 | as |
|
| şovăitor [ şo-vă-i-tor ] VEZI SINONIME PENTRU şovăitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sovaitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru sovaitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘOVĂITÓR: ȘOVĂITÓR, -OÁRE, șovăitori, -oare, adjectiv 1. Cu mișcări nesigure, tremurător; șovăielnic. Coborî cu pași șovăitori... scara. DUMITRIU, N. 74. Venea din Jidovița, singur, gînditor, în mers șovăitor. REBREANU, I. 106. Se uita spărios și uitit la Dan, fixîndu-l ca pe o umbră, cu buzele tremurînde și cu pași șovăitori. EMINESCU, N. 62. • (Adverbial) Arătîndu-i ziarul cu degetul, îl întrebă, șovăitor și, în același timp, cu o dorință hotărită: E al dumitale ziarul? DUMITRIU, N. 8. (figurat) O boare umedă... pipăia șovăitor frunzele sălciilor. BART, S. M. 80. ♦ (Rar) Șubred. De la mamă... i-a rămas sănătatea șovăitoare și melancolia. SADOVEANU, E. 214. 2. figurat (Despre oameni) Lipsit de convingere sau de principialitate; nehotărît; nestatornic. Pe Calea Griviței... vînzătorii se războiau cu trecătorii șovăitori, să-i facă negreșit clienți. REBREANU, R. I 17. figurat Avu o tresărire și murmură cu o imputare șovăitoare. REBREANU, R. I 245. Forme diferite ale cuvantului sovaitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘOVĂITOR: ȘOVĂITOR adjectiv 1. clătinat, împiedicat, împleticit, nesigur, poticnit, șovăielnic, (rar) clătinător, șovăind, șovăit. (Un mers sovaitor.) 2. ezitant, fluctuant, indecis, nedecis, nehotărît, șovăielnic, (rar) șovăind, șovăit, (regional) codelnic, (prin Muntenia) pregetos, (învechit) înclinător, îndoielnic, pregetător, tîrzielnic, (figurat) oscilant. (Atitudine sovaitor; om sovaitor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘOVĂITÓR: ȘOVĂITÓR, -OÁRE, șovăitori, -oare, adjectiv 1. (Despre mișcări, mers etc.) Împleticit, nesigur, șovăielnic (1). 2. figurat (Despre oameni) Care șovăie, care ezită; șovăielnic (2). [ pronunție: -vă-i-] – Șovăi + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului sovaitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘOVĂITÓR: ȘOVĂITÓR, -OÁRE, șovăitori, -oare, adjectiv 1. (Despre mișcări, mers etc.) împleticit, nesigur, șovăielnic (1). 2. figurat (Despre oameni) Care șovăie, care ezită; șovăielnic (2). [ pronunție: -vă-i-] – Șovăi + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului sovaitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘOVĂITÓR: ȘOVĂITÓR sovaitoroáre (sovaitoróri, sovaitoroáre) 1) vezi ȘOVĂIELNIC. 2) (despre persoane) Care șovăie; care nu se poate hotărî; ezitant; indecis. [silabe -vă-i-] /a șovăi + sufix sovaitortor Forme diferite ale cuvantului sovaitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru șovăitor: șovăitor, -oáre adjectiv Care șovăĭește, șovăĭelnic: om, mers, răspuns șovăitor. Forme diferite ale cuvantului sovaitor: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru șovăitor: șovăitór adjectiv masculin (silabe -vă-i-), plural șovăitóri; forme singular și plural șovăitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru șovăitor: șovăitór (-vă-i-) adjectiv masculin, plural șovăitóri; forme singular și plural șovăitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru șovăitor: șovăitor a. care șovăește. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Șovăitor: Șovăitor ≠ decis Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'SOVAITOR' ȘOVĂIÉLNICȘOVĂÍNDȘOVĂÍREȘOVĂÍTȘOVĂITÓRȘOVĂITÚRĂȘOVẤLCSOVÂLCÁȘOVÂLCĂÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Șovăitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului şovăitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un mers Șovăitor. Atitudine Șovăitor; om Șovăitor. Atitudine Șovăitoroare; om Șovăitor. ȘOVĂITÓR Șovăitoroáre Șovăitoróri, Șovăitoroáre 1 vezi ȘOVĂIELNIC. [silabe -vă-i-] /a șovăi + sufix Șovăitortor. |
GRAMATICA cuvântului Șovăitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului şovăitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Șovăitor poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE şovăitor? Vezi cuvântul şovăitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul şovăitor?[ şo-vă-i-tor ] Se pare că cuvântul şovăitor are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Șovăitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ablativ absolut?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
