Inţelegi mai uşor cuvântul spaimă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv și adverb De spaimă = înfiorător, îngrozitor; extraordinar, neobișnuit A trăi cu spaima în sîn = a fi neliniștit, stăpînit de frică A trage o spaimă = a trece printr-o sperietură grozavă A da spaima în cineva sau mai rar a da spaimă cuiva = a speria pe cineva, a înfricoșa A lua spaima cuiva = a se teme de cineva, a fi îngrozit, terorizat de cineva A-și face spaimă = a se speria, a se îngrozi locuțiune adjectiv și adverb De spaimă = înfiorător, îngrozitor; extraordinar, neobișnuit locuțiune verbala A băga spaima în cineva = a înfricoșa, a înspăimânta pe cineva A da spaima în cineva = a se înfricoșa, a se înspăimânta A trăi cu spaima-n sân = a fi stăpânit continuu de frică A trage o spaimă = a trece printr-o sperietură mare locuțiune adjectiv și adverb De spaimă = înfiorător, îngrozitor; extraordinar, neobișnuit locuțiune verbala A băga spaima în cineva = a înfricoșa, a înspăimânta pe cineva A da spaima în cineva = a se înfricoșa, a se înspăimânta A trăi cu frica-n sân = a fi stăpânit continuu de frică A trage o spaimă = a trece printr-o sperietură mare ♦ popular Frică bolnăvicioasă, nevroză |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL SPAIMĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A cere cuiva socoteală sau cont, învechit, seamă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul spaimă are forma: spáime
